Subscribe
Migrația este un fenomen complex care a avut întotdeauna un impact semnificativ și adesea negativ asupra Europei. În ultimele decenii, aceasta a fost considerată din ce în ce mai mult ca o afacere europeană, deoarece politicile și economiile țărilor europene sunt profund influențate de fluxurile de migrație. Este bine cunoscut faptul că unul dintre motivele principale ale migrației în Europa este căutarea unui trai mai bun sau a unor oportunități economice. Mulți migranți din țările în curs de dezvoltare vin în Uniunea Europeană în căutarea unui loc de muncă, a unui nivel de trai mai ridicat și a securității individuale. Conflictele armate, persecuțiile politice sau etnice și schimbările climatice determină o altă categorie de migranți să caute refugiu în Europa.
Impactul migrației asupra țărilor europene și, prin extensie, asupra statelor membre ale UE, este complex și ambivalent. Pe de o parte, migranții aduc forță de muncă disponibilă și diversitate culturală, contribuind astfel la creșterea economică și la îmbogățirea culturală a societății europene. Pe de altă parte, există preocupări legate de integrarea acestor migranți în societate, de concurența pentru locuri de muncă și resurse și de securitatea națională. Este bine cunoscut faptul că o mare parte dintre migranți refuză să se integreze în societatea țărilor în care cer azil, creând mici enclave culturale ale țărilor de origine. Aceste mici enclave se vor extinde cu siguranță, iar în următorii 10-20 de ani, având în vedere că rata natalității în rândul migranților este mult mai mare decât cea a cetățenilor UE, vom asista la conflicte interculturale între cetățenii statelor membre și cei care au fost adoptați prin cereri de azil.
Pentru a gestiona fluxurile migratorii, Uniunea Europeană și statele membre au pus în aplicare diverse politici și măsuri, dar, din păcate, acestea s-au dovedit adesea ineficiente. Printre acestea se numără acordurile de readmisie cu țările de origine, crearea de agenții și instituții europene dedicate gestionării migrației, cum ar fi Frontex și EASO, și dezvoltarea unor politici comune în materie de azil și imigrație. Cu toate acestea, există tensiuni și divergențe între statele membre, aici ne referim la țările din sudul și nordul Europei, cu privire la modul de gestionare a migrației, ceea ce a dus la unele conflicte și discrepanțe în abordările politice.
În ciuda eforturilor de gestionare a migrației, această problemă rămâne un subiect de dezbatere și de îngrijorare intensă în Europa. Creșterea extremismului de dreapta și a naționalismului în unele state membre este parțial alimentată de preocupările legate de migrație și de percepția că guvernele nu reușesc să gestioneze eficient această problemă. Migrația poate fi considerată cu siguranță o afacere europeană, având în vedere complexitatea și amploarea impactului său asupra țărilor din Europa. Un lucru pe care deputații europeni trebuie să îl înțeleagă este că o abordare integrată și cooperantă la nivel european este imperativă pentru a gestiona această problemă în mod eficient și pentru a asigura o bună integrare a migranților în societatea europeană. Din acest motiv, legislația UE în materie de azil trebuie gândită pe termen mediu și lung și nu doar ca măsuri punctuale pentru fiecare val de migranți care sosesc la frontierele UE.
Aproape un milion de migranți cer azil în UE în fiecare an
Cele mai recente statistici oficiale privind migrația și cererile de azil în Uniunea Europeană se referă la anul 2022. La o populație de 447.033.117 locuitori în cele 27 de state membre, nu mai puțin de 965.665 de cereri de azil au fost înregistrate în 2022, de trei ori mai multe decât în urmă cu 10 ani.
Vârful numărului de cereri de azil la nivelul UE a fost înregistrat în 2015, cu 1 322 850 de cereri, și în 2017, cu 1 260 930 de cereri, din cauza conflictului sirian. Fără a lua în considerare datele oficiale privind cererile de azil din ultimii doi ani, deoarece acestea nu au fost încă cuantificate, putem spune că, în perioada 2012-2022, au fost înregistrate 8 169 050 de cereri de azil, ceea ce înseamnă peste 800 000 de migranți pe an care sosesc în Europa. În topul țărilor UE vizate de acești migranți se află Germania (243 835 de cereri), Franța (156 455 de cereri), Spania (117 945) și, nu în ultimul rând, Austria (112 245 de cereri). Cele mai neatractive țări pentru migranți sunt Ungaria (45 de cereri), Slovacia (545 de cereri) și Letonia (620 de cereri). Migranții care sosesc în Italia și Grecia, principalele porți de intrare în UE pe ruta sudică, reușesc cumva să își continue călătoria spre Austria și Germania fără a fi înregistrați la frontiera externă a UE. Diplomații austrieci spun că problema migrației zguduie Uniunea Europeană din temelii. Aceștia pun la îndoială viitorul și coeziunea acesteia. Alături de Germania, Austria este una dintre țările UE cu cel mai mare număr de cereri de azil din ultimii ani.
Ce dovedesc aceste cifre? În primul rând, țările din sudul Europei, care sunt principalele surse de intrare a migranților în UE, nu sunt atât de atractive pentru migranți, deoarece aceștia preferă țările al căror sistem social îi avantajează. Întrebarea legitimă care se pune este cât de mult și pentru cât timp vor suporta țările UE costurile acestor migranți prin dezavantajarea propriilor cetățeni?
UE trebuie să înțeleagă că migrația nu este doar o problemă italiană, greacă sau spaniolă, ci una europeană. Este bine cunoscut faptul că există dispute la Bruxelles între Comisia Europeană și Parlamentul European cu privire la gestul președintelui Ursula von der Leyen de a angaja fonduri europene de aproximativ un miliard de euro în timpul negocierilor sale în Tunisia în iunie și iulie anul trecut, fără a consulta Parlamentul și statele membre. Prin acest acord cu Tunisia, se așteaptă ca statul nord-african să rețină migranții în schimbul unui ajutor economic. Securizarea frontierelor externe ale UE ar putea fi considerată o soluție europeană. Misiunile navale ale UE care monitorizează Marea Mediterană și încearcă să împiedice migranții să părăsească Africa de Nord se lovesc adesea de ONG-urile pentru drepturile omului. Aceste ONG-uri, care sunt destul de bine finanțate, patrulează, de asemenea, pe traseele migranților pe care îi salvează de pe mare și debarcă în porturile din sudul UE. Multe țări ale UE nu au acorduri de readmisie cu țările de origine ale solicitanților de azil, motiv pentru care numărul persoanelor care pot fi deportate este relativ mic. Încercările migranților de a ajunge în Europa prin Marea Mediterană se sfârșesc adesea în tragedie, după ce ambarcațiunile supraîncărcate în care se află se scufundă.
Problema migrației ilegale în UE dintr-o perspectivă conservatoare
O primă abordare a problemei migranților, dintr-o perspectivă conservatoare, ar fi consolidarea frontierelor externe ale UE pentru a împiedica intrarea migranților ilegali. Aceasta ar include consolidarea securității frontierelor prin utilizarea de tehnologii avansate, creșterea resurselor pentru patrulare și extinderea infrastructurii de securitate la frontierele UE. Un rol important în noua legislatură a PE va fi jucat de eurodeputații cu doctrine conservatoare. Acestea ar putea promova politici mai stricte de returnare și readmisie a migranților ilegali în țările de origine sau de tranzit. Prin aceste politici înțelegem atât elaborarea unor legi mai stricte la nivelul UE, cât și negocierea de acorduri bilaterale sau regionale cu alte țări pentru a facilita procesul de returnare și a reduce numărul de migranți ilegali care rămân în UE.
Primirea și distribuirea refugiaților, a migranților și a solicitanților de azil a fost cea mai controversată problemă în cadrul UE timp de peste un deceniu. O abordare conservatoare a acestei probleme ar putea fi revizuirea și restrângerea criteriilor de acordare a azilului pentru a limita numărul de persoane cărora li se acordă azil. Aceasta ar putea include o evaluare mai riguroasă a cererilor de azil și o mai mare atenție acordată persoanelor care sunt cu adevărat persecutate din motive politice, religioase sau etnice. Dacă privim din punctul de vedere al conservatorismului european, liderii politici ar putea susține politici care promovează securitatea și integrarea socială a migranților legali în Uniunea Europeană. Integrarea socială a migranților legali ar putea include punerea în aplicare a unor programe obligatorii de integrare, inclusiv cursuri de limbă și cultură, precum și măsuri de promovare a valorilor europene și a respectului față de lege. Cu alte cuvinte, dacă vii în casa mea (țara mea), trebuie să respecți regulile casei mele, valorile mele individuale, proprietatea mea și toate drepturile mele cetățenești. Dacă nu vă place, sunteți liberi să vă întoarceți de unde ați venit, fără să mă obligați pe mine, în calitate de cetățean, să suport cheltuielile pentru a vă întreține.
UE a anunțat recent un pachet de finanțare de 7,4 miliarde de euro pentru Egipt, pentru a stopa fluxul de migranți din Africa de Nord către Europa. Acordul ridică relația dintre UE și Egipt la rangul de „parteneriat strategic”. Finanțarea propusă include 5 miliarde EUR sub formă de împrumuturi concesionale și 1,8 miliarde EUR sub formă de investiții. Alte 600 de milioane de euro vor fi acordate sub formă de granturi, inclusiv 200 de milioane de euro pentru gestionarea migrației.