Subscribe
Editorial. În cadrul reuniunii din Kilkenny, Irlanda, conservatorii au discutat despre tensiunile din actuala abordare europeană împotriva încălzirii globale. La un nivel mai larg, aceștia și-au exprimat neliniștea față de o abordare cu rădăcini ideologice care, sub eticheta de politici ecologice, amenință viitorul unor sectoare importante, inclusiv al agriculturii, în timp ce impactul final asupra încălzirii globale este discutabil.
În orice caz, abordarea Comisiei de a emite un număr din ce în ce mai mare de regulamente subminează democrațiile naționale și, prin aceasta, abordarea consultativă autentică care ar trebui să stea la baza oricărei inovații politice relevante. Fermierii, de exemplu, au fost ținta a ceea ce ei percep ca fiind o atitudine ostilă din partea unor guverne care riscă să îi scoată de pe piață. Ironia acestei abordări constă în faptul că producția pierdută este preluată de fermierii din afara UE, care sunt fericiți să compenseze deficitul. Ei fac acest lucru bazându-se pe aceleași (sub)standarde pe care UE spune că dorește să le combată în propriile politici și reglementări care vizează agricultorii și crescătorii de animale europeni. La un nivel mai strategic, această poziție lasă UE vulnerabilă în fața autocrațiilor străine care doresc – și acum sunt din ce în ce mai capabile – să transforme în arme securitatea alimentară, precum și materiile prime esențiale necesare pentru tranziția noastră ecologică.
Împotriva acestei abordări prost concepute, discuțiile purtate între membrii panelului și delegații reuniți la Kilkenny au evidențiat importanța următoarelor cinci principii:
- Cunoștințele și experiența fermierilor europeni în domeniul agriculturii durabile ar trebui să fie luate în considerare ca o contribuție relevantă pentru orice reglementări și/sau politici.
- Astfel de regulamente și/sau politici ar trebui să se concentreze mai degrabă pe stimulente și pe respectarea voluntară decât pe aplicarea unor norme elaborate de funcționari care, uneori, cunosc foarte puțin sectorul în cauză.
- Agricultura durabilă ar trebui să beneficieze de mai multe investiții în cercetare și inovare, nu doar de mai multe reglementări.
- Noile măsuri ar trebui să se bazeze pe o analiză cost-beneficiu aplicabilă pentru a asigura proporționalitatea și relevanța.
- Orice evaluare a noilor măsuri ar trebui extinsă la reacția actorilor non-regionali, pentru a evita ca actorii din afara UE să profite de aceleași măsuri care au un impact negativ asupra agricultorilor din UE.
În perspectiva alegerilor europene, aceste principii vor sta la baza unei agende pragmatice și ecologice pe care conservatorii o vor prezenta electoratului european.