Extinderea UE și rolul conservatorilor

Uniunea Europeană trece în prezent printr-o transformare profundă. Pe de o parte, datele recente ale Eurobarometrului arată un sprijin tot mai mare al cetățenilor pentru ideea unei Uniuni mai largi și mai solidare, 56% dintre europeni fiind în favoarea extinderii către noi țări. Pe de altă parte, sondajele BiDimedia arată că harta politică a continentului se deplasează semnificativ spre dreapta, cu câștiguri semnificative ale forțelor conservatoare, liberal-conservatoare și naționaliste în aproape toate statele membre. Interacțiunea dintre aceste două dinamici – expansiunea instituțională și mutația ideologică – este unul dintre principalele domenii de dezbatere politică în Europa de astăzi. În special, este interesant de analizat modul în care extinderea ar putea consolida tabăra conservatoare din cadrul instituțiilor europene, modificând echilibrul intern și modul în care este definită identitatea Uniunii.

CONSENSUL CETĂȚENILOR ȘI NOUL IMPULS PENTRU EXTINDERE

Sondajele Eurobarometru arată că, în urma războiului din Ucraina și a creșterii percepției amenințărilor externe, opinia publică europeană a redescoperit importanța unei Uniuni mai largi și mai coezive. Procentul cetățenilor care sunt în favoarea extinderii este de 56%, cu niveluri foarte ridicate în Europa de Nord – Suedia (79%), Danemarca (75%) și Lituania (74%) – și niveluri mai scăzute în țări precum Austria și Franța, unde scepticismul rămâne puternic. Cu toate acestea, cea mai semnificativă cifră se referă la tineri, care sunt cei mai entuziaști susținători ai unei Europe mai incluzive: 67% dintre cei cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani și 63% dintre cei cu vârste cuprinse între 25 și 39 de ani. În același timp, sondajul arată că cetățenii asociază extinderea nu numai cu o consolidare a influenței geopolitice a UE (37%), ci și cu o îmbunătățire a pieței interne și o mai mare solidaritate între statele membre. Cu toate acestea, persistă îngrijorările: temerile legate de creșterea costurilor pentru contribuabili, de fluxurile migratorii necontrolate și de corupție însoțesc percepțiile pozitive, creionând o imagine ambivalentă în care aspirația la unitate coexistă cu prudența economică și socială.

ECONOMIA SOCIALĂ CA INSTRUMENT DE COEZIUNE EUROPEANĂ

Un alt aspect crucial evidențiat de Eurobarometru se referă la economia socială, care este considerată de trei sferturi dintre cetățenii europeni drept un pilon al bunăstării colective. Marea majoritate a respondenților solicită un sprijin mai puternic pentru organizațiile din sectorul terțiar prin stimulente financiare și campanii de sensibilizare, recunoscându-le ca un element de identitate și coeziune pentru societatea europeană. În Italia, de exemplu, peste 80% din populație consideră că economia socială este esențială pentru calitatea vieții și solidaritate, iar mai mult de jumătate declară că au participat la activități de voluntariat sau donații. Această orientare reflectă o viziune a Europei care nu se limitează la sfera economică sau birocratică, ci se bazează pe valori comune de incluziune, reciprocitate și responsabilitate socială. Interesul cetățenilor pentru o economie mai etică și mai participativă se intersectează într-un mod interesant cu cererea tot mai mare de stabilitate și securitate, două principii pe care partidele conservatoare le-au reinterpretat și promovat cu succes în discursul lor politic. Convergența dintre o extindere bazată pe solidaritate și o viziune conservatoare axată pe apărarea valorilor și identităților naționale oferă atât o platformă pentru dialog, cât și, în același timp, tensiuni ideologice.

EXTINDEREA LA EST ȘI OPORTUNITĂȚILE PENTRU CONSERVATORISMUL EUROPEAN

În prezent, dezbaterea privind extinderea se concentrează în principal asupra țărilor din Balcanii de Vest și Europa de Est: Albania, Muntenegru, Georgia, Moldova, Ucraina, Macedonia de Nord, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Turcia sunt cele nouă state candidate oficiale, la care se adaugă Kosovo ca potențial candidat. Perspectiva de a include aceste națiuni implică o reechilibrare inevitabilă a echilibrului politic în cadrul Uniunii. Multe dintre aceste țări împărtășesc o cultură politică mai conservatoare și naționalistă, influențată atât de tradiția religioasă, cât și de experiența post-sovietică. În acest sens, aderarea lor ar putea consolida componenta conservatoare deja în creștere a Parlamentului European. Datele publicate în ultimele săptămâni de centrul BiDimedia confirmă această tendință: în Europa de Est și în Europa Centrală și de Est, forțele de dreapta și de centru-dreapta sunt în mod constant în fruntea sondajelor. În Polonia, Platforma Civică a premierului Donald Tusk – un partid popular și moderat conservator – conduce cu aproape 40%, urmat de partidul mai naționalist Lege și Justiție cu 30%. În Estonia, domină partidul de centru-dreapta Ismaa, în timp ce în Lituania, creștin-democrații de centru-dreapta mențin un rol decisiv. Includerea acestor țări în Uniune nu numai că ar lărgi baza geopolitică a Europei, dar ar putea consolida o majoritate conservatoare capabilă să influențeze politicile economice, de migrație și bazate pe valori ale UE.

ASCENSIUNEA CONSERVATORISMULUI ÎN EUROPA DE VEST

Dacă Europa de Est reprezintă granița conservatorismului cultural, Europa de Vest înregistrează, de asemenea, o creștere a partidelor de dreapta. În Germania, Alternative für Deutschland atinge 26%, depășind Uniunea Creștin-Democrată și lăsând în urmă socialiștii. În Austria, FPO atinge 34%, iar în Țările de Jos, Partidul Libertății al lui Geert Wilders conduce intențiile de vot cu un număr estimat de 26 de locuri. Tendința este similară în țările din sudul Europei. În Spania, Partidul Popular depășește 30% și pare să fie forța motrice din spatele unei posibile alianțe cu Vox, în timp ce în Italia, aripa dreaptă a guvernului consolidează un consens transpartinic. În Regatul Unit, deși se află în afara UE, creșterea Partidului Reformator al lui Nigel Farage la 29% confirmă faptul că vântul conservator suflă puternic chiar și dincolo de Canalul Mânecii. Această dinamică sugerează că, în cazul în care Uniunea Europeană se va extinde în continuare, noul echilibru intern ar putea reflecta orientarea politică actuală a continentului, cu o predominanță a familiilor conservatoare și național-populare în Parlament și în Comisie.

DIVIZIUNI POLITICE ÎN CADRUL PARLAMENTULUI EUROPEAN

Cu toate acestea, procesul de extindere nu este lipsit de obstacole. Divergențele care au apărut în cadrul Parlamentului European – în special în cazul Ucrainei – evidențiază modul în care extinderea este, de asemenea, un teren de testare pentru diferite viziuni ale Europei. Pe de o parte, reprezentanții conservatori subliniază necesitatea de a respecta criteriile de aderare, opunându-se scurtăturilor sau procedurilor extraordinare; pe de altă parte, grupurile progresiste consideră integrarea Kievului drept un gest politic esențial pentru apărarea valorilor democratice europene împotriva autoritarismului rus. Discuția se împletește cu problema reformei instituționale, în special cu propunerea de a depăși principiul unanimității în favoarea votului cu majoritate calificată. Pentru mulți conservatori, menținerea dreptului de veto reprezintă o garanție a suveranității naționale și o protecție împotriva deciziilor percepute ca fiind impuse de state membre mari. În schimb, susținătorii unei mai mari integrări consideră că unanimitatea paralizează procesul decizional și reduce eficiența UE.

TINERI, VALORI ȘI NOI PRIORITĂȚI POLITICE

Sondajul Eurobarometru evidențiază un fapt aparent contradictoriu: tinerii europeni sunt cei mai favorabili extinderii, dar unii dintre ei simpatizează cu mișcările identitare și conservatoare. Această convergență nu este o coincidență. Extinderea, percepută ca un simbol al deschiderii și oportunităților, este însoțită de căutarea stabilității, securității și identității – valori pe care conservatorismul contemporan le-a reinterpretat cu succes dintr-o perspectivă europeană. În plus, răspândirea economiei sociale, care promovează modele participative și durabile, ar putea deveni un punct de întâlnire între tinerii progresiști și noua dreaptă moderată. Ambele grupuri politice împărtășesc, deși din motive diferite, ideea unei economii mai înrădăcinate în zona locală și mai puțin dependente de marele capital global. În acest sens, extinderea către țări cu o puternică tradiție comunitară și de solidaritate ar putea oferi taberei conservatoare oportunitatea de a-și redefini imaginea într-un mod mai social și mai puțin exclusivist.

BENEFICII STRATEGICE PENTRU TABĂRA CONSERVATOARE

În lumina datelor luate în considerare, extinderea UE ar putea produce beneficii structurale pentru tabăra conservatoare. În primul rând, ar amplifica prezența țărilor cu culturi politice tradiționale, în care valorile familiale, religioase și naționale rămân centrale. Acest nou echilibru ar putea avea un impact asupra majorităților viitoare din Parlamentul European, consolidând PPE și grupurile conservatoare reformiste. În al doilea rând, extinderea spre est ar permite blocului conservator să promoveze un model mai flexibil și mai puțin centralizat al Uniunii, în care subsidiaritatea și suveranitatea națională rămân principii-cheie. Aderarea unor state conservatoare din punct de vedere cultural, precum Serbia sau Georgia, ar oferi o contrapondere la integraționismul federalist progresist. În sfârșit, extinderea ar putea oferi partidelor de dreapta un nou limbaj politic european, bazat nu pe închidere, ci pe ideea unei „mari Europe a națiunilor”, capabilă să își apere frontierele și valorile fără a sacrifica cooperarea.

CĂTRE O NOUĂ SINTEZĂ EUROPEANĂ

O analiză comparativă a datelor Eurobarometru și BiDimedia arată că Europa contemporană trece printr-o dublă mișcare: o expansiune instituțională către noi orizonturi geografice și o schimbare ideologică către conservatorism. Extinderea UE, departe de a reprezenta o amenințare la adresa pluralismului politic, ar putea favoriza de fapt o redefinire a centrului politic european, în care conservatorismul se prezintă ca o forță de echilibru între suveranitate și integrare, tradiție și inovare. Din această perspectivă, viitorul Europei va depinde nu numai de capacitatea sa de a primi noi membri, ci și de capacitatea sa de a construi un nou pact politic între cele două suflete ale sale: cel progresist, care vede în incluziune un instrument de justiție socială, și cel conservator, care vede în extindere o modalitate de a consolida o Uniune mai stabilă, mai înrădăcinată, care să respecte identitățile naționale.