Subscribe
Rapoartele privind dronele lansate de pe nave se înscriu într-un context mai larg de escaladare a tensiunilor din partea Rusiei. Marea Mediterană nu mai poate fi considerată o zonă sigură în spatele Europei.
Timp de mulți ani, flancul sudic al NATO a privit Marea Mediterană în principal prin prisma migrației, a securității energetice și a competiției navale. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei părea să se desfășoare într-un alt spațiu geografic: Marea Baltică, Marea Neagră, Polonia și frontiera de est a Alianței.
Este posibil ca această distincție să nu mai fie valabilă.
Potrivit unei anchete publicate pe 23 septembrie de ziarul spaniol El Mundo, serviciile de informații americane au informat mai multe guverne europene cu privire la o posibilă operațiune rusă cu drone împotriva Spaniei, Franței sau Italiei. Scenariul descris este la fel de simplu pe cât de îngrijorător: drone de tip Gerbera ascunse în containere de marfă și lansate de pe o navă comercială la câteva sute de kilometri de coastă.
Raportul trebuie privit ca atare: o avertizare din partea serviciilor de informații transmisă de surse anonime, nu o dovadă publică a unui plan operațional deja aprobat de Kremlin. Ar fi însă la fel de nechibzuit să-l respingem ca pe un zvon izolat.
The Wall Street Journal a dezvăluit că vizita directorului CIA, John Ratcliffe, la Moscova, din luna august, a avut scopul de a avertiza Rusia să nu atace o țară membră a NATO. Pe 18 septembrie, după ce a reunit șefii serviciilor de informații și liderii partidelor politice franceze, Palatul Élysée a avertizat public cu privire la intensificarea amenințărilor hibride din partea Rusiei și a anunțat un plan de protejare a infrastructurii critice și a obiectivelor sensibile împotriva atacurilor cu drone și a celor cibernetice. Cu o zi înainte, prim-ministrul polonez Donald Tusk a declarat în fața parlamentului că, potrivit evaluărilor serviciilor de informații disponibile, planurile rusești includeau, de asemenea, atacuri hibride cu drone și rachete împotriva țărilor care susțin Ucraina.
Niciuna dintre aceste declarații nu confirmă operațiunea specifică din Marea Mediterană. Privite în ansamblu, însă, ele descriu un context strategic în care un astfel de scenariu nu mai poate fi considerat improbabil.
Finalizarea alegerilor pentru Duma de Stat din Rusia face ca acest moment să fie și mai delicat. Votul a fost strict controlat și nu a oferit nicio alternativă anti-război autentică, dar Kremlinul poate totuși să prezinte victoria partidului „Rusia Unită” ca dovadă a stabilității interne și ca mandat politic pentru continuarea conflictului.
Trei analize publicate de RANE între 21 și 23 septembrie indică aceeași direcție. Este probabil ca Moscova să intensifice atacurile împotriva infrastructurii energetice și logistice a Ucrainei, asumându-și în același timp riscuri mai mari în cadrul operațiunilor sale hibride și sub acoperire împotriva țărilor europene. Reluarea contactelor la nivel înalt cu Washingtonul nu modifică neapărat această traiectorie. Pentru Kremlin, diplomația poate merge mână în mână cu presiunea militară, fără a o înlocui.
Tocmai în spațiul dintre pace și războiul deschis o operațiune cu drone lansate de pe nave și-ar dobândi valoarea strategică.
Gerbera este o aeronavă relativ ieftină, construită din materiale simple și utilizată de Rusia în mai multe configurații: ca momeală pentru a suprasolicita apărarea antiaeriană, ca platformă de recunoaștere și ca dronă de atac. Conform bazei de date gestionate de Serviciul de Informații al Apărării din Ucraina, aceasta are o autonomie suficientă pentru a atinge ținte de pe coastă atunci când este lansată din apele internaționale. Versiunea sa ofensivă transportă o încărcătură explozivă mult mai mică decât cea a unui Shahed.
Această putere distructivă limitată contribuie la explicarea utilității sale politice. Un atacator nu are nevoie să distrugă un aeroport pentru a-i perturba activitatea. Ar fi suficient să avarieze un radar, să lovească o instalație de depozitare, să provoace un incendiu sau să oblige autoritățile să suspende zborurile. Costul material al unui astfel de atac ar rămâne limitat; impactul său economic, mediatic și psihologic ar putea fi însă considerabil mai mare.
Un precedent demonstrează cel puțin parțial fezabilitatea acestei metode. În februarie 2026, în timp ce portavionul francez „Charles de Gaulle” se afla în vizită la Malmö, Forțele Armate Suedeze au constatat că o dronă decolase de pe nava rusă de informații de semnal „Zhigulevsk” în strâmtoarea Øresund. Marina suedeză a activat contramăsuri electronice și a clasificat zborul drept o încălcare gravă. Nu a fost vorba de un atac și nu există dovezi că drona ar fi fost înarmată. Cu toate acestea, incidentul confirmă disponibilitatea Moscovei de a utiliza platforme navale pentru operațiuni cu aeronave fără pilot în apropierea unor obiective importante ale Aliaților.
Regiunea mediteraneană oferă, de asemenea, obiective politice deosebit de importante. Franța, Italia și Spania dispun de unele dintre cele mai importante aeroporturi, porturi, instalații energetice și coridoare comerciale din Europa. Economiile lor depind în mare măsură de transportul neîntrerupt și de turism. Conform calendarelor electorale respective, toate cele trei țări se apropie, de asemenea, de alegeri importante în 2027.
În acest context, scopul unei incursiuni ar putea să nu fie obținerea unui rezultat militar, ci demonstrarea faptului că guvernele naționale nu sunt în măsură să-și protejeze teritoriul, să provoace teamă în rândul populației și să transforme sprijinul acordat Ucrainei într-o controversă politică internă. Dificultatea de a identifica rapid sursa unei lansări efectuate de pe o navă civilă ar spori incertitudinea și ar complica reacția NATO.
Europa nu pornește de la zero. În februarie, Comisia Europeană a prezentat un plan de combatere a amenințărilor reprezentate de drone, care include capacități comune de testare, o platformă europeană de gestionare a incidentelor, achiziții comune, exerciții anuale și un proiect-pilot pentru îmbunătățirea supravegherii maritime. NATO a anunțat investiții de peste 40 de miliarde de dolari în capacități de combatere a dronelor în următorii cinci ani.
Tehnologia, însă, nu va reuși singură să elimine această lacună. Responsabilitatea principală revine în continuare statelor naționale. Europa are nevoie de o supraveghere mai strictă a rutelor maritime și a navelor suspecte; de o coordonare permanentă între serviciile de informații, forțele navale, paza de coastă, autoritățile vamale și operatorii portuari; de o protecție pe mai multe niveluri a infrastructurii civile; precum și de proceduri care să permită guvernelor să reacționeze rapid fără a paraliza orașe întregi.
Apărarea flancului sudic nu înseamnă militarizarea Mediteranei sau tratarea fiecărei nave comerciale ca pe o amenințare. Înseamnă recunoașterea faptului că libertatea de navigație și deschiderea comercială a Europei pot supraviețui numai dacă statele sale își păstrează capacitatea de a-și controla propriile accese maritime și spațiul aerian.
Nu știm dacă Moscova va pune în aplicare planul descris de sursele spaniole. Știm însă că războiul hibrid rus urmărește să identifice punctul în care o investiție minimă poate genera o presiune politică maximă. Europa de Sud s-a considerat mult prea mult timp departe de linia frontului. Această distanță nu mai reprezintă o garanție.