Summitul NATO de la Haga: O nouă etapă pentru Alianța Atlantică

Summitul NATO de la Haga din 24 iunie a avut un prolog turbulent chiar înainte de deschiderea sa oficială. Președintele Donald Trump, în timpul călătoriei sale în Țările de Jos la bordul Air Force One, a făcut declarații care au zguduit echilibrul Alianței. Comentând articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord – principiul cardinal al apărării colective – Trump a insinuat că aplicarea acestuia ar putea fi „interpretabilă”, punând la îndoială unul dintre fundamentele cele mai stabile ale NATO. Articolul 5, parte integrantă a Tratatului de la Washington din 1949, stabilește că un atac armat împotriva unuia sau mai multor membri va fi considerat un atac împotriva tuturor. Acesta a fost invocat o singură dată în istoria Alianței, după atacurile din 11 septembrie 2001. Izbucnirea lui Trump a stârnit un val de îngrijorare în rândul aliaților, determinându-l pe acesta să își corecteze parțial cuvintele, recunoscând că Air Force One nu era locul potrivit pentru astfel de clarificări delicate.

NOI OBIECTIVE DE CHELTUIELI ȘI PERSUASIUNE MORALĂ DIN PARTEA NOASTRĂ

O temă centrală a summitului a fost propunerea SUA de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB-ul național pentru fiecare țară membră până în 2035. Această cifră ar trebui să fie împărțită între 3,5% care să fie alocate apărării în sens strict și 1,5% care să fie utilizate pentru cheltuielile de infrastructură conexe. Această propunere a provocat reacții mixte. Comisarul european pentru comerț, Valdis Dombrovskis, a avertizat împotriva riscului de „spălare a apărării”, adică tendința de a include în categoria apărării elemente de cheltuieli care nu sunt strict relevante. În acest sens, persuasiunea morală a lui Trump s-a dovedit omniprezentă și divizivă, scoțând la lumină tensiunile interne din cadrul Alianței cu privire la prioritățile și criteriile de evaluare a angajamentului statelor individuale.

POZIȚIILE PRINCIPALILOR LIDERI EUROPENI

În contextul summitului, s-a format o axă între Franța, Germania și Regatul Unit care caută să ghideze discuțiile. Premierul britanic Keir Starmer a confirmat angajamentul Regatului Unit de a atinge obiectivul de cheltuieli de 5%, folosind un sistem de calcul care însumează bugetul apărării și bugetul securității naționale. Cancelarul german Friedrich Merz a calificat summitul drept „istoric”, subliniind dorința Berlinului de a investi substanțial în apărarea comună. Într-un editorial comun cu președintele francez Emmanuel Macron, publicat pe Financial Times, cei doi lideri au subliniat cum principala amenințare la adresa securității europene vine din partea unei „Rusii revizioniste”, reiterând importanța descurajării nucleare și a creșterii investițiilor militare. Franța și Germania, care cheltuiesc în prezent peste 2 % din PIB pentru apărare, au declarat că intenționează să crească acest procent la 3,5 %, adăugând încă 1,5 % pentru cheltuieli mai ample.

UN ECHILIBRU FRAGIL ÎNTRE PRESIUNEA AMERICANĂ ȘI COEZIUNEA EUROPEANĂ

Revenirea pe scenă a lui Trump a scos la iveală tensiuni între Statele Unite și unii parteneri europeni, în special în ceea ce privește împărțirea poverii financiare în cadrul Alianței. Trump a revendicat în forță rolul pe care l-a jucat în timpul administrației sale anterioare în creșterea contribuțiilor aliaților, susținând că NATO era „în pragul eșecului” și afirmând că pragul de 5% reprezintă o valoare adecvată pentru a garanta puterea și funcționalitatea Alianței. Între timp, Macron a încercat o apropiere, întâlnindu-se cu Trump într-un context mai informal în timpul unui dineu, în timp ce secretarul general al NATO, Mark Rutte, a încercat să medieze, lăudându-l pe Trump într-un mesaj privat făcut ulterior public. Acest gest nu a fost însă bine primit de unele cancelarii europene, care privesc cu suspiciune concesiile unilaterale față de Statele Unite.

DIVIZIUNILE INTERNE ȘI ROLUL RUSIEI

Summitul a avut loc în contextul conflictului prelungit din Ucraina și al unei noi afirmări a Rusiei în spațiul eurasiatic. Rutte a solicitat adoptarea unui comunicat final în sprijinul Kievului, iar Statele Unite au reluat schimbul de informații cu alți membri, un semn important de coeziune și solidaritate. Cu toate acestea, diviziunile interne persistă. În timp ce țările nordice s-au declarat în favoarea creșterii cheltuielilor, Spania și-a exprimat opoziția fermă față de obiectivul de 5%, considerându-l nesustenabil. Acest contrast reflectă dificultatea reconcilierii diferitelor capacități economice și priorități politice ale celor 32 de state membre.

O ALIANȚĂ CARE CAUTĂ O NOUĂ COEZIUNE

Summitul NATO de la Haga a marcat o etapă crucială pentru viitorul Alianței Atlantice. Reuniunea a evidențiat, pe de o parte, hotărârea unor țări de a consolida capacitatea defensivă comună, iar pe de altă parte complexitatea crescândă a menținerii unui front unit în fața provocărilor interne și externe. Cuvintele și propunerile lui Trump au redeschis vechi fracturi, dar au forțat, de asemenea, Alianța să se confrunte deschis cu problema sustenabilității economice și strategice a apărării colective. Într-un context geopolitic instabil, NATO se confruntă cu necesitatea de a-și reformula rolul, devenind mai coerentă în mijloacele și scopurile sale. Summitul de la Haga nu a rezolvat toate contradicțiile, dar a arătat clar că echilibrul Alianței nu se mai poate baza doar pe automatisme și obiceiuri: a sosit momentul unor alegeri politice concrete și comune.