Subscribe
În cadrul actualei sesiuni plenare a Parlamentului European (19-22 ianuarie), a fost programată, la cererea Partidului Popular European, o dezbatere de actualitate, în temeiul articolului 169 din Regulamentul de procedură, pe tema „Restabilirea controlului migrației: returnările, politica privind vizele și cooperarea cu țările terțe”. Dezbaterea, înscrisă oficial pe ordinea de zi a sesiunii plenare a Parlamentului, reflectă o conștientizare crescândă a faptului că cadrul european privind migrația a avut dificultăți în a asigura un control eficient, o aplicare credibilă și încrederea publicului.
Pentru conservatorii și reformiștii europeni, această discuție evidențiază o realitate evidentă de mult timp, dar prea des evitată: politica în domeniul migrației nu poate fi susținută doar pe baza declarațiilor. Fără aplicabilitate, claritate și rapiditate, chiar și cele mai atent redactate norme își pierd sensul.
Limitele unei abordări ideologice
De ani de zile, migrația este una dintre cele mai sensibile și nerezolvate probleme politice la nivelul UE. În ciuda repetatelor inițiative, planuri de acțiune și reforme, rezultatele au rămas în mare parte neschimbate. Presiunea la frontierele externe persistă, ratele de returnare rămân structural scăzute, iar decalajul dintre normele europene și punerea lor efectivă în aplicare continuă să crească.
De-a lungul timpului, guvernanța în domeniul migrației a fost modelată din ce în ce mai mult de reflexe ideologice decât de eficacitatea operațională. Responsabilitatea umanitară a fost prea adesea confundată cu reticența politică de a acționa. Rezultatul a fost un sistem generos în principiu, dar slab în execuție, creând incertitudine pentru migranți și frustrare în rândul cetățenilor.
Acesta nu este un eșec al valorilor europene. Este un eșec al guvernării.
Returnarea ca piatră de temelie a credibilității
Orice sistem de migrație funcțional se bazează pe o premisă de bază: deciziile trebuie să fie puse în aplicare. Atunci când persoanele care nu au dreptul legal de a rămâne nu sunt returnate, sistemele de azil încetează să mai funcționeze ca instrumente de protecție și devin, în schimb, căi de acces către o situație de ilegalitate permanentă.
Uniunea Europeană a recunoscut în mod repetat caracterul esențial al returnărilor, însă progresele au fost limitate. Complexitatea juridică, punerea în aplicare inegală și cooperarea insuficientă cu țările de origine au contribuit toate la menținerea unor rate scăzute de returnare. Acest lucru subminează nu numai controlul frontierelor, ci și legitimitatea azilului în sine.
O abordare fermă, dar echitabilă, susținută în mod consecvent de ECR, nu slăbește protecția celor care se află în nevoie reală. Dimpotrivă, o menține. Regulile clare, aplicate în mod consecvent, sunt esențiale pentru menținerea legalității și a încrederii publice.
O prioritate de lungă durată a ECR
Această abordare nu este nouă. Migrația a fost un punct central al activității politice a Grupului ECR timp de ani de zile, fiind considerată o provocare structurală care necesită realism mai degrabă decât răspunsuri ad-hoc. Prin intermediul Grupului pentru politici în materie de migrație și al campaniilor susținute, ECR a susținut în mod constant că aplicarea deficitară, legislația ineficientă și reticența de a apăra competențele naționale au subminat capacitatea Europei de a gestiona migrația în mod responsabil. Din această perspectivă, restabilirea controlului nu este o schimbare retorică, ci consecința logică a unor politici care trebuie să fie din nou aliniate la realitate.
Frontiere, vize și țări terțe: reconectarea politicii și a punerii în aplicare
Gestionarea migrației nu poate fi abordată separat de alte instrumente de politică. Controlul frontierelor, regimul vizelor și cooperarea cu țările terțe formează un cadru strategic unic. Atunci când sunt tratate separat, acestea își pierd eficiența. Atunci când sunt aliniate, acestea se consolidează reciproc.
Politica în materie de vize trebuie să se bazeze pe evaluări realiste ale riscului de migrație și ale conformității, mai degrabă decât pe comoditatea politică. Gestionarea frontierelor externe trebuie să fie operațională, nu simbolică. Cooperarea cu țările terțe trebuie să fie structurată, reciprocă și orientată spre rezultate, mai degrabă decât declarativă.
Cipru, Președinția Consiliului și problema returnărilor
Această linie a fost reiterată în ultimele zile, când Grupul ECR și-a exprimat sprijinul pentru prioritățile stabilite de Cipru la începutul președinției sale a Consiliului. În timpul dezbaterii în plen, copreședintele ECR, Patryk Jaki, a salutat atenția reînnoită acordată migrației, subliniind în special necesitatea unei directive privind returnările ca instrument esențial pentru restabilirea credibilității politicii UE. Mesajul a fost clar: fără returnări eficiente, niciun cadru privind migrația nu poate fi durabil și niciun angajament politic nu poate fi luat în serios.
Un test de maturitate politică
Dezbaterea plenară actuală oferă ocazia de a trece dincolo de sloganuri și de a aborda slăbiciunile structurale ale cadrului european privind migrația. Rămâne incert dacă această oportunitate va fi valorificată.
Ceea ce este clar este că status quo-ul nu mai poate fi apărat. Politicile de migrație bazate pe ambiguitate, proceduri lente și decizii neaplicate nu servesc nici migranților, nici cetățenilor. Ordinea și umanitatea nu sunt principii opuse; ele se consolidează reciproc.
Dacă Europa dorește cu adevărat să restabilească încrederea în instituțiile sale și legitimitatea politicilor sale, guvernanța migrației trebuie să se bazeze în sfârșit pe realism, responsabilitate și aplicabilitate. Aceasta nu este o schimbare ideologică. Este o întoarcere la bunul simț.