Impozitarea ecologică sau isteria ecologică

Așa-numita „impozitare ecologică” este o măsură care va aduce îmbunătățiri semnificative în domeniul mediului sau va da, în cele din urmă, lovitura de grație industriei și sectorului primar?

Discuțiile interminabile nu au dat absolut niciun rezultat, în afară de a crea incertitudine în rândul țărilor europene, care asistă la contracția sectoarelor lor secundare și la cedarea pozițiilor de lider către țările care continuă să aplice politici economice tradiționale.

Să începem cu începutul.

Uniunea Europeană promovează cu fermitate impozitele pe energie, transport și poluare, cu scopul de a atinge neutralitatea climatică până în 2050 și de a reduce emisiile de dioxid de carbon cu 55 % până în 2030. Acesta este și motivul pentru care eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili se numără printre obiectivele sale.

Dar se poate realiza acest lucru fără a afecta țările europene și fără a obliga contribuabilii să suporte din nou întreaga povară economică? Poate industria europeană să reziste la toată această presiune? Ar putea economiile țărilor europene să rămână competitive în fața altor mari puteri mondiale, precum Statele Unite și China?

Să nu uităm că, de-a lungul istoriei, impozitarea excesivă nu a adus decât prejudicii atât consumatorilor, cât și întreprinderilor industriale, provocând daune economice grave și, uneori, ireparabile.

Deci, de ce au nevoie, de fapt, industriile europene?

Ceea ce au nevoie industriile și, în general, sectorul secundar al Uniunii Europene nu este o impozitare inutilă a emisiilor de dioxid de carbon prin intermediul unei alte politici menite să genereze venituri. În schimb, acestea au nevoie de costuri energetice mai mici, de mai puțină birocrație și, cu siguranță, de impozite mai mici pentru a-și menține competitivitatea într-un mediu de afaceri internațional în continuă schimbare.

În plus, Europa se confruntă cu riscul dezindustrializării și al declinului sectorului secundar. Dacă acest sector dispare sau chiar se restrânge, consecințele pentru toate economiile europene vor fi de amploare. Printre aceste consecințe se numără creșterea șomajului pe fondul pierderii locurilor de muncă, costuri de producție mai ridicate, scăderea investițiilor și slăbirea puterii industriale.

Și toate acestea se întâmplă nu în beneficiul cetățenilor europeni sau al producătorilor europeni, ci în avantajul țărilor terțe care nu pun în aplicare niciuna dintre măsurile pe care statele europene sunt obligate să le adopte.

Dar există oare vreun impact pozitiv asupra mediului ca urmare a impozitării excesive din țările europene? Cu siguranță că nu, întrucât, în ultimă instanță, emisiile globale nu sunt reduse. Singurul rezultat este distrugerea definitivă a sectorului secundar și pierderea locurilor de muncă într-un moment în care economia globală se confruntă cu o încetinire generalizată, mii de lucrători fiind nevoiți să se confrunte cu șomajul sau fiind expuși riscului de a-și pierde locurile de muncă.

Care ar trebui să fie, de fapt, obiectivul Uniunii Europene, dacă nu dezvoltarea economică a țărilor de pe Vechiul Continent? În loc ca factorii de decizie ai UE să elaboreze modalități de a crește impozitele și de a introduce politici de majorare a veniturilor – care nu vor avea niciun impact asupra mediului –, ar fi mult mai bine să se ofere stimulente pentru creșterea economică, în loc să se promoveze așa-numita „ideologie verde”, care nu numai că lezează interesele antreprenorilor și ale industriașilor, ci, printr-o reacție în lanț, îi afectează și pe consumatori și pe cetățenii europeni.

În concluzie, aplicarea taxelor ecologice generează presiuni economice atât directe, cât și indirecte asupra economiei europene, impunând o povară grea și potențial ireversibilă asupra gospodăriilor și întreprinderilor. Taxele pe combustibil, energie și transport nu sunt doar o altă politică birocratică sau un alt slogan aparent inofensiv. Acestea reduc semnificativ venitul disponibil al cetățenilor și erodează profiturile întreprinderilor europene. În același timp, costul enorm al investițiilor ecologice și criza energetică pun o povară grea asupra bugetelor naționale ale țărilor europene.

Principalele sectoare economice avertizează că așa-numiții combustibili alternativi rămân considerabil mai scumpi, ceea ce face ca costurile de conformare să fie prohibitive.

Prin urmare, introducerea impozitelor ecologice nu va duce la protejarea mediului, ci mai degrabă la pierderea completă a competitivității industriei europene în fața Statelor Unite și a Chinei…

Un lucru care ar transforma chiar Uniunea Europeană într-un actor rămânând în urmă în ceea ce privește evoluțiile economice și comerciale, cu toate consecințele care decurg din aceasta pentru societățile europene și statele membre.