Subscribe
Uncategorized @ro - august 23, 2025
Creșterea costului alimentelor a devenit o preocupare presantă pentru consumatorii irlandezi, punând o presiune semnificativă pe bugetele gospodăriilor. Într-adevăr, pe măsură ce prețurile la alimente continuă să crească, familiile din întreaga Irlandă se confruntă acum cu provocarea de a-și permite produse de primă necesitate, o situație exacerbată de presiunile economice globale și de deficiențele politicii interne.
Problema, discutată pe larg într-o dezbatere recentă a Dáil Éireann din 9 iulie 2025, subliniază nevoia urgentă de soluții sistemice pentru a ușura povara asupra gospodăriilor irlandeze și a sprijini sectorul agricol vital al națiunii.
Biroul central de statistică al Irlandei (CSO) raportează că prețurile produselor alimentare au crescut cu aproape 40 % în ultimii patru ani, depășind cu mult creșterea de 21 % a indicelui prețurilor de consum în aceeași perioadă.
Această disparitate se traduce printr-o cheltuială suplimentară de 3 000 EUR pe an pentru factura de alimente a unei familii medii, comparativ cu 2021, o cifră care afectează puternic gospodăriile cu venituri mici și medii.
Studiul Credit Union Consumer Sentiment evidențiază, de asemenea, starea financiară precară a multora, cu 15% dintre consumatorii irlandezi incapabili să gestioneze o urgență financiară de 1 000 EUR.
Pentru aceste familii, cumpărăturile săptămânale au devenit un exercițiu descurajant de prioritizare a produselor esențiale.
Raportul McKinsey și EuroCommerce, The State of Grocery Retail 2025: Europa, oferă un context mai larg, observând că, în timp ce vânzările de produse alimentare în Europa au crescut cu 2,4% în 2024, acest lucru a fost determinat de inflația prețurilor la alimente de 2,3% și de o creștere modestă a volumului de 0,2%.
Cu toate acestea, în Irlanda, impactul inflației a fost deosebit de acut, anumite alimente de bază înregistrând creșteri dramatice ale prețurilor. În Dáil, liderul Sinn Féin, Mary Lou McDonald, a subliniat o creștere de 54% a costului zahărului, o creștere de 48% a costului cărnii de miel și o creștere de 55% a prețului unui file de cod, ilustrând astfel presiunea continuă de creștere a costurilor alimentelor.
Aceste cifre se aliniază cu datele CSO, care arată că prețurile untului au crescut cu 1,10 EUR pe kilogram, ale brânzei cheddar cu 95 de cenți pe kilogram, iar ale laptelui cu 27 de cenți pe litru în ultimul an.
Întreruperile lanțului de aprovizionare la nivel mondial, inclusiv efectele continue ale războiului din Ucraina și provocările legate de redresarea post-Covid, continuă să contribuie semnificativ la aceste creșteri de prețuri.
Raportul McKinsey evidențiază, de asemenea, volatilitatea lanțurilor de aprovizionare și presiunile ridicate asupra costurilor ca factori-cheie, fermierii irlandezi confruntându-se cu o creștere de aproape 20% a costurilor de producție în ultimul an.
Un aspect care a fost subliniat în mod repetat în Dail în ultimele luni este starea dezastruoasă a agriculturii irlandeze, mulți deputați observând că 68% dintre ferme vor câștiga mai puțin de 30 000 EUR în 2023, iar venitul mediu al fermelor va fi de doar 20 000 EUR. Această presiune financiară asupra producătorilor se răsfrânge în mod inevitabil asupra consumatorilor, deoarece agricultorii se străduiesc să absoarbă costurile în creștere ale energiei, forței de muncă și respectării normelor de mediu.
Comercianții cu amănuntul sunt, de asemenea, sub observație, acuzațiile de prețuri exorbitante alimentând nemulțumirea publică. Deputatul social-democrat Cian O’Callaghan a susținut în Dáil că lipsa de transparență a marjelor de profit ale supermarketurilor generează neîncredere, deoarece marii comercianți cu amănuntul precum Aldi, Lidl și Dunnes Stores nu publică cifrele de profit în Irlanda.
Raportul McKinsey notează că, în timp ce discounterii, precum Aldi și Lidl, au câștigat o creștere de 0,2 puncte procentuale a cotei de piață în 2024, ajungând la 23,2% în Europa, mărcile private au înregistrat o creștere de 0,3 puncte procentuale a cotei de volum. În Irlanda, această reorientare către discounteri și mărci private reflectă eforturile consumatorilor de a economisi bani, însă raportul indică, de asemenea, că 25% dintre consumatorii europeni au trecut la produse premium în 2024, o tendință determinată de cumpărătorii cu venituri mai mari.
În schimb, familiile irlandeze, în special cele cu venituri fixe, sunt mai predispuse să renunțe, optând pentru alternative mai ieftine pentru a face față creșterii costurilor.
Piața concurențială a produselor alimentare, așa cum se subliniază în raportul McKinsey, pune o presiune suplimentară asupra profitabilității comercianților cu amănuntul, cu o creștere anuală scăzută a volumului de 0,2% preconizată până în 2030 în întreaga Europă.
În Irlanda, acest lucru se traduce printr-un mediu dificil în care este dificil să se transfere creșterile de costuri către consumatori fără a risca cota de piață.
Raportul identifică patru practici-cheie în rândul magazinelor alimentare de succes, inclusiv o cotă ridicată a mărcilor private, experiențe plăcute în magazin, o calitate excelentă a produselor și prețuri scăzute, observând, de asemenea, poate contra intuitiv, că măsuri precum programele de fidelizare sau ofertele durabile nu conduc în mod semnificativ la creștere.
Pentru consumatorii irlandezi, accentul pus pe prețurile scăzute este esențial, însă, în realitate, costul unui coș de cumpărături tipic a crescut cu 22 % în decurs de trei ani, conform unui studiu realizat de Irish Independent, numai prețul cărnii crescând cu până la 22 % în ultimul an.
În discursul politic irlandez se acceptă pe scară largă faptul că anumite aspecte ale contextului economic mai larg exacerbează aceste provocări. Costurile energiei, care au crescut cu mai mult de o treime în patru ani, și criza imobiliară actuală au erodat și mai mult venitul disponibil.
Raportul McKinsey estimează că Europa de Vest, inclusiv Irlanda, va înregistra o creștere anuală a volumului de doar 0,1% până în 2030, subliniind necesitatea excelenței operaționale și a diferențierii în rândul comercianților cu amănuntul.
Între timp, numărul copiilor din Irlanda care se confruntă cu o sărăcie accentuată aproape s-a dublat, ajungând la peste 100 000 în 2024, ceea ce ne reamintește cu claritate de prețul uman al creșterii costurilor.
În Irlanda, 57% dintre consumatori își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la alimentele ultraprocesate și la utilizarea pesticidelor, iar 47% intenționează să cumpere mai multe produse proaspete. Cu toate acestea, accesibilitatea rămâne un obstacol, 58% dintre respondenți optând pentru alimente importate mai ieftine decât pentru produse locale, ceea ce amenință sustenabilitatea sectorului agricol irlandez, care are 173 000 de angajați și reprezintă 10% din exporturi.
Raportul evidențiază, de asemenea, o scădere cu 3% a intenției consumatorilor de a cumpăra produse ecologice, reflectând o prioritizare a costurilor în detrimentul durabilității.
Răspunsurile guvernului irlandez au fost întâmpinate cu critici. Taoiseach Micheál Martin a apărat intervențiile irlandeze privind costul vieții ca fiind printre cele mai semnificative din Europa, însă criticii pot argumenta în mod convingător că acestea nu abordează problemele structurale.
Propunerile de a spori competențele Comisiei pentru concurență și protecția consumatorilor (CCPC) și de a acorda autorității de reglementare în domeniul agroalimentar autoritatea de a solicita transparența prețurilor sunt în curs de examinare, dar mulți consideră că acestea sunt insuficiente.
Analiza CCPC 2023 nu a găsit nicio dovadă a eșecului pieței, o afirmație susținută de Retail Ireland, argumentând că marjele scăzute reflectă mai degrabă presiunile lanțului de aprovizionare decât profitul. Cu toate acestea, lipsa de responsabilitate a comercianților cu amănuntul rămâne un punct de dispută.
Privind în perspectivă, raportul McKinsey sugerează că, pentru a prospera, magazinele alimentare trebuie să se concentreze pe eficiența operațională și pe diferențiere, modernizarea IT și reziliența lanțului de aprovizionare devenind priorități pentru directorii executivi europeni.
În Irlanda, sprijinirea fermierilor locali prin subvenții specifice și abordarea costurilor locuințelor ar putea reduce presiunile asupra consumatorilor, după cum a sugerat economistul UCC Oliver Browne.
Asociația irlandeză a furnizorilor de lapte Creamery a avertizat că epoca „alimentelor ieftine” a luat sfârșit, un sentiment împărtășit de ministrul agriculturii Martin Heydon, care menționează creșteri persistente ale costurilor de producție.
Având în vedere potențialele tarife vamale americane și incertitudinile globale, calea către stabilitatea prețurilor rămâne, prin urmare, incertă.
Familiile irlandeze se confruntă acum cu o criză complexă, în care creșterea costurilor alimentelor se intersectează cu provocările economice și sociale. O mai mare transparență a comercianților cu amănuntul, un sprijin solid pentru agricultură și intervenții politice inovatoare sunt esențiale pentru a le ușura povara.
Deocamdată, factura pentru cumpărături și alimente rămâne un memento dureros al fragilității bugetelor gospodăriilor irlandeze, care necesită măsuri urgente pentru a asigura accesibilitatea și durabilitatea pentru toți.
Provocările din sectorul alimentar ridică, de asemenea, semne de întrebare cu privire la modelul economic mai larg al Irlandei. Dependența puternică de importurile globale pentru alimentele de bază, combinată cu reglementările de mediu care cresc costurile de producție interne, a creat o situație în care consumatorii irlandezi sunt expuși atât la volatilitatea internațională, cât și la rigiditatea internă. Economiștii susțin că, deși strategiile UE „Green Deal” și „Farm-to-Fork” vizează durabilitatea pe termen lung, acestea impun sarcini pe termen scurt care fac ca bunurile de bază să fie mai puțin accesibile. Pentru multe gospodării, aceste măsuri se simt detașate de realitățile imediate.
O altă problemă emergentă este diferența dintre mediul rural și cel urban în ceea ce privește accesul și accesibilitatea. În comunitățile rurale, unde gospodăriile sunt adesea mai aproape de producție, prețurile alimentelor pot fi, în mod paradoxal, mai mari din cauza majorărilor de transport și distribuție. Între timp, consumatorii din mediul urban se confruntă cu o concurență mai mare pentru o ofertă limitată și cu cheltuieli generale de vânzare cu amănuntul mai mari, care sunt, de asemenea, transferate. Acest impact inegal riscă să adâncească inegalitățile sociale și regionale, în special în județele care se confruntă deja cu declinul demografic.
Implicațiile politice sunt semnificative. Creșterea costurilor produselor alimentare contribuie la nemulțumirea mai generală față de gestionarea de către guvern a inflației, a locuințelor și a salariilor. Frustrarea publică este evidentă în sondaje, unde presiunile legate de costul vieții se situează în mod constant în topul preocupărilor electoratului. Fără o reformă structurală decisivă, criza riscă să se agraveze și să devină o falie politică pe termen lung.