Subscribe
Uniunea Europeană se pregătește să deschidă o dezbatere privind o posibilă reformă radicală a sistemului său de impozitare a energiei prin intermediul unei propuneri definite de mulți drept o „taxă pe capitalul verde”. Aceasta este o inițiativă promovată de Danemarca, președintele prin rotație al Consiliului Uniunii Europene, care vizează introducerea unor accize în creștere pentru electricitate și combustibili, pentru a alinia impozitarea mediului la obiectivele de decarbonizare ale UE.
DE LA TAXE LA TRANZIȚIA ECOLOGICĂ
În ultimii ani, Uniunea Europeană a intensificat dezbaterile și acțiunile în lupta împotriva schimbărilor climatice, stabilind obiective din ce în ce mai ambițioase, cum ar fi reducerea emisiilor cu 90% până în 2040 față de nivelurile din 1990. Propunerea de revizuire a Directivei privind impozitarea energiei, deja introdusă în 2021 și care face acum obiectul unei relansări decisive, se înscrie în acest context. Obiectivul principal este de a stimula utilizarea surselor regenerabile și de a descuraja utilizarea combustibililor fosili, prin intermediul unui mecanism fiscal care este în conformitate cu dictaturile Agendei 2030 și ale Green Deal-ului european.
CELE TREI ELEMENTE ALE PROPUNERII DANEZE
Propunerea prezentată de Danemarca se bazează pe trei elemente fundamentale. În primul rând, o revizuire a accizelor pe energie, cu scopul de a adapta sistemul de impozitare la noile obiective climatice, în special la neutralitatea carbonului și la tranziția către o economie durabilă. Scopul ar fi introducerea unui nou criteriu de impozitare, care să nu se mai bazeze pe volumul consumului, ci pe conținutul energetic și impactul asupra mediului al surselor de energie. Această schimbare este menită să afecteze mai sever surse precum cărbunele. În consecință, combustibilii fosili ar fi penalizați, încercându-se descurajarea utilizării lor prin creșterea impozitării.
CONTEXTUL DE REGLEMENTARE ȘI REZISTENȚA POLITICĂ
Noua taxă pe capital ar trebui să fie aprobată în unanimitate de Consiliul Uniunii Europene, o condiție care ridică unele obstacole politice. Multe state membre manifestă, de fapt, o anumită rezistență din cauza temerilor legate de efectele economice asupra întreprinderilor și cetățenilor, în special în țările din Europa de Est, mai dependente de combustibilii fosili și cu sisteme energetice mai puțin flexibile. Solicitarea de a unifica sectorul fiscal al țărilor care utilizează modele și mixuri energetice și industriale diferite reprezintă o provocare care ar putea, de asemenea, pune în discuție principiile de echitate și solidaritate pe care se bazează Uniunea, precum și interferența în strategiile energetice naționale.
ROLUL DANEMARCEI
Nu este surprinzător faptul că Danemarca este forța motrice din spatele acestei inițiative. Țara scandinavă se află de ani de zile în fruntea luptei împotriva schimbărilor climatice, cu politici de mediu foarte stricte. Începând din 2030, Danemarca ar trebui să fie prima țară din lume care să aplice o taxă pe carbon pentru emisiile agricole, impunând un cost de 300 de coroane (aproximativ 30 de euro) pentru fiecare tonă de CO₂ produsă de bovine, porcine și ovine. Această măsură, contestată de crescători și de agricultori, reprezintă un exemplu concret de impozitare ecologică aplicată și sectoarelor excluse în mod normal de la impozitarea mediului.
PRESIUNE PENTRU REFORMĂ
Pe lângă acțiunile instituționale, există presiuni din partea societății civile. Multe ONG-uri au semnat un apel la introducerea de noi taxe de mediu. Solicitările se concentrează pe necesitatea de a impozita mai incisiv sectoare precum transportul aerian, industria combustibililor fosili și tranzacțiile financiare internaționale. Marile averi sunt, de asemenea, indicate ca subiecte care trebuie incluse într-un sistem de responsabilitate fiscală legat de criza de mediu actuală.
TRANZIȚIE ȘI RISC REGRESIV
Desigur, principala problemă a impozitului pe bunurile ecologice constă în potențialul impact regresiv pe care l-ar putea genera asupra economiilor țărilor membre. Accizele pe combustibil și electricitate tind să afecteze mai mult grupurile sociale mai puțin înstărite, care dedică o parte mai mare a veniturilor lor consumului de energie. Pentru a evita ca tranziția ecologică să devină o nouă formă de nedreptate socială, ar fi necesar să se ofere compensații, cum ar fi subvenții și stimulente pentru eficiența energetică, pe lângă programele de perfecționare din ce în ce mai necesare – sau chiar programe de reconversie profesională – pentru toți lucrătorii angajați în sectoarele cu risc.
ÎNTRE AMBIȚIE ȘI REALISM POLITIC
Propunerea daneză reprezintă o poziție mult prea avansată față de o impozitare europeană a mediului. Punerea sa efectivă în aplicare este cu siguranță legată de capacitatea de a media între interese divergente și voința politică a statelor membre. În acest sens, nu putem uita că ne aflăm într-un moment istoric în care crizele internaționale, necesitatea de a revizui angajamentele industriale și nevoile interne ale statelor membre vor ceda cu greu în fața dezbaterii privind impozitarea capitalului ecologic. Mai ales dacă aceasta nu este însoțită de măsuri de redistribuire și atenuare, împreună cu un dialog deschis cu cetățenii, astfel încât tranziția ecologică să nu se transforme într-o nouă sursă de inegalități.