Subscribe
Declinul demografic, fondurile UE pentru redresare și dinamica economică în schimbare pun Roma înaintea Londrei
Pentru prima dată din 2001, Italia a depășit Regatul Unit în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, conform celor mai recente date ale Băncii Mondiale. Acest eveniment marchează o inversare a unei rivalități în care Marea Britanie a depășit în mod constant Italia timp de peste două decenii. Schimbarea a fost descrisă de The Telegraph drept un „semnal de alarmă” pentru prim-ministrul Keir Starmer, ridicând întrebări cu privire la direcția pe termen lung a politicii economice a Marii Britanii.
La sfârșitul anului 2024, PIB-ul pe cap de locuitor al Italiei era de 60 847 USD (56 100 EUR / 44 835 GBP), în comparație cu 60 620 USD (44 655 GBP) în Regatul Unit. Diferența este marginală, dar puternică din punct de vedere simbolic: după ani de performanțe slabe, Italia se află acum într-o poziție pe care a ocupat-o pentru ultima dată la sfârșitul anilor 1980 și din nou la începutul anilor 2000.
O rivalitate istorică
Nu este prima dată când Italia depășește Marea Britanie în termeni economici. În 1987, Italia a depășit pentru scurt timp Marea Britanie în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, un moment care a devenit emblematic pentru puterea industrială și creșterea postbelică a țării. Acest avantaj a durat până la începutul anilor 2000, când reformele sectorului financiar și ale pieței muncii din Marea Britanie au ajutat-o să facă un salt înainte.
De atunci, cele două economii au evoluat în moduri diferite. Regatul Unit a devenit mai dependent de servicii, în special de finanțe și tehnologie, în timp ce Italia s-a confruntat cu o productivitate scăzută, o datorie publică ridicată și o instabilitate politică recurentă. Cu toate acestea, în prezent, factorii structurali – inclusiv tendințele demografice, finanțarea UE și reformele fiscale – au înclinat din nou balanța în favoarea Italiei.
Rolul demografiei
Poate cel mai decisiv factor în actuala inversare este demografia. Populația Marii Britanii a continuat să crească, alimentată de imigrație și de o rată a natalității relativ mai ridicată, în timp ce Italia se confruntă cu o populație în scădere și îmbătrânită de mai bine de un deceniu.
Deși o populație în declin reprezintă o provocare pe termen lung pentru piețele muncii și pentru pensii, pe termen scurt, aceasta crește mecanic PIB-ul pe cap de locuitor. Cu mai puțini locuitori, aceeași producție globală este împărțită pe o bază mai mică, ceea ce face ca italienii să pară, în medie, mai „bogați” decât omologii lor britanici – chiar dacă creșterea agregată a economiei italiene rămâne modestă.
După cum au subliniat analiștii, comparația evidențiază mai mult distribuția bogăției decât puterea absolută a oricărei economii. George Buckley, economist-șef pentru Marea Britanie și zona euro la Nomura, a declarat pentru Bloomberg că, în timp ce Marea Britanie va depăși Italia în patru din cei șase ani dintre 2021 și 2026 în ceea ce privește creșterea PIB-ului total, Italia va conduce în termeni per capita în aceeași perioadă.
Impactul PNRR și al politicii fiscale
Poziția Italiei a fost susținută și de Planul național de redresare și reziliență (PNRR), finanțat prin mecanismul de redresare post-pandemică al UE. Miliarde de euro au fost investite în proiecte de infrastructură, digitalizare și tranziție ecologică, oferind economiei italiene un impuls temporar care s-a reflectat în bunăstarea gospodăriilor și în indicatorii de productivitate.
Guvernul premierului Giorgia Meloni a adoptat, de asemenea, politici de reducere a impozitelor pe muncă și de restrângere a fluxurilor migratorii, care, deși controversate din punct de vedere politic, au jucat un rol în conturarea profilului economic pe termen scurt al țării. În timp ce mulți observatori se feresc să crediteze excesiv acțiunile guvernamentale, PNRR a injectat în mod incontestabil un impuls într-un sistem adesea criticat pentru stagnare.
Un semnal de alarmă pentru Regatul Unit
Reacția în Regatul Unit a fost moderată, dar nu indiferentă. Presa britanică a prezentat depășirea drept un indicator al slăbiciunilor subiacente ale economiei naționale. Criza costului vieții, productivitatea slabă și fricțiunile comerciale legate de Brexit s-au combinat pentru a eroda poziția relativă a Regatului Unit.
Pentru prim-ministrul Starmer, care a venit la putere promițând reînnoirea economică, comparația cu Italia are o greutate politică. O economie sud-europeană cândva în dificultate depășește acum Marea Britanie în ceea ce privește o măsură care rezonează puternic cu publicul: prosperitatea individuală. The Telegraph notează că cifrele ar trebui să constituie un semnal de alarmă, îndemnând guvernul să își regândească strategia de creștere.
Contextul mai larg al Europei
Depășirea are loc într-un moment în care Europa în ansamblu se luptă să mențină ritmul. Eurostat a raportat că economia UE a crescut cu doar 0,2% în al doilea trimestru al anului 2025, reflectând producția industrială slabă și cererea de consum scăzută.
În acest context, performanța relativ superioară a Italiei este mai degrabă o anomalie statistică decât un semn al unei transformări structurale profunde. Totuși, comparația cu Regatul Unit a reaprins dezbaterile privind modelele economice, politicile demografice și rolul solidarității UE în sprijinirea economiilor mai slabe.
Privind înainte
Noua poziție a Italiei în fața Regatului Unit în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor ține atât de aritmetică, cât și de reziliență. Scăderea populației a sporit bogăția pe cap de locuitor, în timp ce fondurile de redresare ale UE au oferit o protecție temporară. Cu toate acestea, rămân provocări serioase: ratele scăzute ale natalității, datoriile ridicate și productivitatea scăzută ar putea submina câștigurile pe termen lung.
Pentru Regatul Unit, mesajul este și mai urgent. Cu o populație în creștere, dar o productivitate șubredă, Londra riscă să rămână și mai mult în urmă dacă nu găsește modalități de a relansa creșterea.
Prin urmare, cele mai recente date nu reprezintă atât o sărbătoare pentru Italia, cât un avertisment pentru Marea Britanie – un memento că prosperitatea nu este garantată și că politicile privind demografia, inovarea și disciplina fiscală vor determina cine va conduce clasamentul economic al Europei în următoarele decenii.
Alessandro Fiorentino