Europa se confruntă cu un moment de cotitură demografică istoric, populația UE urmând să scadă cu 50 de milioane până în 2100

Un nou raport al Comisiei Europene avertizează că scăderea natalității, îmbătrânirea rapidă a populației și reducerea forței de muncă vor remodela Uniunea Europeană pentru generații întregi, în ciuda speranței de viață mai lungi și a migrației continue.

Uniunea Europeană se apropie de una dintre cele mai semnificative transformări demografice din istoria sa modernă. Conform celui de-al treilea raport al Comisiei Europene privind schimbările demografice, publicat de Centrul Comun de Cercetare pe 14 iulie, se preconizează că populația UE va atinge nivelul maxim istoric în doar câțiva ani, înainte de a intra într-o perioadă de declin care va dura câteva decenii și care ar putea modifica fundamental economia continentului, piața muncii, sistemele de sănătate și politicile sociale.

Raportul estimează că populația UE, estimată în prezent la 450,6 milioane de persoane, va crește ușor până la 453,3 milioane în 2029, atingând cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată. De atunci însă, tendința se inversează. Până în 2050, se preconizează că populația Uniunii va scădea la aproximativ 445 de milioane, înainte de a se reduce și mai mult, până la aproximativ 398,8 milioane, până la sfârșitul secolului — o scădere de aproape 50 de milioane de persoane, adică aproximativ 11,7 %, ceea ce va readuce populația Europei la nivelurile înregistrate ultima dată în anii 1970.

Deși schimbările demografice se produc treptat de câteva decenii, noile prognoze evidențiază faptul că în deceniile următoare se va înregistra o accelerare a două tendințe paralele: europenii trăiesc mai mult ca niciodată, în timp ce se nasc mult mai puțini copii.

Una dintre concluziile cele mai încurajatoare ale raportului se referă la speranța de viață. În ultimul secol, progresele înregistrate în domeniul sănătății, inovațiile medicale, educația, nutriția, nivelul de trai, precum și scăderea mortalității infantile au dus la o creștere spectaculoasă a longevității pe întreg continentul. Începând cu anii 1960, speranța de viață a crescut cu aproximativ doi ani în fiecare deceniu.

Conform proiecțiilor Comisiei, speranța de viață la naștere — estimată la 81,5 ani în 2024 (84,1 ani pentru femei și 78,9 ani pentru bărbați) — va continua să crească în mod constant. Până în 2100, se preconizează că femeile vor trăi peste 90 de ani în fiecare stat membru al UE, în timp ce bărbații vor ajunge, în medie, la cel puțin 86 de ani.

Deși aceasta reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale Europei în domeniul sănătății publice, ea generează totodată provocări politice substanțiale. Până la sfârșitul secolului, aproape unul din trei europeni va avea vârsta de 65 de ani sau mai mult, comparativ cu aproximativ unul din cinci în prezent. Această îmbătrânire dramatică a populației va exercita o presiune tot mai mare asupra serviciilor de sănătate, a sistemelor de pensii, a îngrijirii pe termen lung și a finanțelor publice în întreaga Uniune.

În același timp, Europa continuă să se confrunte cu o scădere constantă a numărului de nașteri. Raportul arată că rata fertilității a scăzut aproape continuu începând cu a doua jumătate a anilor 1960. UE a înregistrat cel mai mare număr de nașteri în 1964, când s-au născut aproximativ 6,8 milioane de copii.

De atunci, numărul nașterilor a scăzut constant, în ciuda unor redresări temporare ocazionale. Numărul anual al nașterilor a scăzut la 4,36 milioane în 2002, a înregistrat o scurtă redresare la 4,68 milioane în 2008 și a cunoscut o ușoară creștere în 2014, 2016, și 2021, dar, în cele din urmă, și-au continuat traiectoria descendentă, ajungând la doar 3,55 milioane de nașteri în 2024.

Rata de fertilitate de bază prezintă o situație la fel de dificilă. Demografii consideră, în general, că 2,1 copii pe femeie reprezintă nivelul de înlocuire necesar pentru o populație stabilă, în absența migrației. În prezent, însă, niciun stat membru al UE nu atinge acest prag.

La nivelul Uniunii, rata totală de fertilitate a înregistrat o creștere modestă, de la 1,43 copii pe femeie în 2001 la 1,57 în 2010, înainte de a scădea din nou. După câteva fluctuații minore, fertilitatea a scăzut la 1,46 în 2022 și a ajuns la doar 1,34 în 2024, unul dintre cele mai scăzute niveluri înregistrate în Europa.

Deși Comisia se așteaptă ca ratele de fertilitate să înregistreze o ușoară redresare în următoarele decenii, proiecțiile indică faptul că acestea vor rămâne cu mult sub nivelul de înlocuire pe tot parcursul secolului, ceea ce înseamnă că declinul natural al populației va continua probabil.

Migrația, considerată adesea o soluție potențială la provocările demografice cu care se confruntă Europa, nu va compensa decât parțial aceste tendințe.

Raportul recunoaște că se preconizează ca Uniunea Europeană să rămână o destinație atractivă pentru migranții internaționali. Imigrația continuă va contribui, fără îndoială, la încetinirea ritmului declinului demografic și la reducerea deficitului imediat de forță de muncă. Cu toate acestea, cercetătorii concluzionează că migrația, în sine, nu poate compensa pe deplin efectele structurale ale fertilității scăzute în mod persistent și ale îmbătrânirii populației.

Migrația influențează în primul rând dimensiunea totală a populației, mai degrabă decât structura sa de vârstă pe termen lung. În plus, copiii migranților adoptă, în general, modele de fertilitate similare cu cele din țările în care se stabilesc, ceea ce înseamnă că impactul demografic se diminuează în timp.

Poate că cea mai imediată consecință economică va fi reducerea forței de muncă. Proiecțiile Eurostat citate în raport estimează că, între 2025 și 2050, Uniunea Europeană va pierde, în medie, 1,2 milioane de persoane în vârstă de muncă în fiecare an — adică persoane cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani. Fără migrație, această pierdere anuală s-ar dubla aproape, ajungând la aproximativ 2,4 milioane de persoane, ceea ce ilustrează atât importanța, cât și limitele migrației în abordarea declinului demografic.

Constatările subliniază urgența tot mai mare a unor politici coordonate la nivelul UE care să sprijine familiile, să încurajeze o participare mai mare pe piața muncii, să promoveze îmbătrânirea sănătoasă și să stimuleze productivitatea prin inovare și tehnologie. Viitorul demografic al Europei nu va fi determinat de o singură soluție, ci de o combinație de reforme economice, investiții sociale, politici favorabile familiei și o gestionare atentă a migrației.

Pe măsură ce Uniunea Europeană se apropie de apogeul demografic, factorii de decizie se confruntă cu o provocare decisivă: adaptarea instituțiilor europene la un viitor în care un număr mai mic de persoane va trebui să susțină o populație mai în vârstă și cu o speranță de viață mai lungă. Deciziile luate în următoarele decenii vor determina nu numai competitivitatea economică a continentului, ci și sustenabilitatea modelului social european pentru generațiile viitoare.

Alessandro Fiorentino