Pentru un ecologism conservator: durabilitate, competitivitate și pragmatism

Protecția mediului și a peisajului au reprezentat, de-a lungul istoriei, valori profund conservatoare. Însăși noțiunea de „conservare” implică o responsabilitate în calitate de custozi ai pământului nostru, ai naturii noastre și ai generațiilor viitoare. Cu toate acestea, în ultimii ani, politica europeană de mediu s-a transformat într-o ideologie dogmatică — așa-numitul „Green Deal” — care riscă să ducă la dezindustrializarea Europei și la sărăcirea cetățenilor săi.

Este momentul să adoptăm o nouă abordare a politicii ecologice, înlocuind catastrofismul și dirigismul statal cu pragmatismul, neutralitatea tehnologică și protejarea țesutului economic.

Deficiența fundamentală a politicilor europene actuale constă în impunerea unor termene nerealiste și a unor interdicții impuse de sus în jos, precum eliminarea treptată a motoarelor cu ardere internă până în 2035 sau directivele draconice privind îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor în detrimentul familiilor. Această abordare nu salvează planeta – având în vedere că Europa reprezintă mai puțin de 9 % din emisiile globale –, ci, dimpotrivă, cedează piețe strategice întregi Chinei și subminează competitivitatea întreprinderilor noastre mici și mijlocii.

Un ecologism pragmatic și conservator se bazează pe trei piloni:

• Neutralitatea tehnologică: Tranziția nu se poate baza exclusiv pe energia solară și eoliană. Este esențial să se investească în energia nucleară de nouă generație, în combustibilii sintetici, în biocombustibili și în biometan. Europa nu ar trebui să decidă dinainte care tehnologie va prevala, ci mai degrabă să creeze condițiile în care cercetarea și industria să poată dezvolta cele mai bune soluții.
• Protejarea suveranității industriale și agricole: agricultorii și crescătorii de animale europeni nu sunt „poluatori care trebuie pedepsiți”, ci primii și cei mai importanți păstrători ai pământului și ai peisajului. Politica ecologică trebuie să înceteze să submineze agricultura europeană prin birocrație, pentru a favoriza produsele străine ieftine care nu sunt supuse unor standarde de mediu comparabile.
• Creșterea economică ca condiție prealabilă: Numai o societate prosperă și avansată din punct de vedere tehnologic dispune de resursele necesare pentru a proteja mediul. Dezindustrializarea duce doar la sărăcie și declin social – două condiții care, din punct de vedere istoric, contribuie la deteriorarea pământului, mai degrabă decât la conservarea acestuia.

Europa trebuie să regăsească un echilibru între protecția mediului și protejarea civilizației sale industriale și agricole. Adevărata durabilitate nu înseamnă distrugerea economiei, ci consolidarea acesteia prin inovare și respectul față de identitatea teritoriilor noastre.

Giuseppe Arnone.