Subscribe
La 30 ianuarie, un punct orb european de lungă durată a fost brusc luminat. Într-un raport bazat pe evaluări de securitate și informații occidentale, The Telegraph a atras atenția asupra unui fenomen care nu mai poate fi limitat la domeniul justiției penale sau al sănătății publice. Traficul pe scară largă de droguri sintetice în Europa, susținut de precursori chimici fabricați în China, a fost încadrat ca o formă potențială de presiune hibridă, care operează sub pragul unei confruntări deschise.
Aceasta nu a fost nici o acuzație, nici o declarație politică. A fost o schimbare a poziției analitice: recunoașterea faptului că un fenomen clasificat în mod tradițional drept criminal poate genera, de fapt, consecințe strategice. Din acest punct de vedere, securitatea europeană pare mult mai largă decât accentul pus în mod convențional pe capacitățile militare, infrastructura energetică sau activele submarine critice.
Când criminalitatea remodelează dezbaterea privind securitatea
Semnificația investigației Telegraph rezidă mai puțin în datele pe care le prezintă, cât în lentilele interpretative pe care le adoptă. Articolul nu dezvăluie tendințe necunoscute în consumul de droguri. În schimb, face legătura între disponibilitatea substanțelor sintetice ieftine – produse prin lanțuri de aprovizionare globale care sunt în mare parte legale – și o serie de efecte cumulative: consolidarea crimei organizate, presiunea tot mai mare asupra sistemelor de sănătate, slăbirea treptată a coeziunii sociale și durabilitatea tot mai mare a rețelelor criminale capabile să corupă și să se integreze în economiile legale.
Prin urmare, întrebarea nu este dacă există intenții ostile demonstrabile din partea Beijingului. Problema centrală este mai pragmatică: impactul produs. În afacerile strategice, rezultatele prevalează adesea asupra motivelor.
Dimensiunea zonei gri
Claritatea analitică este oferită și de activitatea grupului de reflecție 3GIMBALS. Mai degrabă decât să ofere un raport de investigație, studiul situează economia drogurilor în cadrul conceptual al activității din zona gri – unspațiu între pace și conflict în care presiunea se acumulează treptat și atribuirea rămâne evazivă.
Precursorii chimici exemplifică această ambiguitate. Esențiali pentru procesele farmaceutice și industriale legitime, aceștia sunt, de asemenea, ușor de deturnat. Organizațiile criminale europene s-au dovedit experte în exploatarea acestei ambiguități, modificând continuu compușii, relocând locurile de producție, ajustând rutele de trafic și valorificând porturile, coridoarele feroviare, logistica avansată și deschiderea pieței unice.
Ceea ce apare este o formă de criminalitate care nu mai este episodică sau localizată. Ea este transfrontalieră, industrială la scară largă și structural rezistentă. Abordarea acesteia doar prin intermediul instrumentelor tradiționale de aplicare a legii riscă să subestimeze importanța sa strategică.
Răspunsul instituțional european
Ar fi înșelător să sugerăm că instituțiile europene nu sunt conștiente de aceste dinamici. Documentele oficiale ale UE relevă un angajament susținut, deși prin intermediul unei lentile conceptuale diferite.
La 23 aprilie 2024, Bruxelles a găzduit cel de-al treilea dialog UE-China privind politica în materie de droguri, coordonat de Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne a Comisiei Europene. Drogurile sintetice, noile substanțe psihoactive și precursorii chimici au ocupat un loc proeminent pe ordinea de zi. Inițiat în 2021, acest dialog confirmă faptul că această problemă este recunoscută atât la nivel tehnic, cât și diplomatic.
Strategia Strategia UE în materie de droguri 2021-2025 subliniază și mai mult această conștientizare. Limbajul său este orientat în mod explicit către securitate, punând accentul pe perturbarea ofertei, lupta împotriva criminalității organizate, gestionarea frontierelor și utilizarea abuzivă a canalelor comerciale legitime. Agenții precum Europol și OEDT sunt poziționate ca noduri centrale într-un cadru care integrează securitatea internă, cooperarea judiciară și angajamentul extern.
Guvernanță versus logică de securitate
Cu toate acestea, rămâne o divergență fundamentală.
În timp ce secțiuni ale analizei strategice occidentale interpretează din ce în ce mai mult traficul de droguri sintetice drept un instrument de presiune hibridă, Uniunea Europeană continuă să îl abordeze în primul rând ca pe o provocare de guvernanță – una care trebuie gestionată prin reglementare, cooperare și mecanisme multilaterale.
Această abordare este coerentă și fundamentată juridic. Cu toate acestea, ea implică un risc structural: fragmentarea. Politica în domeniul sănătății, supravegherea vamală, poliția și dialogul diplomatic sunt abordate în paralel, mai degrabă decât ca elemente ale unei evaluări strategice unice a amenințării.
Într-un mediu internațional modelat de concurența sistemică, această asimetrie este importantă. În timp ce unii actori operează prin intermediul unor vectori de influență indirecți și negabili, Europa se bazează pe răspunsuri care sunt adesea incrementale, compartimentate și reactive.
O vulnerabilitate structurală
Economia drogurilor sintetice scoate la iveală fragilități europene mai profunde: dependența de rețele globale de producție care sfidează supravegherea ușoară, suprapunerea și fragmentarea competențelor între statele membre, tensiunea persistentă dintre libertățile pieței unice și imperativele de securitate, precum și utilizarea neintenționată a spațiului Schengen ca multiplicator de eficiență pentru criminalitatea transnațională.
În acest context, criminalitatea organizată încetează să mai fie doar o întreprindere ilicită. Ea devine un amplificator strategic, capabil să intensifice instabilitatea, violența și neîncrederea instituțională.
Implicația este incomodă, dar inevitabilă. În Europa contemporană, amenințările la adresa securității nu apar întotdeauna sub forma unor acte manifeste de agresiune. Ele se pot manifesta sub forma unei eroziuni treptate, a unei presiuni difuze și a normalizării tăcute a dezordinii.
Recunoașterea acestei realități nu implică abandonarea cooperării sau adoptarea alarmismului. Aceasta necesită, în schimb, realism analitic –capacitatea de a aplica categorii care reflectă natura provocării.
Securitatea europeană de astăzi nu este definită de ideologie.
Este definită de claritatea judecății.