Subscribe
Gestionarea migrației și a problemelor de securitate aferente este una dintre principalele provocări cu care se confruntă astăzi instituțiile europene. În acest context, Danemarca și Italia au jucat un rol-cheie în promovarea unui proces de actualizare a sistemului convențional al Consiliului Europei; un proces considerat necesar pentru a aborda eficient dinamica contemporană. Recenta aprobare de către 27 de state membre, la10 decembrie, a unei declarații comune privind Convenția Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un pas esențial în acest proces. Inițiativa, susținută cu entuziasm de ambele guverne, exprimă necesitatea unui echilibru reînnoit între protecția drepturilor fundamentale și protecția siguranței publice, în special în ceea ce privește deciziile și procedurile de expulzare care implică cetățeni străini condamnați pentru infracțiuni grave.
DECLARAȚIA COMUNĂ ȘI ROLUL CELOR DOI LIDERI EUROPENI
Aprobarea declarației în cadrul Conferinței miniștrilor justiției de la Strasbourg marchează o evoluție semnificativă în abordarea Consiliului Europei cu privire la problemele migrației. Danemarca, prin prim-ministrul său, a subliniat urgența asigurării faptului că persoanele condamnate pentru infracțiuni grave pot fi expulzate de pe teritoriul lor național. Potrivit poziției daneze, anumite interpretări jurisprudențiale ale Convenției Europene a Drepturilor Omului au împiedicat în cele din urmă astfel de proceduri, impunând limite considerate excesiv de restrictive în raport cu obiectivul de protecție a securității colective. Prim-ministrul a insistat asupra necesității de a recalibra relația dintre interesele publice și drepturile individuale, subliniind că adaptarea cadrului de reglementare actual ar contribui la creșterea sentimentului de securitate al cetățenilor. Italia a salutat sprijinul primit pentru declarație, recunoscând-o ca fiind consolidarea unui proces diplomatic inițiat în lunile anterioare. Prim-ministrul a subliniat că guvernul său a depus eforturi pentru a consolida dimensiunea externă a politicilor europene în materie de migrație, promovând soluții inovatoare și plasând această chestiune în centrul priorităților G7. Sprijinul larg al statelor membre a fost interpretat ca un semnal politic semnificativ, care confirmă necesitatea de a reinterpreta Convenția în lumina provocărilor actuale, fără a compromite principiile acesteia, ci mai degrabă făcând aplicarea sa practică mai eficientă.
MIGRAȚIA, SECURITATEA ȘI NECESITATEA DE A ACTUALIZA CADRUL CONVENȚIONAL
Declarația aprobată la Strasbourg evidențiază contextul juridic și social în schimbare în care are loc aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. Problema centrală se referă la adecvarea instrumentelor juridice existente în reglementarea situațiilor care implică persoane condamnate pentru infracțiuni grave și șederea acestora pe teritoriul european. Preocupările exprimate de Danemarca și Italia se referă la dificultatea, apărută în diferite contexte naționale, de a proceda la expulzarea persoanelor considerate periculoase, din cauza interpretării protecțiilor garantate de Convenție. Cei doi lideri europeni consideră că sistemul trebuie actualizat – respectând în același timp valorile sale fondatoare – pentru a permite statelor să intervină mai eficient în materie de securitate. Această abordare nu urmărește să slăbească protecția drepturilor fundamentale, ci mai degrabă să introducă o mai mare claritate în definirea echilibrului dintre nevoile publice și drepturile individuale. Concret, ideea de bază este de a se asigura că principiul securității colective nu este subordonat în mod disproporționat unor interpretări juridice care riscă să producă efecte contrare protecției populației. Prin urmare, abordarea exprimată în declarație reprezintă o încercare de a reconcilia libertățile individuale și politicile de control al migrației, în cadrul statului de drept.
CONTINUITATEA CU INIȚIATIVELE ANTERIOARE ȘI DEZVOLTAREA DEZBATERII
Declarația aprobată de Consiliul Europei se bazează pe un proces deja inițiat cu scrisoarea deschisă privind convențiile internaționale, promovată de Danemarca și Italia în mai 2025 și semnată de nouă state membre. Acest document a anticipat preocupările împărtășite acum de o gamă mult mai largă de țări, propunând o discuție inițială pe tema adaptării standardelor internaționale la complexitatea migrației contemporane. Consensul crescând în jurul acestor poziții indică o schimbare de perspectivă în cadrul organizației paneuropene, care este din ce în ce mai sensibilă la necesitatea unor instrumente juridice capabile să reconcilieze drepturile individuale și securitatea. Dezbaterea lansată la Strasbourg va continua în lunile următoare în colaborare cu Consiliul Europei, cu scopul de a consolida o poziție comună care să poată fi formalizată la reuniunea miniștrilor de externe programată pentru mai 2026 la Chișinău, în Republica Moldova. Acest termen reprezintă momentul spre care converg diferitele inițiative politice și diplomatice lansate de Italia și Danemarca, cu scopul de a defini un nou cadru interpretativ pentru convenție, capabil să răspundă nevoilor unei ere caracterizate de dinamici migratorii rapide și complexe.
URMĂTORII PAȘI
Inițiativa comună a Danemarcei și Italiei demonstrează modul în care problema securității și a gestionării migrației a devenit un test pentru capacitatea Consiliului Europei de a-și actualiza instrumentele de reglementare. Declarația aprobată la Strasbourg semnalează o dorință generalizată de a reconsidera aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului într-un context profund schimbat față de trecut. Rolul de lider al celor două țări, lărgirea coaliției de state în favoarea unui proces de reformă și perspectiva unei noi consolidări a dezbaterii în 2026 marchează un moment crucial pentru evoluția sistemului european de protecție a drepturilor fundamentale și a securității colective.