Subscribe
Anunțul administrației americane de a impune un tarif de 100% pentru filmele produse în afara Italiei marchează un punct de cotitură semnificativ în relațiile comerciale dintre Statele Unite și Europa. Această măsură, care survine pe fondul tensiunilor în schimburile culturale și de reglementare, riscă să submineze profund competitivitatea industriei cinematografice europene, în special a celei italiene. Decizia este un răspuns direct la politicile UE care impun platformelor de streaming care operează în UE să rezerve părți semnificative din bibliotecile lor pentru conținut european și să reinvestească o parte din profituri în producția locală.
EFECTE ASUPRA FLUXURILOR COMERCIALE ȘI A EXPORTURILOR
Noua barieră tarifară se bazează pe o tendință deja marcată de o scădere a exporturilor italiene. Conform celor mai recente date publicate de ISTAT în ultimele zile, vânzările italiene către Statele Unite au scăzut cu 21,2% în luna august față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce scăderea generală a exporturilor din afara UE a afectat aproape toți partenerii comerciali importanți, atingând un vârf de -26,1% în Turcia. Față de aceste cifre negative, doar Regatul Unit (+4,9%) și Elveția (+4,7%) au înregistrat tendințe pozitive. În mod semnificativ, importurile din Statele Unite au crescut cu 68,5% în aceeași perioadă, accentuând dezechilibrul comercial și reducând excedentul cu țările din afara UE la 1,777 miliarde EUR, față de 2,794 miliarde EUR în anul precedent.
VULNERABILITATEA INDUSTRIEI CINEMATOGRAFICE
Sectorul audiovizual european, care a adus 4,8 milioane de titluri pe ecranele din SUA în 2023, este acum expus amenințării unei marginalizări efective. Distribuția americană reprezintă o componentă cheie a veniturilor pentru multe producții europene, în special pentru „filmele eveniment” cu buget mare, ale căror venituri din box office depind în mare măsură de piețele externe. Impunerea unor tarife atât de mari ar crește drastic costurile pentru importatorii americani, ceea ce ar duce în mod inevitabil la reducerea accesibilității și competitivității operelor europene în cinematografele și pe platformele din SUA.
IMPACTUL ASUPRA ITALIEI
Pentru industria cinematografică italiană, caracterizată istoric printr-o puternică înclinație spre coproducția internațională și o dependență semnificativă de exportul de titluri ca piatră de temelie a sustenabilității economice, introducerea unor astfel de măsuri tarifare restrictive erodează în mod critic fundamentele structurale ale industriei. Această vulnerabilitate este amplificată de rolul pe care piețele străine, în special America de Nord, îl joacă în reechilibrarea bugetelor de producție și în recunoașterea artistică internațională. Consecințele acestui impact nu se limitează la producția primară, ci se propagă sistemic, generând un efect domino negativ de-a lungul întregului lanț de aprovizionare: de la distribuție la postproducție, până la serviciile auxiliare. În acest context, deteriorarea observată a exporturilor către Statele Unite nu ar trebui interpretată ca o simplă tendință ciclică, ci mai degrabă ca un indicator principal al dificultăților crescânde și profunde cu care se vor confrunta producătorii italieni în menținerea competitivității lor. Alți factori de stres includ convergența barierelor comerciale punitive – cum ar fi tarifele – și fluctuațiile negative ale cursului de schimb euro-dolar. Variația medie documentată de 10% a acestui din urmă indice în ultimele douăsprezece luni exacerbează semnificativ presiunea financiară. Această dublă constrângere se traduce printr-o scădere drastică a marjelor de profit din exploatare și pune serios la îndoială sustenabilitatea pe termen lung a inițiativelor orientate către piața transnațională.
DINAMICA GLOBALĂ ȘI STRATEGIILE INDUSTRIALE
Un alt factor care trebuie luat în considerare este practica consacrată a marilor companii de producție din SUA de a utiliza locații străine pentru a beneficia de stimulente fiscale și de costuri de producție mai mici. Adoptarea de bariere tarifare contravine acestei dinamici globale, riscând să alimenteze tensiunile nu numai cu partenerii europeni, ci și cu țări precum Canada și Regatul Unit, care găzduiesc centre de producție importante. Prin urmare, este esențial ca industria europeană să dezvolte strategii de diversificare a piețelor de desfacere, să consolideze canalele de distribuție intra-UE și să intensifice cooperarea cu piețele emergente pentru a reduce dependența de piața americană. Introducerea de către Statele Unite a unor tarife de 100% pentru filmele străine nu este doar o măsură comercială protecționistă, ci și un atac direct la adresa principiului circulației culturale internaționale. Consecințele pentru industria cinematografică europeană și italiană vor fi probabil grave, amplificând dificultățile deja evidente asociate cu scăderea exporturilor și fluctuațiile valutare. În acest scenariu, consolidarea politicilor europene de sprijinire a sectorului audiovizual pare esențială pentru a asigura competitivitatea și supraviețuirea unui sector strategic nu numai pentru economie, ci și pentru identitatea culturală a continentului.