Subscribe
Datele Eurostat pentru perioada 2013-2024 arată progrese constante în reducerea emisiilor în majoritatea sectoarelor, chiar dacă mobilitatea și activitățile de construcție continuă să crească
Emisiile de gaze cu efect de seră generate de economia Uniunii Europene au scăzut brusc în ultimul deceniu, confirmând faptul că blocul comunitar se îndreaptă – chiar dacă în mod inegal – către obiectivele sale climatice. Conform celor mai recente date Eurostat, emisiile totale generate de activitățile economice și de gospodării au atins 3,3 miliarde de tone de echivalent CO₂ în 2024. Aceasta reprezintă o scădere de 1% față de 2023 și o reducere mult mai substanțială de 20% față de 2013, marcând o schimbare structurală semnificativă în profilul emisiilor din Europa.
Tendința pe termen lung reflectă impactul combinat al politicilor climatice, al inovării tehnologice, al schimbărilor în producția de energie și, într-o anumită măsură, al evoluției modelelor de consum. Cu toate acestea, în spatele cifrelor principale se ascunde o imagine mai complexă, cu divergențe notabile între sectoare. În timp ce energia, industria și serviciile au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește reducerea emisiilor, transporturile și construcțiile se remarcă ca surse persistente – și în creștere – de gaze cu efect de seră.
În perioada 2013-2024, sectorul energetic a înregistrat de departe cea mai drastică reducere a emisiilor. Eurostat raportează o scădere de 49%, echivalentă cu 512 milioane de tone de emisii de CO₂ evitate. Această scădere reflectă decarbonizarea treptată a producției de energie în întreaga UE, determinată de extinderea surselor de energie regenerabile, de eliminarea treptată a cărbunelui în mai multe state membre și de îmbunătățirea eficienței energetice. Transformarea mixului energetic a reprezentat o piatră de temelie a strategiei UE privind clima, iar datele sugerează că acest efort dă rezultate tangibile.
Alte sectoare au contribuit, de asemenea, în mod semnificativ la scăderea generală. Emisiile din minerit și extracție au scăzut cu 37% între 2013 și 2024, ceea ce corespunde unei reduceri de 25 de milioane de tone de echivalent CO₂. Industria prelucrătoare, în mod tradițional una dintre cele mai mari generatoare de emisii din economie, și-a redus emisiile cu 18%, adică 146 de milioane de tone. Sectorul serviciilor a înregistrat o reducere de 14%, echivalentul a 36 de milioane de tone. Împreună, aceste scăderi indică o schimbare pe scară largă către procese de producție mai curate, o eficiență sporită și, în unele cazuri, schimbări structurale în economia europeană.
Cu toate acestea, nu toate sectoarele se îndreaptă în aceeași direcție. Activitățile de transport și depozitare au înregistrat o creștere a emisiilor cu 14% în perioada de unsprezece ani, adăugând 57 de milioane de tone suplimentare de echivalent CO₂. Aceasta face din transporturi cel mai mare contribuitor la creșterea emisiilor dintre toate activitățile economice. Tendința reflectă creșterea continuă a transportului rutier de marfă, a aviației și a logisticii, precum și ritmul lent al electrificării și al adoptării combustibililor alternativi în transportul greu. În ciuda standardelor mai stricte pentru vehicule și a investițiilor în transportul feroviar și în transportul public, cererea globală de mobilitate a continuat să crească, contrabalansând creșterea eficienței.
Construcțiile au mers, de asemenea, împotriva tendinței generale de scădere. Emisiile din sectorul construcțiilor au crescut cu 6% între 2013 și 2024, adăugând aproximativ 3 milioane de tone de echivalent CO₂. Această creștere este legată de activitatea susținută în domeniul construcțiilor în întreaga UE, determinată de urbanizare, investițiile în infrastructură și cererea de locuințe. Deși standardele de eficiență energetică a clădirilor s-au îmbunătățit, sectorul rămâne foarte dependent de materiale cu emisii mari de carbon, cum ar fi cimentul și oțelul, iar progresul în decarbonizarea acestor materii prime a fost mai lent.
Pe lângă emisiile absolute, Eurostat evidențiază un alt indicator important: intensitatea emisiilor, care măsoară producția de gaze cu efect de seră în raport cu activitatea economică. În perioada 2013-2024, intensitatea emisiilor din UE a scăzut cu 34%, ceea ce sugerează că economia a devenit mult mai puțin intensivă în carbon, chiar dacă a continuat să crească. Această decuplare a emisiilor de producția economică este un obiectiv central al politicii UE în domeniul climei și un parametru-cheie pentru evaluarea sustenabilității pe termen lung.
Cu toate acestea, performanța variază foarte mult între statele membre. Estonia a înregistrat cea mai accentuată scădere a intensității emisiilor, de 64%, urmată de Irlanda, cu o reducere de 50%, și de Finlanda, cu 44%. Italia a înregistrat o scădere de 29%, în general în conformitate cu media UE, dar lăsând loc pentru îmbunătățiri suplimentare. Aceste diferențe reflectă mixurile energetice naționale, structurile industriale și opțiunile politice, precum și punctul de plecare în 2013.
În ansamblu, cifrele Eurostat prezintă o imagine a progreselor constante, temperate de provocări structurale. UE a reușit să reducă semnificativ emisiile în ultimii unsprezece ani, în special în sectoarele energetic și industrial. În același timp, creșterea emisiilor din transporturi și construcții evidențiază dificultatea de a decarboniza sectoarele strâns legate de viața de zi cu zi, de infrastructură și de creșterea economică. Pe măsură ce UE își propune obiective climatice mai ambițioase pentru 2030 și ulterior, abordarea acestor sectoare rămase în urmă va fi esențială pentru menținerea și accelerarea tendinței de scădere a emisiilor.
Alessandro Fiorentino