Subscribe
Strâmtoarea Ormuz, așa cum a relatat în ultimele săptămâni o mare parte a presei internaționale, este una dintre cele mai strategice artere maritime prin care trece mai mult de 20 % din comerțul mondial cu energie. Situată între Iran și Oman, această strâmtoare are o lungime de aproximativ 50 km și o lățime de doar 33 km în punctele sale cele mai înguste și este un punct de blocaj pentru aprovizionarea cu petrol și gaze naturale lichefiate (GNL) din Golful Persic. Evenimentele recente, precum atacul SUA asupra siturilor nucleare iraniene și amenințările Teheranului de a bloca trecerea navală, au scos în evidență riscurile asociate cu această zonă, în special posibila interceptare a acesteia de către Iran.
DE CE O ANALIZĂ CU STRÂMTOAREA HORMUZ ÎN CENTRUL EI?
În acest moment al conflictului actual dintre Israel și Iran, și ca urmare a intervenției administrației americane, analiza valorii strategice a Strâmtorii Ormuz, a implicațiilor economice și geopolitice ale unei eventuale închideri a acesteia, a consecințelor asupra piețelor energetice globale și a repercusiunilor asupra economiilor occidentale – cu o atenție deosebită pentru contextul european – rămâne de un interes fundamental. Acestea sunt aspectele care ne-ar putea ajuta să înțelegem ce linie de acțiune ar putea întreprinde un Iran încolțit, precum și mișcările cancelariilor internaționale (în special cele europene) în vederea continuării conflictului.
O VALOARE STRATEGICĂ ȘI ECONOMICĂ
Conform datelor Administrației americane pentru informații energetice – date raportate în ultimele zile și de diverse mass-media și analiști care s-au concentrat pe acest subiect – aproximativ 17 milioane de barili de petrol și o cantitate semnificativă de gaze naturale lichefiate trec prin Hormuz în fiecare zi. Exporturile din Arabia Saudită, Irak, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Iran sunt legate de această rută pentru a ajunge pe piețele europene și asiatice. Prin urmare, orice amenințare la adresa liberei navigații în strâmtoare are un impact imediat și potențial devastator asupra aprovizionării globale cu energie – în special europeană, având în vedere închiderea canalelor rusești în urma conflictului din Ucraina. Această centralitate logistică conferă Strâmtorii Ormuz o valoare strategică capabilă să influențeze, prin simpla decizie de a închide trecerea, echilibrele geopolitice regionale și internaționale. Posibilitatea ca Iranul să decidă să limiteze sau să facă nesigură această rută este percepută ca una dintre pârghiile principale ale politicii sale externe, în special în momentele de tensiune cu Statele Unite și aliații săi regionali. Ne putem imagina cât de importantă ar putea deveni această pârghie într-un context de conflict armat deschis precum cel pe care îl trăim.
TENSIUNI RECENTE, AMENINȚĂRI IRANIENE ȘI O PRIVIRE SPRE TRECUT
Atacul SUA asupra siturilor nucleare iraniene a alimentat cu siguranță temerile privind o escaladare. Ca răspuns, Teheranul a amenințat că va închide strâmtoarea, o posibilitate care îngrijorează profund cancelariile occidentale și piețele financiare. Deși în prezent nu există semne concrete ale unei închideri iminente, amenințarea a fost suficientă pentru a provoca o reacție imediată pe piețele energetice, de exemplu prin creșterea prețurilor la gaze. Tensiunile actuale evocă scenarii similare cu cele observate în timpul războiului Yom Kippur din anii 1970, când lumea a asistat la o creștere a prețurilor la energie din cauza conflictelor din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, situația actuală este agravată de creșterea interdependenței economice globale și de fragilitatea economiilor europene, deja puse la grea încercare de criza energetică care a urmat izbucnirii războiului din Ucraina.
PIEȚELE DE ENERGIE REACȚIONEAZĂ
Impactul chiar și al unei închideri temporare a Strâmtorii Ormuz ar fi imediat și semnificativ. Repercusiunile s-ar extinde mult dincolo de Orientul Mijlociu, afectând întregul sistem energetic mondial. Piețele se confruntă deja cu consecințele acestei posibilități, prin creșterea prețurilor la materiile prime energetice, penuria de aprovizionare și, în cele din urmă, un nou val de creșteri ale prețurilor pentru gospodării și întreprinderi. Riscul cel mai imediat ar fi o creștere bruscă a prețurilor petrolului, cu consecințe asupra costurilor de transport, producției industriale și bunurilor de consum. Economiile puternic dependente de importurile de energie, cum ar fi cele din Europa, ar fi deosebit de vulnerabile. Între timp, piețele bursiere mondiale dau semne de nervozitate, iar sectoarele transportului maritim și aerian sunt deja afectate de devieri de rute și restricții ale spațiului aerian. În contexte de instabilitate geopolitică crescândă, cum ar fi cele determinate de conflictele militare din regiunea Golfului, traficul aerian și maritim trece prin schimbări operaționale și strategice semnificative. În urma închiderii spațiului aerian iranian și irakian și a creșterii simultane a riscului în spațiul sirian, multe companii aeriene internaționale au fost nevoite să își modifice planurile de zbor. Aceste schimbări au dus la prelungirea semnificativă a duratei călătoriilor. Sectorul maritim este, de asemenea, profund îngrijorat: o posibilă închidere a Strâmtorii Ormuz de către Iran ar bloca accesul naval la principalele noduri din Golf.
IMPACTUL ASUPRA EUROPEI ȘI ITALIEI
Europa importă aproximativ 20-25% din necesarul său de energie din Golful Persic, tranzitul direct prin Hormuz fiind estimat la aproximativ 13% pentru țiței și 6% pentru gaz, conform datelor Eurostat. O închidere a strâmtorii ar avea efecte în lanț asupra rafinăriilor și industriilor europene mari consumatoare de energie. Principalul risc este o nouă criză a facturilor pentru familii și întreprinderi, deja puse la încercare de inflație și instabilitatea piețelor. În Italia, guvernul a început deja să studieze măsuri de urgență, cum ar fi decuplarea prețului gazului și al electricității, reduceri la facturi pentru întreprinderi și noi contracte pe durată determinată pentru a controla prețurile. Cu toate acestea, adoptarea unei strategii europene coordonate rămâne complexă din cauza divergențelor dintre diferitele state membre în ceea ce privește mixul energetic, infrastructura și capacitatea de stocare.
ALTERNATIVE ȘI LIMITĂRI LOGISTICE
Desigur, există unele alternative la Strâmtoarea Ormuz, dar capacitatea lor este limitată. Printre acestea se numără conducta saudită „Est-Vest” sau conducta Emiratelor Arabe Unite către portul Fujairah. Cu toate acestea, aceste infrastructuri nu sunt suficiente pentru a compensa o eventuală blocare totală a strâmtorii, în special în ceea ce privește gazul lichefiat, care necesită terminale de regazificare care nu sunt întotdeauna disponibile. În plus, utilizarea rutelor alternative implică costuri logistice mai ridicate și termene de livrare mai lungi, cu repercusiuni inevitabile asupra prețurilor finale ale energiei și bunurilor de consum. Prin urmare, există riscul ca doar amenințarea iraniană să fie suficientă pentru a face întregul lanț global de aprovizionare cu energie mai nesigur și mai costisitor.
IMPLICAȚIILE SUNT GLOBALE, NU DOAR REGIONALE
Fiecare acțiune iraniană privind strâmtoarea Ormuz are repercusiuni care depășesc cu mult sfera energetică. Iranul se confruntă cu o dilemă strategică: blocarea Strâmtorii Ormuz ar însemna, de asemenea, prejudicierea unor aliați economici precum China și Rusia, principalii cumpărători ai petrolului său. În plus, un astfel de gest ar constitui o escaladare care ar putea justifica o intervenție militară occidentală, cu riscul concret de a transforma criza (deja foarte complexă) într-un conflict regional la scară largă. Teheranul este, prin urmare, conștient că are în mâini o pârghie importantă, dar și foarte periculoasă. Fiecare decizie, în acest context, este evaluată de Consiliul Suprem pentru Securitate Națională sub autoritatea liderului suprem, Ali Khamenei. Alegerea unei închideri oficiale, sau chiar doar a unei destabilizări progresive a pasajului maritim, ar putea constitui punctul de non-retur pentru un nou război în Golf.
SECURITATEA ENERGETICĂ DEPINDE ÎN CONTINUARE DE ACEASTĂ RUTĂ
În cele din urmă, Strâmtoarea Ormuz este acum, mai mult ca oricând, o răscruce de drumuri nu numai în domeniul energetic, ci și în cel politic și strategic. Închiderea sa ar avea efecte sistemice asupra economiei globale, declanșând o criză energetică, financiară și diplomatică de proporții potențial fără precedent. Tensiunile recente dintre Statele Unite și Iran au evidențiat încă o dată centralitatea sa, arătând cum geopolitica energiei rămâne una dintre pietrele de temelie ale noului echilibru internațional. În acest scenariu, Europa se vede nevoită să facă față unei crize a cărei marjă de manevră este limitată. Investițiile și diversificarea aprovizionării, împreună cu cooperarea internațională, rămân singurele instrumente disponibile pentru a face față unui viitor din ce în ce mai incert. Pe termen scurt însă, stabilitatea strâmtorii Ormuz rămâne o condiție esențială pentru securitatea energetică mondială.