Subscribe
Relația dintre politicile în domeniul locuințelor ale Guvernului Meloni și directivele Uniunii Europene (în special Directiva EPBD IV „Green Homes”) reflectă două viziuni diferite asupra gestionării sectorului imobiliar: pe de o parte, necesitatea la nivel național de a debloca piața, de a simplifica birocrația și de a aborda situația de urgență din domeniul locuințelor; pe de altă parte, eforturile UE în direcția decarbonizării și a unei eficiențe energetice riguroase.
- Planul privind locuințele și măsurile naționale (Guvernul Meloni)
Strategia guvernului italian în domeniul locuințelor s-a dezvoltat în principal în jurul a trei piloni:
- Decretul „Salva-Casa” (D.L. 69/2024): Are ca scop remedierea „neconformităților minore în domeniul construcțiilor” (pereți despărțitori mutați, discrepanțe formale sau toleranțe de construcție). Acesta a eliminat constrângerea „dublei conformități” stricte în cazul încălcărilor minore de natură istorică, a introdus aprobarea tacită (silenzio-assenso) pentru numeroase proceduri și a facilitat schimbările de destinație, cu scopul de a debloca proprietățile blocate din punct de vedere birocratic și de a le introduce pe piețele de vânzare și închiriere.
- Piano Casa Italia: Se concentrează pe locuințele publice (ERP) și pe locuințele sociale. Planul vizează reabilitarea și întreținerea locuințelor publice neocupate, oferirea de locuințe la chirii accesibile pentru cuplurile tinere și familiile cu venituri reduse, precum și simplificarea proiectelor de regenerare urbană.
- Sustenabilitatea financiară: Abordarea contabilă a finanțelor publice urmărește să limiteze utilizarea stimulentelor nerambursabile, acordate pe scară largă și finanțate din bugetul de stat (în urma experienței cu programul „Superbonus”).
- Directivele Parlamentului European (Directiva EPBD privind „locuințele ecologice”)
Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD IV), aprobată de Parlamentul European și de Consiliu, stabilește obiective obligatorii pentru tranziția ecologică a clădirilor:
- Reducerea consumului: O scădere a consumului mediu de energie primară al parcului imobiliar rezidențial cu 16 % până în 2030 și cu 20–22 % până în 2035 (față de nivelurile din 2020).
- Clădiri cu emisii zero (ZEB): Toate clădirile noi trebuie să aibă emisii zero începând cu 1 ianuarie 2030 (începând cu 2028 în cazul clădirilor publice).
- Eliminarea treptată a cazanelor pe gaz: eliminarea progresivă a subvențiilor pentru sistemele alimentate cu combustibili fosili și renunțarea treptată la acestea până în 2040.
- Evaluarea ciclului de viață (GWP): Introducerea obligației de a calcula emisiile totale de CO₂ asociate materialelor și procesului de construcție.
- Principalele puncte critice ale comparației
- Costurile de adaptare: Fondul imobiliar al Italiei datează, în mare parte, din perioada anterioară anului 1990 și se încadrează, în principal, în clasele de performanță energetică E, F sau G. Guvernul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la fezabilitatea unor termene prea strânse, în absența unui fond european de sprijin adecvat.
- Transpunere și planificare: Directiva UE impune prezentarea unui Plan național de renovare. Integrarea măsurilor de austeritate fiscală, a normelor Planului de locuințe și a obiectivelor UE reprezintă un teren de testare care va sta la baza viitoarelor decrete de punere în aplicare și a noilor stimulente specifice pentru sectorul construcțiilor.
Prof. Giuseppe Arnone