Subscribe
În ultimele două decenii, participarea femeilor în știință și tehnologie în Europa a înregistrat progrese semnificative, deși rămâne marcată de dezechilibre structurale persistente. În 2024, peste 73,8 milioane de persoane cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani erau angajate în sectoare științifice și tehnologice în Uniunea Europeană, confirmând importanța strategică a acestor domenii pentru competitivitatea continentului. În cadrul acestui bazin de ocupare a forței de muncă, prezența femeilor a crescut semnificativ: numărul femeilor cercetător și inginer a crescut de la 3,4 milioane în 2008 la 7,9 milioane în 2024, conform datelor publicate de Eurostat. Această creștere demonstrează o schimbare structurală în compoziția forței de muncă științifice, dar nu echivalează încă cu realizarea egalității. Segregarea verticală și orizontală continuă să caracterizeze sistemul european de cercetare și inovare, după cum se subliniază în rapoartele She Figures 2024 și She Figures 2025, publicate de Comisia Europeană. Compararea celor două ediții relevă o imagine complexă, în care îmbunătățirile specifice coexistă cu inegalități persistente.
OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ÎN DOMENIUL ȘTIINȚIFIC ȘI DECALAJE SECTORIALE
O analiză a distribuției femeilor în diferitele sectoare de cercetare și inovare relevă un model divers. În învățământul superior, femeile cercetătoare reprezintă 44%, în timp ce în sectorul guvernamental procentul crește la 45%. Cu toate acestea, în sectorul întreprinderilor, prezența femeilor este limitată la 22%, ceea ce indică o subreprezentare semnificativă în sectorul privat, unde sunt concentrate investițiile, brevetele și transferul de tehnologie. Un alt aspect critic se referă la activitățile independente în sectoarele științei, ingineriei și tehnologiei informației și comunicațiilor, unde doar 25% dintre profesioniști sunt femei. Această asimetrie sugerează existența unor bariere în calea accesului la antreprenoriatul științific și tehnologic, cu implicații directe asupra inovării și competitivității Europei. La nivel teritorial, datele relevă diferențe semnificative între statele membre și regiuni. Cele mai mari procente de femei cercetător și inginer se regăsesc în Letonia (50,9%), Danemarca (48,8%) și Estonia (47,9%). În schimb, Finlanda (30,7%), Ungaria (31,7%) și Luxemburg (32,4%) au niveluri semnificativ mai scăzute. Datele pentru sudul Italiei sunt deosebit de semnificative, unde ponderea femeilor cercetător și inginer se situează la 31,1%, plasând sudul Italiei printre zonele cu cea mai scăzută reprezentare a femeilor din Europa. Această cifră, mai mică decât media europeană, evidențiază un dublu dezavantaj: de gen și regional. În unele regiuni europene, cum ar fi Insulele Canare (58,8%), Insulele Azore (57,3%) și Madeira (56,4%), femeile sunt mai numeroase decât bărbații în funcții științifice, demonstrând că egalitatea este un obiectiv realizabil.
ORIGINEA GEOGRAFICĂ ȘI PARTICIPAREA FEMEILOR
Un alt factor de diferențiere se referă la originea lucrătorilor de sex feminin. Femeile născute în afara Uniunii Europene au mai puține șanse de a fi angajate ca oameni de știință și ingineri (36%) decât femeile născute în alt stat membru (43%) sau în țara în care lucrează (42%). În Luxemburg și în Țările de Jos, procentele de femei născute în afara UE angajate în domeniul științei sunt deosebit de scăzute, de 21% și, respectiv, 26%. Această constatare atrage atenția asupra intersecției dintre gen și migrație, sugerând existența unor bariere multiple.
EDUCAȚIE ȘI PARCURSURI ACADEMICE
Ambele rapoarte She Figures (edițiile din 2024 și 2025) confirmă faptul că femeile reprezintă aproximativ jumătate din absolvenții de doctorat din UE. În 2025, procentul se situează la 48%, neschimbat față de 2021. Cu toate acestea, în domeniile științei și ingineriei, procentul scade la 37%, o creștere de doar un punct procentual în comparație cu studiul anterior. Acest decalaj indică o segregare disciplinară persistentă. În sectorul tehnologiilor informației și comunicațiilor, doar 22 % din doctorate au fost acordate femeilor în 2024. Acest deficit are un impact direct asupra disponibilității competențelor avansate într-un domeniu strategic pentru transformarea digitală a Europei. O comparație între cele două ediții arată că reprezentarea femeilor în rândul oamenilor de știință și inginerilor rămâne stabilă la 41%, în timp ce în rândul cercetătorilor scade ușor la 34% în 2025, o scădere de un punct procentual în comparație cu 2021. Acest lucru sugerează că expansiunea numerică generală nu se traduce în mod automat printr-o consolidare a prezenței femeilor în rolurile din cercetare.
SEGREGAREA VERTICALĂ ȘI CONDUCEREA ACADEMICĂ
Distribuția femeilor în ierarhia academică confirmă fenomenul așa-numitului „decalaj de gen”. În 2025, femeile reprezintă 47% din gradul C, echivalent cu cercetătorii postdoctorali, 41% din gradul B, echivalent cu profesorii asociați, și doar 30% din gradul A, adică profesorii titulari. Deși ultima categorie a înregistrat o creștere de patru puncte procentuale față de 2021, diferența rămâne mare. Situația este și mai pronunțată în disciplinele științifice și inginerești, unde femeile care ocupă posturi de gradul A reprezintă doar 20%. Aceste date demonstrează că plafonul de sticlă continuă să funcționeze deosebit de puternic în domeniile STEM. În plus, în 2024, s-a evidențiat faptul că doar 9% dintre inventatorii din UE erau femei și că 98% din cercetarea europeană nu integra o dimensiune de gen. În 2025, mai puțin de una din zece cereri de brevet va fi depusă de o femeie, reprezentând o pondere de 9 %, o ușoară scădere față de 2021. Acest lucru confirmă excluderea persistentă a femeilor din procesele de valorificare economică a cercetării.
PUBLICAȚII, GUVERNANȚĂ ȘI FINANȚARE
În ceea ce privește publicațiile științifice, femeile reprezintă 34% din autori în 2025, o creștere de trei puncte procentuale față de 2021. Acest progres indică o mai mare vizibilitate în producția științifică, dar nu încă un echilibru. Reprezentarea femeilor în consiliile de administrație și în poziții de conducere a ajuns la 38%, o creștere semnificativă de șapte puncte procentuale. Semne pozitive apar și în programele europene de finanțare: peste 51% dintre participanții la consiliile și grupurile de experți Horizon Europe sunt femei, iar 81% dintre cereri abordează dimensiunea de gen. Femeile cercetătoare reprezintă 38% din participanții la proiectele finanțate, iar ponderea consorțiilor conduse de femei a crescut de la 23% la 31%. Cu toate acestea, rata de succes a cererilor de finanțare rămâne mai scăzută pentru femei, la 32%, fără nicio îmbunătățire față de 2021. Această diferență evidențiază existența unor obstacole care nu au fost încă pe deplin depășite în mecanismele de evaluare și selecție.
AUTOMATIZAREA, INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI RISCUL LOCURILOR DE MUNCĂ
Conform unui studiu realizat în comun de Organizația Internațională a Muncii și NASK, în țările cu venituri ridicate, aproape 10% din posturile dominate de femei ar putea fi înlocuite prin automatizare, comparativ cu 3,5% din posturile dominate de bărbați. Acest decalaj reflectă concentrarea femeilor în roluri administrative și repetitive, care sunt mai expuse la IA. În același timp, între 42% și 66% dintre lucrătorii europeni se tem de un impact negativ al IA asupra locurilor lor de muncă. În contextul unei penurii cronice de competențe tehnologice, cu între 500 000 și 800 000 de posturi vacante în sectorul tehnologiei în fiecare an până cel puțin în 2035, plecarea a aproximativ 60 000 de femei în fiecare an din sectorul tehnologiei din cauza lipsei de perspective de carieră reprezintă o pierdere semnificativă de capital uman.
ROLUL POLITICILOR EUROPENE ȘI PERSPECTIVELE PENTRU ITALIA
Începând din 2012, egalitatea de gen a fost o prioritate pentru Spațiul european de cercetare. Introducerea planului privind egalitatea de gen ca cerință de eligibilitate pentru Orizont Europa și obiectivul de reprezentare a femeilor în proporție de 50 % în comitete reprezintă instrumente concrete pentru schimbare. Cu toate acestea, pentru Italia, provocarea dobândește o dimensiune teritorială specifică. Cifra de 31,1 % de femei cercetător și inginer în sudul Italiei marchează o întârziere semnificativă în comparație cu media europeană de 41 %. Acest decalaj sugerează necesitatea unor politici specifice care să integreze măsurile privind egalitatea de gen în strategiile de dezvoltare regională, pentru a preveni amplificarea disparităților de gen de către disparitățile teritoriale. Comparația dintre cifrele pentru 2024 și 2025 arată o Europă care înregistrează progrese lente, cu îmbunătățiri în domenii precum conducerea și participarea la programele de finanțare, dar cu stagnare sau regres în alte domenii, precum reprezentarea în rândul cercetătorilor și în domeniul brevetelor. Provocarea nu constă doar în creșterea numărului, ci și în transformarea structurală a sistemelor de cercetare și inovare pentru a valorifica pe deplin talentul feminin.
SCHIMBARE TREPTATĂ, DAR INCOMPLETĂ
O analiză comună a celor mai recente date evidențiază o traiectorie de schimbare treptată, dar incompletă. Creșterea numărului de femei cercetător și inginer, îmbunătățirea leadership-ului și integrarea dimensiunii de gen în programele europene sunt semne încurajatoare. Cu toate acestea, sub-reprezentarea persistentă în domeniile STEM, brevete și poziții de conducere, combinată cu noile riscuri asociate automatizării, necesită consolidarea politicilor publice. Pentru Italia, și în special pentru sudul Italiei, prioritatea este de a reduce decalajul față de media europeană, abordând simultan dimensiunea de gen și dimensiunea regională. Numai printr-o abordare integrată, capabilă să combine formarea, incluziunea, inovarea și recalificarea profesională, va fi posibilă transformarea progresului cantitativ în egalitate reală și substanțială în sistemul european de cercetare și inovare.