Banca Centrală a Irlandei și Gaza

Fixația Irlandei asupra conflictului din Gaza și poziția sa critic necruțătoare față de Israel au atins un punct aproape obsesiv în sfera sa politică.

Recenta dezbatere Dáil Éireann din 11 iunie 2025, referitoare la rolul Băncii Centrale a Irlandei în facilitarea vânzării de obligațiuni israeliene, este un studiu de caz al acestei orientări distorsionate. Moțiunea, inițiată în acea zi de deputatul Cian O’Callaghan din partea social-democraților, exemplifică în continuare modul în care clasa politică irlandeză este din ce în ce mai departe de partenerii săi majori din UE și de Statele Unite prin adoptarea unei poziții care nu este doar unilaterală, ci riscă, de asemenea, să submineze credibilitatea sa internațională și interesele sale economice.

Dezbaterea de la Dáil s-a axat în special pe o moțiune de stopare a facilitării de către Banca Centrală a Irlandei (CBI) a obligațiunilor israeliene, despre care deputatul O’Callaghan și alții au susținut că finanțează acțiunile militare ale Israelului în Gaza.

Moțiunea acuză Israelul de genocid, crime de război și epurare etnică, bazându-se pe rapoarte ale Curții Internaționale de Justiție (CIJ), Amnesty International și Human Rights Watch. Aceasta a susținut că Irlanda, în calitate de semnatar al Convenției privind genocidul, are obligația legală și morală de a împiedica CBI să aprobe prospectele Israel Bonds, care sunt comercializate ca sprijinind efortul de război al Israelului.

Dezbaterea a fost încărcată de emoții, majoritatea deputaților invocând imagini cutremurătoare ale suferinței palestinienilor, inclusiv rapoartele Ministerului Sănătății din Hamas privind un presupus număr de 54 500 de decese în Gaza începând cu octombrie 2023. De asemenea, dezbaterea a susținut că 65% dintre aceste decese au fost femei și copii.

Răspunsul guvernului, condus de ministrul de finanțe Paschal Donohoe, a fost contracarat printr-un amendament care sublinia condamnarea de către Irlanda a acțiunilor Israelului, ajutorul umanitar acordat palestinienilor (88 de milioane EUR începând din ianuarie 2023) și eforturile sale diplomatice, cum ar fi sprijinirea unei revizuiri a Acordului de asociere UE-Israel.

Donohoe a susținut că rolul CBI se limitează la evaluarea prospectelor în conformitate cu legislația UE, nu la aprobarea sau vânzarea de obligațiuni, și că o acțiune unilaterală ar încălca obligațiile UE și ar risca să fie atacată în justiție. Amendamentul a fost adoptat, dar dezbaterea a scos la iveală o diviziune profundă.

În timp ce partidele de opoziție au cerut măsuri imediate, guvernul a acordat prioritate căilor legale și diplomatice.

După cum s-a menționat mai sus, poziția Irlandei față de Israel, așa cum a fost prezentată în această dezbatere, o plasează în contradicție cu principalele state membre ale UE și cu Statele Unite. Deși Irlanda s-a poziționat ca un susținător vocal al drepturilor palestinienilor, retorica sa și acțiunile propuse, cum ar fi interzicerea obligațiunilor israeliene sau adoptarea de măsuri financiare restrictive, diferă puternic de abordările mai echilibrate ale unor țări precum Germania, Franța și Regatul Unit. Aceste țări, deși critică anumite politici israeliene, mențin legături diplomatice și economice solide cu Israelul, recunoscând importanța sa strategică și dreptul la autoapărare.

Germania, de exemplu, a sprijinit în mod constant securitatea Israelului, pledând în același timp pentru ajutor umanitar și o soluție bazată pe două state. În 2024, Germania a acordat 1,3 miliarde de euro palestinienilor sub formă de ajutor pentru dezvoltare, dar s-a abținut de la sancțiuni unilaterale sau de la o retorică incendiară care să acuze Israelul de genocid. Franța, în mod similar, a condamnat extinderea coloniilor israeliene, dar menține relații comerciale puternice, comerțul bilateral ajungând la 3,2 miliarde EUR în 2023. Regatul Unit, chiar și sub noul său guvern laburist, a adoptat o abordare moderată, sancționând anumite persoane israeliene implicate în violențele coloniștilor (după cum s-a remarcat în dezbaterea din Dáil), dar evitând măsuri economice ample care ar putea destabiliza relațiile.

Statele Unite, cel mai apropiat aliat al Israelului, furnizează anual 3,8 miliarde de dolari sub formă de ajutor militar și au opus în mod constant dreptul de veto rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU considerate prea critice la adresa Israelului. Deși Statele Unite și-au exprimat îngrijorarea cu privire la victimele civile din Gaza, acestea subliniază dreptul perfect rezonabil al Israelului de a contracara Hamas, care a fost desemnată organizație teroristă de către SUA, UE și alții.

Există, de asemenea, un sentiment tot mai puternic că, deși Irlanda a condamnat acțiunile Hamas la 7 octombrie 2023, ea reușește, de asemenea, să mențină o poziție disproporționat de ostilă față de Israel.

Accentul pus de Irlanda pe obligațiunile Israelului este deosebit de revelator. Nicio altă țară din UE nu a făcut un efort comparabil pentru a opri tranzacțiile financiare cu Israelul la nivel național. Rolul CBI, moștenit după Brexit, este unul tehnic, în conformitate cu Regulamentul UE privind prospectele, care impune aprobarea prospectelor obligațiunilor pentru completitudine, nu pentru aprobare.

Alte state UE, cum ar fi Țările de Jos sau Luxemburg, care găzduiesc sectoare financiare semnificative, nu au ales obligațiunile israeliene pentru examinare. Încercarea Irlandei de a legifera împotriva acestui proces riscă să o izoleze în cadrul UE, unde sancțiunile bazate pe consens (de exemplu, împotriva Rusiei) sunt preferate acțiunilor unilaterale.

O altă caracteristică notabilă a recentei dezbateri din Dáil a fost cât de mult s-a sprijinit pe acuzațiile de genocid, citând constatarea CIJ din ianuarie 2024 privind „drepturi plauzibile” la protecție împotriva genocidului în Gaza și un aviz consultativ din iulie 2024 care declară ilegală ocupația Israelului.

Aceste afirmații, care au fost reluate de deputați precum Gary Gannon și Jennifer Whitmore, sunt incendiare și simplifică excesiv un conflict complex. De asemenea, ele ignoră complet realitatea juridică conform căreia hotărârile CIJ sunt preliminare și neobligatorii în cazul avizului consultativ. Deși adesea citată ca și cum ar fi așa, Curtea nu a concluzionat, de fapt, că are loc un genocid.

În mod similar, deși Curtea Penală Internațională (CPI) a solicitat mandate de arestare pentru liderii israelieni, acestea sunt pentru presupuse crime de război specifice, nu pentru genocid. Aceasta este o distincție care a fost aproape pierdută în retorica parlamentară a Irlandei.

Această relatare unilaterală ignoră, de asemenea, contextul mai larg din Orientul Mijlociu. Iranul, un susținător major al Hamas și Hezbollah, a alimentat instabilitatea regională, însă Dáil abordează rareori acest aspect.

Războiul civil din Siria, care a ucis peste 500 000 de oameni, sau conflictul în curs din Yemen, cu 150 000 de morți, primesc, de asemenea, doar puțină atenție în comparație cu Gaza. Există un sentiment legitim că clasa politică irlandeză este foarte selectivă în indignarea sa.

De asemenea, trebuie spus că demersul Irlandei de a interzice obligațiunile israeliene și de a adopta măsuri restrictive, așa cum a fost propus în Dáil, comportă riscuri semnificative.

Contramoțiunea guvernului a menționat în mod corect că astfel de acțiuni ar putea încălca dreptul UE, în special articolele 63 și 215 din Tratatul privind funcționarea UE, care reglementează libera circulație a capitalurilor și sancțiunile. Avizul juridic al Procurorului General, menționat de Donohoe, subliniază faptul că măsurile unilaterale ar expune Irlanda unor contestații în justiție, ceea ce ar putea submina reputația sa de centru financiar stabil. Economia Irlandei, puternic dependentă de investițiile străine și de apartenența la UE, nu își poate permite să nu respecte reglementările pentru gesturi simbolice.

În timp ce inima Irlandei poate fi la locul potrivit, având în vedere istoria sa de opresiune și foamete, este adevărat să spunem că o astfel de empatie trebuie temperată cu realism.

Accentul pus de Dáil pe Israel Bonds, deși convingător din punct de vedere emoțional, este o distragere a atenției de la măsuri mai eficiente. Irlanda ar putea să își consolideze pledoaria în cadrul UE pentru sancțiuni specifice, cum ar fi cele privind violența coloniștilor, pe care Regatul Unit le-a pus în aplicare. Ar putea insista mai mult pentru accesul umanitar și încetarea focului, așa cum a subliniat contramoțiunea lui Donohoe, mai degrabă decât pentru gesturi simbolice care nu vor supraviețui examinării juridice.

Israelul nu este lipsit de vină. Politicile sale de extindere a coloniilor și de blocadă exacerbează suferințele palestinienilor, iar bilanțul civililor din Gaza este de neiertat. Dar refuzul Irlandei de a recunoaște problemele de securitate ale Israelului îi subminează autoritatea morală.

Obsesia politică a Irlandei față de Gaza, evidențiată de dezbaterea Dáil din 11 iunie 2025, reflectă o dorință autentică de a aborda suferința umană, dar este marcată de o poveste unilaterală și de propuneri nepractice.

Prin fixarea pe Israel Bonds și prin acuzarea Israelului de genocid fără o examinare egală a Hamas, Irlanda se îndepărtează de principalele state UE și de SUA. În această privință, contramoțiunea guvernului, care pune accentul pe diplomație și pe constrângerile juridice, oferă o cale mai pragmatică, chiar dacă nu are rezonanța emoțională a retoricii opoziției.

Irlanda trebuie să își canalizeze pasiunea în acțiuni colective eficiente în cadrul UE și al ONU, mai degrabă decât în măsuri unilaterale care riscă izolarea economică și diplomatică. Numai atunci își va putea onora moștenirea umanitară fără a-și sacrifica statutul global.