Noile tarife vamale ale Chinei expun slăbiciunea Europei în războiul comercial dintre SUA și China

Taxele punitive pentru produsele lactate din UE amenință exporturile, afectează puternic brânzeturile italiene și adâncesc criza de credibilitate a Comisiei Europene.

Deteriorarea relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și China a intrat într-o fază nouă și îngrijorătoare. În contextul mai larg al războiului comercial dintre SUA și China, decizia Beijingului de a impune tarife cuprinse între 21,9% și 42,7% pentru o gamă largă de produse lactate europene reprezintă mult mai mult decât o dispută sectorială. Este un semnal strategic care riscă să submineze exporturile-cheie ale UE, să slăbească lanțuri întregi de aprovizionare și să expună încă o dată fragilitatea structurală a poziției Europei în conflictele comerciale globale.

Aceste noi tarife chineze vin după luni de escaladare a tensiunilor între Bruxelles și Beijing, marcate de acuzații reciproce de dumping, restricții la export și măsuri de retorsiune. În timp ce UE s-a aflat mult timp într-o poziție defensivă în cadrul războiului comercial dintre SUA și China, acest episod evidențiază cât de slab echipată este Europa atunci când negociază cu puteri globale care acționează de pe poziții de forță. Confruntarea dintre China și UE se intensifică exact în momentul în care Europa ar avea nevoie de o strategie mai clară și mai fermă pentru a-și proteja interesele economice.

Numai cifrele explică amploarea problemei. Tarifele de peste 40 % scot efectiv multe produse lactate europene de pe piața chineză, una dintre destinațiile cu cea mai rapidă creștere pentru importurile de produse alimentare la nivel mondial. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, care au investit masiv în ultimul deceniu pentru a-și construi o prezență în China, impactul este potențial devastator. Aceste taxe funcționează ca un impozit indirect asupra producătorilor europeni, erodând marjele, descurajând investițiile și slăbind competitivitatea. Ceea ce era deja un mediu dificil determinat de războiul comercial dintre SUA și China a devenit acum și mai dur pentru exportatorii europeni.

Printre cele mai expuse țări se numără Italia, Franța, Germania, Țările de Jos și Irlanda. Italia, în special, riscă să sufere în mod disproporționat. Estimările industriei sugerează că exporturile de brânză italiană către China ar putea scădea cu 15-20% pe termen scurt. Produse precum Parmigiano Reggiano, Grana Padano și Gorgonzola – simboluri ale excelenței Made in Italy – se confruntă în prezent cu bariere tarifare atât de ridicate încât menținerea spațiului de raft în supermarketurile chineze devine neviabilă din punct de vedere economic. Consecințele se răsfrâng mult dincolo de producători, afectând producătorii de lactate, furnizorii de logistică și serviciile legate de export. Prejudiciul nu este doar financiar, ci și reputațional, deoarece brânzeturile italiene au devenit simboluri ale prestigiului pe piețele emergente.

În acest context, răspunsul Comisiei Europene a fost criticat pe scară largă ca fiind inadecvat. Declarațiile oficiale și-au exprimat „îngrijorarea” și au promis dialog, dar nu au fost luate măsuri concrete de combatere sau planuri de sprijin pentru sectoarele afectate. Pentru mulți producători și asociații comerciale, această abordare prudentă întărește percepția unei UE care reacționează lent și căreia îi lipsește determinarea politică. În contextul războiului comercial dintre SUA și China, o astfel de ezitare riscă să fie interpretată ca slăbiciune, erodând și mai mult puterea de negociere a Europei.

Acest episod se înscrie într-o criză mai amplă de credibilitate a Comisiei Europene. Observatorii se întreabă din ce în ce mai mult dacă Bruxelles-ul este capabil să articuleze și să apere o strategie comercială coerentă într-o eră definită de confruntarea economică dintre superputeri. Europa pare prinsă între Washington și Beijing, incapabilă să își transforme dimensiunea pieței în influență decisivă. În timp ce Statele Unite negociază cu China de pe o poziție de forță, UE pare adesea relegată la margine, forțată să absoarbă deciziile luate în altă parte.

Mai mulți factori contribuie la acest deficit de credibilitate: lipsa unei viziuni unificate în rândul statelor membre, absența unor instrumente de retorsiune rapide și credibile și un stil diplomatic perceput ca fiind prea prudent. Rezultatul este o frustrare crescândă în rândul întreprinderilor europene și o scădere a încrederii în rândul partenerilor internaționali. Tarifele chineze asupra produselor UE nu sunt, prin urmare, o problemă izolată, ci un simptom al unei maladii strategice mai profunde.

Privind în perspectivă, riscurile sunt substanțiale. Europa ar putea pierde permanent cote de piață în sectoare-cheie precum cel al produselor lactate, ar putea asista la o încetinire a investițiilor și a inovării și s-ar putea confrunta cu o nemulțumire internă în creștere în rândul întreprinderilor mici și mijlocii. Pe termen lung, marginalizarea continuă în comerțul mondial ar putea slăbi însuși modelul social și economic european, care depinde în mare măsură de piețele deschise și de exporturile cu valoare adăugată.

Totuși, există alternative. O politică comercială mai fermă a UE ar putea include un fond de compensare pentru sectoarele afectate de tarifele chineze, o unitate politică mai puternică între statele membre și măsuri de reciprocitate atent calibrate, convenite la nivel multilateral. În același timp, Europa ar trebui să accelereze eforturile de diversificare a destinațiilor de export, promovând brânzeturile italiene și alte produse lactate din UE în Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Africa. Un angajament diplomatic reînnoit cu Beijingul, bazat pe transparență și pe normele comerciale internaționale, este, de asemenea, esențial.

Decizia Chinei de a viza produsele lactate din UE este un semnal de alarmă. Provocarea cu care se confruntă Europa nu este doar economică, ci și politică și strategică. Dacă UE vrea să evite să devină un spectator pasiv în războiul comercial dintre SUA și China, trebuie să își redescopere capacitatea de a acționa decisiv, de a-și apăra producătorii și de a-și restabili credibilitatea ca actor economic global.

Alessandro Fiorentino