Subscribe
Miercuri, 19 noiembrie, Comisia Europeană a anunțat ceea ce mulți observatori bănuiau de luni de zile: punerea în aplicare a normelor din Legea IA privind sistemele „cu risc ridicat” a fost amânată de la 2026 la decembrie 2027. Această veste anticipată marchează una dintre cele mai importante răsturnări de situație din istoria legislativului european. Uniunea, care a aspirat să fie prima din lume care să reglementeze inteligența artificială, trebuie să recunoască acum că nu poate susține punerea sa în aplicare în termenul planificat. Motivul oficial este „tehnic”: nu există standarde sau orientări și nu există autorități naționale cu adevărat operaționale. Adevăratul motiv este însă politic: modelul european al IA, care acordă prioritate constrângerilor în detrimentul dezvoltării, și-a atins limitele. Potrivit Politico, presiunea intensă din partea administrației Trump, a industriei tehnologice și a mai multor guverne naționale – inclusiv Germania, Franța, Scandinavia și Europa Centrală – a convins Bruxelles-ul că a continua în această direcție ar însemna un singur lucru: dezarmarea Europei în competiția globală pentru IA.
IA nu poate fi guvernată prin decrete: Europa trebuie să înlocuiască regulile cu o putere industrială reală
Continentul care a vrut „să dea o lecție lumii” descoperă ceea ce conservatorii spun de ani de zile: tehnologia nu este creată prin reglementare, ci prin investiții, cercetare și capacitate industrială. În timp ce Statele Unite și China investesc miliarde de euro în ecosisteme proprii de inteligență artificială – care sunt, de asemenea, fundamentale pentru apărare, securitate și economie – UE și-a imaginat că ar putea deveni „autoritatea de reglementare globală” fără să dețină infrastructura, puterea industrială sau masa critică tehnologică necesare.
Această denaturare este acum clară pentru toată lumea:
– prea multe constrângeri pentru IMM-urile europene, care riscă să nu își poată permite să se conformeze;
– normele sunt scrise înainte ca standardele tehnice să existe;
– absența unei strategii industriale europene privind IA, înlocuită de iluzia „efectului Bruxelles”;
– întârzieri în agențiile naționale care ar trebui să aplice norme complexe și costisitoare.
Amânarea este, prin urmare, o recunoaștere a faptului că: Europa era în pericol de paralizie. Este suspendarea o veste bună? Da, dar numai dacă ne schimbăm direcția. Amânarea va fi benefică doar dacă Europa folosește acest timp pentru a-și corecta cursul. Aici intră în joc un punct de vedere conservator bazat pe principii fundamentale.
1. Prioritizarea inovației în detrimentul birocrației. IA trebuie, desigur, să fie fiabilă și centrată pe om. Cu toate acestea, dacă reglementarea devine o barieră insurmontabilă, singurii beneficiari vor fi giganții americani Big Tech și statul chinez, nu companiile europene. Reglementarea trebuie să fie o foaie de parcurs pentru dezvoltare, nu o frână.
2. Libertățile individuale ca fundament ECR a subliniat în mod repetat că o reglementare inadecvată a IA poate dăuna industriei și amenința drepturile fundamentale, de exemplu prin:
– supraveghere biometrică intruzivă
– algoritmi opaci în procesul decizional public
– sisteme de evaluare automată netransparente.
Prin urmare, deși susținem protejarea cetățenilor, ne opunem unei tehnocrații centrale care decide totul de la Bruxelles.
3. Suveranitatea digitală europeană. Pentru europenii conservatori, punctul cel mai important este simplu: UE nu poate fi doar un organism global de reglementare. Ea trebuie să devină un actor tehnologic suveran. Aceasta înseamnă să investească în cercetare și în modele europene de inteligență artificială, să consolideze lanțurile europene de aprovizionare cu semiconductori, cloud și supercalculatoare, să asigure autonomia în tehnologii sensibile precum apărarea, securitatea și datele strategice și să împiedice reglementarea să înăbușe orice încercare de leadership continental.
Bruxelles-ul a făcut ceea ce trebuia oprind un tren care se îndrepta spre un zid, dar amânarea fără a face corecții ar fi doar un alt simptom al imobilității europene. Este nevoie de o schimbare de direcție care să protejeze drepturile cetățenilor, să apere libertatea economică și să relanseze competitivitatea întreprinderilor europene. Mai presus de toate, ea trebuie să garanteze suveranitatea digitală a continentului.
Numai atunci Europa va putea să își ocupe locul la masa globală a IA ca protagonist, nu ca spectator.