Subscribe
Procesul de extindere a Uniunii Europene în Balcanii de Vest a fost unul dintre cele mai complexe subiecte de pe agenda UE de ani de zile. Acesta împletește aspecte geopolitice, condițiile politice interne din țările candidate și propria dinamică decizională a Uniunii. În acest context, eșecul recent al procesului de aderare a Serbiei evidențiază dificultățile structurale ale modelului actual de extindere, precum și tensiunile dintre instituțiile europene și statele membre. Impasul privind capitolele de negociere din așa-numitul Cluster 3 a căpătat o semnificație simbolică care depășește domeniul tehnic, reflectând divergențele strategice privind rolul Belgradului în spațiul politic european.
OPRIREA CLUSTERULUI 3 ȘI REACȚIA BELGRADULUI
Serbia a văzut blocată aderarea sa la cel de-al treilea grup de capitole de negociere care acoperă aspectele economice și sociale, în ciuda avizului favorabil al Comisiei Europene din noiembrie anul trecut. Ca răspuns la decizia Consiliului European, președintele sârb Aleksandar Vučić a făcut un gest politic de mare impact, părăsind summitul dintre Uniunea Europeană și țările din Balcanii de Vest, care a avut loc la Bruxelles pe 17 decembrie. Pentru prima dată în paisprezece ani, niciun reprezentant sârb nu a participat la reuniune, o decizie motivată de un protest formal împotriva încetinirii procesului de aderare.
UN PROCES DE NEGOCIERE MARCAT DE ÎNCETINIRI STRUCTURALE
Călătoria europeană a Serbiei a început în 2009, odată cu depunerea cererii oficiale de aderare, dar a cunoscut etape de progres inegal. O încetinire semnificativă a avut loc după izbucnirea războiului din Ucraina, un eveniment care a redefinit prioritățile strategice ale Uniunii și a crescut așteptările privind alinierea politică a țărilor candidate. În acest cadru, poziția Serbiei a rămas ambiguă, în special din cauza nerespectării sancțiunilor europene împotriva Federației Ruse, un factor care a afectat profund percepția de fiabilitate a țării în rândul mai multor state membre.
DIVIZIUNILE DINTRE STATELE MEMBRE ȘI CHESTIUNEA RUSĂ
Relațiile dintre Belgrad și Moscova sunt una dintre principalele surse de fricțiune în dezbaterea europeană. Opt state membre, printre care Germania, Țările de Jos, Suedia, statele baltice și Croația, și-au exprimat opoziția față de deschiderea de noi capitole de negociere cu Serbia. În schimb, țări precum Italia, Franța și Austria și-au exprimat sprijinul pentru continuarea procesului de aderare. Dincolo de politica externă a Serbiei, guvernele opozante ridică îndoieli persistente cu privire la progresele țării în ceea ce privește statul de drept. Deși Clusterul 3 se referă în primul rând la aspectele economice și sociale, problema libertății presei rămâne un punct sensibil, considerat încă nerezolvat de partenerii mai sceptici.
DEZBATEREA PRIVIND MODELUL DE EXTINDERE
Tensiunile au escaladat rapid în orele premergătoare summitului de la Bruxelles. Cu doar câteva zile înainte, în timpul unui dineu informal, Vučić relansase ideea unei extinderi simultane a Uniunii către țările din Balcanii de Vest. Această propunere amintește de modelul din 2004, când un grup mare de țări foste comuniste au aderat la Uniune într-o singură rundă. Ideea a fost dezvoltată cu scopul de a împiedica țările din regiune, care abia ieșiseră din conflictele din anii ’90, să blocheze aderarea altora prin intermediul voturilor încrucișate. Potrivit lui Jović, experiența europeană a confirmat aceste temeri. Disputa dintre Slovenia și Croația cu privire la Golful Piran a întârziat mult timp aderarea Zagrebului, în timp ce Macedonia de Nord a fost blocată mai întâi de Grecia din cauza problemei numelui și apoi de Bulgaria din cauza disputelor istorice și lingvistice. În ciuda acestui fapt, Uniunea a ales principiul aderării individuale în Balcani, motivat de diferitele moșteniri politice și juridice ale conflictelor iugoslave. În special, Serbia a trebuit să se confrunte cu hotărârile Tribunalului de la Haga și cu problema nerezolvată a independenței Kosovo, care continuă să afecteze dezvoltarea sa politică.
PERSPECTIVE DE VIITOR ȘI PROVOCĂRI INSTITUȚIONALE ALE UNIUNII
Din martie 2022, liderii europeni au încercat să relanseze extinderea ca instrument de definire a frontierelor securității continentale. Posibila aderare a Ucrainei este, de asemenea, considerată o pârghie diplomatică într-un viitor scenariu de pace, dar necesită o reluare credibilă a procesului în Balcanii de Vest. Cu toate acestea, Bosnia, Kosovo și Serbia rămân pe margine, împiedicate atât de crizele interne ale Uniunii, cât și de propriile lor conflicte nerezolvate. Potrivit lui Jović, depășirea acestor dinamici ar necesita o reformă profundă a sistemului decizional european, trecând de la unanimitate la votul cu majoritate calificată, deoarece mecanismul actual permite unui singur stat membru să blocheze întregul proces de aderare a unei țări candidate.