Confruntare energetică în UE: 25 de state membre sprijină eliminarea treptată a gazelor rusești, Ungaria și Slovacia spun nu

Bruxelles-ul pregătește un plan juridic pentru a pune capăt importurilor de gaz rusesc până în 2027, dar disensiunile interne evidențiază preocupările legate de suveranitate și dependența energetică

Bruxelles – În cadrul unei reuniuni decisive, dar divizate, a miniștrilor energiei din Luxemburg, 25 din cele 27 de state membre ale UE și-au declarat disponibilitatea de a renunța la dependența de gazul rusesc, marcând un pas important către obiectivele pe termen lung de independență energetică ale Comisiei Europene. Cu toate acestea, Ungaria și Slovacia se opun ferm, ceea ce scoate în evidență disensiunile politice și economice din centrul tranziției energetice a UE. Momentul este crucial: mâine, comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, va prezenta în mod oficial o propunere legislativă menită să întrerupă legăturile cu aprovizionarea cu gaz rusesc. Această propunere face parte dintr-un pachet mai amplu de măsuri care vizează să elimine definitiv energia rusească din blocul comunitar – o promisiune făcută în urma invaziei Rusiei în Ucraina, dar care este încă departe de a fi îndeplinită.

Unanimitatea este evazivă în Luxemburg

Propunerea Poloniei, care deține în prezent președinția prin rotație a Consiliului UE, a încercat să obțină un consens cu privire la o foaie de parcurs politică care să sprijine eliminarea treptată a importurilor de gaze rusești. Însă încercările de a ajunge la unanimitate au eșuat din cauza veto-urilor așteptate din partea Budapestei și Bratislava. „Aceste două delegații nu au fost pregătite să sprijine un text foarte ambițios și care contura în mod clar un calendar pentru consolidarea securității energetice a UE”, a declarat ministrul adjunct polonez pentru climă, Krzysztof Bolesta. Opoziția a apărut încă de la 6 mai, când Comisia a stabilit 2027 ca dată limită pentru încetarea importurilor de gaz rusesc.

Ce este în propunere

Planul comisarului Jørgensen include interzicerea importurilor în cadrul tuturor contractelor pe termen scurt (spot) noi și existente cu furnizorii ruși până la sfârșitul anului 2025. Contractele pe termen lung vor fi reziliate până în 2027. Propunerea include, de asemenea, o clauză controversată: nicio compensație financiară pentru companiile afectate de întreruperea livrărilor de gaze rusești. Jørgensen a insistat asupra faptului că aceste încetări intră sub incidența „forței majore”, similar cu cadrul juridic aplicat în timpul sancțiunilor UE împotriva Rusiei. În timp ce accentul se pune imediat pe gazele naturale, planul face, de asemenea, un gest către viitoarele restricții privind importurile de uraniu rusesc pentru reactoarele nucleare europene – deși această parte rămâne incertă din cauza preocupărilor legate de securitatea aprovizionării.

Suveranitate vs solidaritate

Ungaria și Slovacia susțin că Bruxelles-ul își depășește atribuțiile. Ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a condamnat inițiativa, afirmând „Politica energetică este o competență națională, iar acest plan ne amenință suveranitatea și securitatea energetică”. Acesta a adăugat că, având în vedere tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu, propunerea nu ar fi trebuit să fie prezentată deloc. Veto-ul ungar se aliniază rezistenței de lungă durată a prim-ministrului Viktor Orbán față de sancțiunile UE împotriva Rusiei – măsuri care necesită aprobare unanimă în conformitate cu normele de politică externă ale blocului comunitar. Cu toate acestea, oficialii UE cred că ar putea avea o soluție legală. Invocând articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care acordă Bruxelles-ului competență exclusivă în materie de politică comercială, Comisia ar putea să ocolească unanimitatea și să obțină în schimb un vot cu majoritate calificată. Totuși, politica energetică rămâne o competență partajată între instituțiile UE și statele membre, ceea ce complică calculele juridice și politice.

Drumul înainte: Danemarca preia conducerea

În timp ce președinția poloneză se încheie la 30 iunie, Danemarca va prelua conducerea Consiliului UE începând cu 1 iulie și va moșteni acest dosar sensibil din punct de vedere politic. Ministrul danez al energiei, Lars Aagaard, s-a angajat să acorde prioritate legislației, numind-o „nu doar un pachet energetic, ci un pachet pentru libertatea Europei”. Aagaard a recunoscut că „unele state membre au preocupări legitime cu privire la impactul acestui pachet”, dar a reafirmat angajamentul Danemarcei de a ajunge la un acord politic și de a iniția negocieri cu Parlamentul European înainte de a preda dosarul următoarei președinții, condusă de Cipru.

Un pariu politic cu miză mare

Președinția poloneză a subliniat că susținerea propunerii de către 25 de state membre este „un semn clar al unui consens covârșitor”, însă legislația și politica UE se bazează adesea pe unanimitate sau pe compromisuri atent negociate. Având în vedere că urmează lunile de iarnă și că prețurile la energie sunt încă volatile, Bruxelles-ul se află într-o cursă contra cronometru pentru a finaliza îndepărtarea sa de sub influența Moscovei în domeniul energiei. Dacă va reuși, UE va transmite un mesaj geopolitic puternic: că securitatea energetică europeană – și, prin extensie, independența politicii externe – poate fi obținută prin unitate și reziliență. Dar dacă negocierile eșuează, blocul riscă să fie din nou ținut ostatic de diviziunile interne și de dependențele externe.

Alessandro Fiorentino