Subscribe
În timp ce Franța, Germania și Regatul Unit declanșează mecanismul ONU de „revenire”, Europa echilibrează presiunea asupra Teheranului cu riscurile diplomatice
Europa a intrat într-o fază critică în gestionarea problemei nucleare iraniene, deoarece Franța, Germania și Regatul Unit (E3) au notificat oficial Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite cu privire la intenția lor de a declanșa mecanismul de „revenire” asupra sancțiunilor împotriva Teheranului. Măsura, luată în temeiul Rezoluției 2231, ar putea duce la revenirea măsurilor punitive suspendate de la Planul comun și cuprinzător de acțiune din 2015 (JCPOA). Consiliul are la dispoziție 30 de zile pentru a decide dacă reactivează sancțiunile.
În timp ce Uniunea Europeană prezintă decizia drept un pas necesar pentru a face față activităților nucleare continue ale Iranului, inițiativa a expus Bruxelles-ul unor presiuni geopolitice sporite, Rusia și China opunându-se ferm acestei inițiative, iar Iranul promițând represalii. Prin urmare, următoarea lună este văzută ca o fereastră decisivă în care diplomația poate evita escaladarea sau poate face loc unei noi confruntări.
Rusia și China ripostează
Decizia europeană a atras critici dure din partea Moscovei și Beijingului, ambele susținând că noi sancțiuni ar fi destabilizatoare. Rusia a avertizat E3 să se răzgândească, avertizând că măsurile punitive „ar putea duce la o altă tragedie”. China, la rândul său, a subliniat că activarea mecanismului „nu ar fi constructivă” și ar putea deraia eforturile actuale de dialog.
Guo Jiakun, un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, a subliniat că Beijingul va „continua să mențină o poziție obiectivă și corectă, să încurajeze în mod activ pacea și să promoveze dialogul”. Ambele puteri rămân angajate să protejeze Teheranul de presiunea occidentală, subliniind diviziunile profunde dintre membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU.
Funia întinsă a Europei
Pentru UE, mișcarea subliniază atât hotărârea, cât și vulnerabilitatea. Pe de o parte, E3 au semnalat faptul că activitățile nucleare ale Iranului nu mai pot rămâne necontestate, mai ales că Teheranul a avansat îmbogățirea peste limitele JCPOA. Pe de altă parte, Bruxelles-ul trebuie să gestioneze riscul de a îndepărta parteneri precum Rusia și China, a căror cooperare este indispensabilă pentru orice soluție diplomatică durabilă.
Înaltul Reprezentant pentru politica externă a UE, Kaja Kallas, a adoptat un ton prudent, considerând următoarele 30 de zile mai degrabă o oportunitate decât un ultimatum. „Intrăm într-o nouă etapă”, a declarat ea la Copenhaga. „Aceste 30 de zile ne oferă șansa de a găsi cu adevărat căi diplomatice către o soluție”. Cuvintele sale evidențiază dubla strategie a UE: exercitarea de presiuni prin posibilitatea unor sancțiuni, lăsând în același timp ușa deschisă pentru reluarea negocierilor.
Sfidarea Iranului
Deloc surprinzător, Teheranul a respins demersul european. Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a condamnat demersul ca fiind „ilegal și nejustificat”, avertizând că Republica Islamică va răspunde „în mod corespunzător pentru a-și proteja interesele naționale”. Ministerul iranian de Externe a mers mai departe, denunțând notificarea E3 drept o încălcare a mecanismului de soluționare a litigiilor din JCPOA și drept o încercare nelegitimă de a reinstaura rezoluțiile ONU anulate. Poziția Teheranului este clară: orice revenire la sancțiuni va fi întâmpinată cu contramăsuri, ridicând perspectiva unei noi escaladări.
Preocupări de securitate pentru Europa
Tensiunea nu este doar teoretică. La Berlin, Ministerul german de Externe a îndemnat cetățenii săi să părăsească imediat Iranul, invocând riscul unor măsuri de retorsiune. Oficialii au avertizat că interesele și cetățenii germani s-ar putea confrunta cu represalii în cazul reimpunerii sancțiunilor. Ambasada din Teheran funcționează în prezent cu o capacitate consulară limitată, subliniind sentimentul accentuat de vulnerabilitate. Acest aviz ilustrează cât de direct se răsfrâng deciziile Europei cu privire la Iran asupra propriilor cetățeni și asupra securității acestora. Pentru UE, provocarea nu este doar geopolitică, ci și internă: garantarea faptului că alegerile politice din străinătate nu pun în pericol viețile europenilor.
Calculul strategic mai larg al Europei
Mișcarea E3 reflectă, de asemenea, neliniștile europene mai largi cu privire la arhitectura de securitate și credibilitate. De la retragerea SUA din JCPOA în 2018, Europa a încercat să mențină în viață acordul prin dialog și angajament economic parțial cu Teheranul. Dar încălcările continue ale Iranului și schimbarea echilibrului global – exacerbată de războiul din Ucraina și de relațiile tensionate dintre UE și Rusia – au făcut răbdarea mai greu de susținut. Alegând să aplice mecanismul de revenire, E3 încearcă să reafirme agenția europeană în materie de securitate. Cu toate acestea, blocul trebuie să navigheze într-un peisaj periculos: fără reintrarea SUA într-un cadru diplomatic și cu Rusia și China aliniate împotriva noilor sancțiuni, Europa riscă să fie izolată în aplicarea măsurilor pe care le consideră necesare.
Perspective: Treizeci de zile de incertitudine
Luna următoare va fi decisivă. Dacă Consiliul de Securitate al ONU permite revenirea la sancțiuni, este probabil ca Iranul să escaladeze, iar cetățenii europeni din regiune s-ar putea confrunta cu riscuri mai mari. Dacă diplomația câștigă teren, UE își poate asuma meritul de a fi readus criza pe calea negocierilor.
Pentru Europa, provocarea este majoră: trebuie să demonstreze fermitate împotriva proliferării nucleare, păstrându-și în același timp rolul de mediator credibil. Pariul E3 ilustrează atât determinarea, cât și limitele puterii europene într-un sistem internațional fragmentat. Indiferent dacă săptămânile următoare vor duce la reînnoirea dialogului sau la adâncirea confruntării, un lucru este clar: gestionarea de către Europa a problemei nucleare a Iranului va determina nu numai relațiile sale cu Teheranul, ci și poziția sa ca actor diplomatic global.
Alessandro Fiorentino