Subscribe
Creșterea animalelor reprezintă unul dintre pilonii sistemului agroalimentar european, contribuind cu aproximativ 40 % la valoarea adăugată a agriculturii UE. Sectorul generează o cifră de afaceri anuală de aproximativ 400 de miliarde de euro, implică zilnic patru milioane de exploatații agricole și asigură locuri de muncă pentru aproximativ șapte milioane de persoane, adesea în zone rurale cu oportunități economice alternative limitate. Dincolo de importanța sa economică, sectorul este esențial pentru securitatea alimentară, asigurând disponibilitatea proteinelor de înaltă calitate, susținând balanța comercială pozitivă a Uniunii și satisfăcând cererea internațională în creștere, grație unor standarde de producție care se numără printre cele mai ridicate din lume. Creșterea animalelor reprezintă, de asemenea, un element esențial al patrimoniului peisagistic, cultural și social al Europei.
PROVOCĂRILE DIN DOMENIU ȘI NECESITATEA UNEI STRATEGII COMUNE
În ultimii ani, sectorul zootehnic s-a confruntat cu o scădere progresivă a efectivelor de animale, înregistrându-se o scădere de 10 % a efectivelor de bovine, de 15 % a celor de porcine și de 25 % a celor de ovine și caprine, comparativ cu anul 2005. În același timp, fermierii se confruntă adesea cu o rentabilitate insuficientă, cu costuri de producție în creștere, cu condiții de piață în schimbare și cu impactul tot mai mare al bolilor animalelor. Pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a sectorului, Comisia Europeană a elaborat o strategie menită să consolideze reziliența acestuia prin promovarea unor modele de producție durabile și prin reducerea dependenței de importuri. Această abordare este deosebit de importantă din perspectiva suveranității alimentare, întrucât vizează menținerea capacității de producție europene și protejarea piețelor agroalimentare naționale și europene împotriva vulnerabilităților rezultate din dependența excesivă de factorii externi.
PRIORITĂȚILE STRATEGIEI PENTRU O AGRICULTURĂ REZILIENTĂ
Strategia identifică cinci domenii-cheie. Primul se referă la pregătirea pentru situații de criză, prin intermediul unor noi instrumente de gestionare a riscurilor care să le permită fermierilor să facă față mai eficient situațiilor de urgență și să-și reia rapid producția. În acest context, se consolidează sprijinul acordat statelor membre în ceea ce privește prevenirea, depistarea timpurie și gestionarea bolilor animalelor, încurajându-se o cooperare transfrontalieră mai eficientă, alocarea unor resurse financiare mai mari pentru prevenire, precum și o revizuire a reglementărilor privind vaccinarea, pe baza celor mai recente dovezi științifice și a standardelor internaționale.
Un al doilea obiectiv este consolidarea competitivității atât în cadrul Uniunii, cât și pe piețele internaționale. Strategia promovează inovarea, creșterea rentabilității exploatațiilor agricole și accesul la finanțare pentru a sprijini tranziția către sisteme de creștere fără cuști, promovând totodată economia circulară, bioeconomia, valorificarea biomasei și proceduri de autorizare mai eficiente. Garantarea unui venit echitabil pentru agricultori rămâne un aspect central.
SUSTENABILITATE, BUNĂSTAREA ANIMALELOR ȘI DEZVOLTAREA TERITORIALĂ
Sustenabilitatea reprezintă o altă prioritate a strategiei. Sunt prevăzute revizuiri ale cadrului de reglementare menite să îmbunătățească bunăstarea animalelor, vizând inițial găinile ouătoare și puii tineri până la sfârșitul anului 2026, urmând ca în 2027 să fie vizate fermele de porci. Aceste intervenții vor fi însoțite de perioade de tranziție adecvate și de instrumente specifice de sprijin financiar. În paralel, vor fi elaborate metode armonizate de calcul al emisiilor din exploatațiile agricole, practici de atenuare a schimbărilor climatice și sisteme mai eficiente de gestionare a nutrienților. Se acordă o atenție deosebită și echilibrului teritorial, prin inițiative menite să restabilească producția zootehnică durabilă în zonele cele mai vulnerabile. În acest scop, va fi elaborată o foaie de parcurs pentru a încuraja răspândirea abatoarelor de mici dimensiuni și a instalațiilor mobile, reducând transportul animalelor și contribuind la revitalizarea economiilor locale.
PLANUL EUROPEAN PENTRU PROTEINE ȘI PROTECȚIA SUVERANITĂȚII ALIMENTARE
Strategia este însoțită de un Plan de acțiune privind proteinele, menit să consolideze autonomia de producție a Uniunii. În prezent, sectorul utilizează anual aproximativ 74 de milioane de tone de proteine pentru hrana animalelor. Europa produce aproximativ 67 de milioane de tone, în principal din furaje și cereale, exportând 9 % din această cantitate; cu toate acestea, continuă să importe aproximativ 13,4 milioane de tone de materii prime cu conținut ridicat de proteine. În plus, în 2025, doar 25 % din culturile proteaginoase utilizate în hrana animalelor au fost produse în cadrul Uniunii. Planul vizează creșterea acestei ponderi la 35 % până în 2035, prin sprijinirea cultivării culturilor bogate în proteine în Europa, consolidarea lanțurilor de aprovizionare cu plante, de la producție până la prelucrare, crearea de noi piețe de desfacere și diversificarea importurilor prin parteneriate strategice cu țările din vecinătatea europeană. Deși aceste acorduri contribuie la stabilitatea aprovizionării, prioritatea trebuie să rămână consolidarea producției interne, reducând astfel dependențele strategice și protejând suveranitatea alimentară. Menținerea unui nivel ridicat de autosuficiență în producție este esențială pentru protejarea pieței agroalimentare naționale și europene, pentru asigurarea siguranței și pentru promovarea producției locale în conformitate cu standarde înalte de calitate, de mediu și de bunăstare a animalelor.