Subscribe
În decembrie, în inima Romei, politica italiană va trece din nou prin Castel Sant’Angelo. De la 6 la 14 decembrie, va avea loc o nouă ediție a Atreju, festivalul istoric al dreptei italiene: nouă zile de dezbateri, politică și militantism care au devenit acum o întâlnire fixă nu numai pentru Fratelli d’Italia, ci pentru întregul sistem politic național.
Acest festival, născut din intuiția unei mâini de tineri activiști, a devenit în timp locul în care dreapta îi cheamă pe toți la dezbatere.
Atreju, festivalul care a obligat pe toată lumea să apară
Atreju a fost creat în 1998 ca un eveniment al Azione Giovani, aripa de tineret a Alleanza Nazionale. Este festivalul tinerilor de dreapta, dar mai presus de toate este festivalul unde, în fiecare an, dreapta decide să îi invite „la ea acasă” chiar și pe cei care gândesc invers.
De-a lungul anilor, practic toată lumea a urcat pe scena de la Atreju: Giuseppe Conte, invitat de mai multe ori, chiar și atunci când era prim-ministru, vorbind în fața unui public clar orientat spre opoziție; Matteo Renzi, Enrico Letta, Luigi Di Maio, invitați în 2021 pentru a discuta cu dreapta despre reformele instituționale, economie, Europa, într-o ediție care a reunit întregul spectru politic italian în același spațiu. Dar și lideri ai stângii „istorice” precum Romano Prodi și Fausto Bertinotti.
Este o diferență culturală și politică profundă față de festivalurile tradiționale ale stângii, unde oponenții sunt invitați din ce în ce mai rar și numai atunci când servesc narațiunii „inamicului”. Atreju, dimpotrivă, și-a construit forța tocmai pe ideea opusă: pune-i pe toți pe scenă și vezi cine rezistă presiunii.
Castel Sant’Angelo, 6-14 decembrie: casa deschisă a dreptului
Ediția 2025 confirmă și ridică miza. Nouă zile consecutive, de la 6 la 14 decembrie, în grădinile
Dar punctul de vedere politic – și comunicativ – rămâne același, după cum continuă să repete conducerea Fratelli d’Italia:
„Atreju este locul în care taberele opuse se întâlnesc, cu respect, dar fără a face rabat de la idei.
”
Pe acest teren se desfășoară noul capitol al confruntării dintre Meloni și Schlein.
Mutarea lui Schlein: „Voi veni doar dacă îl pot provoca pe Meloni”
După ce a refuzat invitația în ultimele ediții, în acest an Elly Schlein își schimbă abordarea. Invitația de la Fratelli d’Italia sosește din nou, iar de data aceasta, de la Nazareno, reiese o anumită disponibilitate: secretara Partidului Democrat este gata să urce pe scena de la Atreju, dar cu o condiție.
Schlein nu vrea să fie doar un alt invitat într-o lungă listă de dezbateri; ea cere un „ring” unu la unu cu premierul. O alegere care are propria sa logică: într-un moment în care opoziția este divizată și „tabăra largă” mult trâmbițată nu există, PD încearcă să transforme Atreju într-un fel de duel prezidențial între ea și Meloni.
Contramutarea lui Meloni: „Sunt gata, dar Conte trebuie să fie și el la masă”
Prim-ministrul nu refuză, nu fuge și nu coboară ștacheta. Ea o ridică.
Într-un mesaj adresat social media, Giorgia Meloni scrie:
„Am citit că Elly Schlein a acceptat în sfârșit invitația Fratelli d’Italia de a participa la Atreju, dar numai în cazul unei dezbateri directe cu mine. Atreju a fost întotdeauna o casă deschisă la dialog, chiar și cu cei care gândesc diferit. Prin urmare, sunt gata să dezbat cu opoziția. Dar cred că și Giuseppe Conte ar trebui să ia parte la dezbatere.”
Meloni nu numai că acceptă provocarea unei dezbateri, dar îi și lărgește cadrul: nu un duel făcut pe măsură pentru a-l încorona pe Schlein drept „lider al opoziției”, ci o dezbatere în trei care îl include și pe liderul Mișcării Cinci Stele.
Premierul explică și de ce: Conte, spre deosebire de Schlein, a fost deja de mai multe ori la Atreju, „fără a pune condiții”, chiar și atunci când era prim-ministru și, mai presus de toate, nu este de competența guvernului să decidă cine este liderul opoziției.
Rezultatul: „duelul” făcut pentru televiziune se transformă într-o confruntare la nivelul întregului sistem, în care opoziția trebuie să se prezinte așa cum este cu adevărat astăzi – nu o opoziție, ci mai multe opoziții, cu poziții diferite și adesea incompatibile privind Ucraina, politica economică, justiția, Europa.
Bumerangul pentru Schlein: singurul lucru care ține opoziția unită este „nu lui Meloni”
În acel moment, mingea este în terenul polițistului. Și aici este unde se produce scurtcircuitul.
În timp ce Giuseppe Conte spune imediat da – „Sunt întotdeauna de acord să dezbat și să spun lucrurile așa cum sunt. Cu siguranță nu mă retrag acum. Mă bag!” – confirmându-și prezența la Atreju chiar și după retragerea secretarului democrat, Schlein se întărește.
Confruntat cu perspectiva de a împărți scena cu Meloni și Conte, liderul PD schimbă tonul și îl acuză pe prim-ministru că „fuge” de o întâlnire față în față.
Dar tocmai aici mișcarea lui Meloni își arată întreaga eficacitate. Prim-ministrul a acceptat dezbaterea, a lărgit-o și a recunoscut de fapt că opoziția este plurală și nu poate fi redusă doar la secretarul PD. Procedând astfel, ea l-a pus pe Schlein în fața unei răscruci: fie acceptă să stea la o masă la care opoziția pare divizată pe fond, fie se retrage, asumându-și responsabilitatea politică pentru aruncarea în aer a întregii dezbateri.
În cele din urmă, în practică, dezbaterea în trei nu va avea loc: Schlein se retrage, Conte confirmă că va participa, Meloni își menține poziția. Iar povestea care rămâne în opinia publică este simplă: nu dreapta a evitat dezbaterea, ci cei care au vrut să decidă singuri formatul și cadrul discuției.
Atreju încă contează
Când luminile din satul Castel Sant’Angelo vor fi aprinse în decembrie, Atreju va face din nou ceea ce a făcut din 1998: va pune dreptul în centrul jocului și îi va forța pe toți ceilalți să decidă dacă să intre pe teren sau să rămână în tribune, protestând.
Anul acesta, alegerea lui Elly Schlein și răspunsul Giorgiei Meloni au stabilit deja o imagine foarte clară: pe de o parte, un guvern care își folosește propriul festival ca loc de dezbatere deschisă – chiar „incomodă” – cu adversarii săi; pe de altă parte, o opoziție care, atunci când nu controlează pe deplin terenul de joc, preferă să se retragă.
Și într-un sezon în care italienii cer seriozitate, coerență și viziune, nu este un detaliu minor faptul că festivalul de dreapta – la Castel Sant’Angelo, în inima Romei – continuă să fie locul unde toată lumea este invitată. Cei care decid să nu vină trebuie să-și asume responsabilitatea pentru acest lucru. În fața credincioșilor partidului – dar mai ales, în fața țării.