Subscribe
Dezbaterea privind apărarea Europei este adesea formulată ca o alegere între „mai multă Europă” și „mai multă suveranitate națională”. Un sondaj EuroScope din noiembrie 2025 realizat de Polling Europe sugerează că publicul gândește într-un mod mai pragmatic: oamenii doresc ca Europa să fie mai sigură, rapid, pot numi lacunele în materie de capacități pe care se așteaptă ca guvernele să le elimine și sunt mult mai puțin convinși de ideea că apărarea ar trebui să fie următoarea justificare pentru împrumuturile comune ale UE.
Sondajul a fost realizat online (CAWI) între 16 și 25 noiembrie 2025 pe un eșantion reprezentativ de 5 115 interviuri complete de adulți din UE27, cu defalcări pentru principalele țări și pentru familiile politice europene.
Un „da” larg pentru investițiile în domeniul apărării, dar niciun consens privind crearea unei structuri UE unice
În ceea ce privește întrebarea principală – dacă Europa ar trebui să investească în apărare – opinia publică nu este ambiguă. La nivelul UE27, 75% aleg o opțiune care presupune creșterea investițiilor în apărare; 13% preferă să nu investească, iar 12% rămân nesiguri.
Acolo unde imaginea devine interesantă din punct de vedere politic este calea instituțională. Europenii se împart aproape în mod egal între două abordări: 38% preferă consolidarea forțelor armate naționale în paralel cu aprofundarea cooperării cu NATO, în timp ce 37% sunt în favoarea investițiilor într-un sistem european comun de apărare.
Această divizare este importantă deoarece indică o realitate durabilă: capacitatea și pregătirea se bucură de un mandat democratic puternic; centralizarea nu se bucură nici pe departe de aceeași claritate.
Rezultatele naționale ilustrează geografia inegală a amenințării percepute. Sprijinul pentru investițiile în apărare atinge cote maxime în Polonia (89%) și este semnificativ mai scăzut în Franța (67%), cu Germania (76%), Italia (69%) și Spania (79%) între cele două țări.
Electoratul ECR iese în evidență: investiții în domeniul apărării cu suveranitatea și NATO în centrul atenției
Defalcarea pe familii politice a sondajului este deosebit de relevantă pentru Conservatorii și Reformiștii Europeni. În rândul alegătorilor ECR, sprijinul pentru investițiile în apărare atinge 83% – cu multpeste procentul mediu din UE27 care alege „să nu investească”.
Dar elementul definitoriu nu este nivelul de sprijin, ci modelul. Alegătorii ECR manifestă o preferință pronunțată pentru consolidarea forțelor naționale și lucrul prin intermediul NATO: 53% aleg această abordare, în timp ce 30% preferă un sistem de apărare la nivelul UE.
În cadrul tabelului grupurilor politice prezentat în raport, ECR înregistrează cea mai mare pondere pentru opțiunea „forțe naționale + NATO”. Aceasta este o reamintire utilă a faptului că un program de apărare aliniat ECR nu este „anti-cooperare”; este pro-cooperare sub control democratic național, cu NATO ca cadru stabilit pentru descurajare și interoperabilitate.
Cetățenii nu cer abstractizări. Ei numesc capacități concrete.
Poate cea mai valoroasă parte a sondajului din punct de vedere operațional este întrebarea privind prioritățile. Atunci când europenii sunt întrebați ce contează cel mai mult „în acest moment” (până la trei opțiuni), elementele principale corespund îndeaproape cu ceea ce conflictele recente și campaniile hibride au învățat deja responsabilii politici.
La nivelul UE27, principalele priorități sunt: îmbunătățirea supravegherii spațiului aerian și a protecției împotriva dronelor și a recunoașterii aeriene (36%); consolidarea serviciilor de informații și a capacității de contrainfluență (33%); construirea unui scut antirachetă (30%); întărirea frontierelor externe cu personal și infrastructură (28%); și extinderea exercițiilor multinaționale pentru a crește gradul de pregătire și coordonare (23%).
Alegătorii ECR urmăresc aceeași ordine „capabilitățile pe primul loc”, cu un accent ușor mai mare pe protecția spațiului aerian și a frontierelor: 41% acordă prioritate monitorizării spațiului aerian; 36% serviciilor de informații; 32% apărării antirachetă; 32% consolidării frontierelor; și 25% exercițiilor multinaționale.
Din aceste cifre rezultă două observații mai generale.
În primul rând, europenii definesc din ce în ce mai mult apărarea ca fiind mai mult decât echipament greu: este vorba, de asemenea, de protecția infrastructurii critice, de rezistența societăților împotriva manipulării ostile și de integritatea frontierelor – aspecte în care guvernele pot demonstra rezultate tangibile.
În al doilea rând, aceste priorități se pretează la cooperare fără a depăși limitele instituționale: standardele comune, achizițiile compatibile, instruirea comună, cunoașterea situațională comună și schimbul structurat de informații pot fi extinse rapid, păstrând în același timp lanțurile naționale de comandă.
Adevăratul test de stres politic este reprezentat de bani – mai exact, de împrumuturile comune ale UE
Dacă investiția în domeniul apărării se bucură de un mandat puternic, nu și metoda de finanțare.
În ceea ce privește propunerea de creare a unui instrument european comun de datorie utilizat exclusiv pentru cheltuieli militare, opinia publică din UE27 este împărțită: 42% sunt de acord (13% cu fermitate; 29% într-o oarecare măsură), 39% nu sunt de acord (22% într-o oarecare măsură; 17% cu fermitate), iar 19% sunt indeciși.
Defalcarea națională subliniază cât de fragil ar fi un „consens european”. Acordul total este de 36% în Franța, 37% în Italia, 45% în Germania, 47% în Spania și 44% în Polonia – cuprocente considerabile de „nu știu” în mai multe țări.
În rândul alegătorilor ECR, rezervele sunt mai clare decât în media UE27: 40% sunt de acord cu datoria comună a UE pentru apărare, în timp ce 45% nu sunt de acord; 20% se opun ferm.
Aceasta este constrângerea cheie pentru factorii de decizie politică: dacă apărarea devine un vehicul pentru o mutualizare fiscală permanentă, dezbaterea politică riscă să treacă de la „cum să protejăm Europa” la „cât de multă integrare a autorizat de fapt publicul”. Sondajul indică faptul că autorizarea este, în cel mai bun caz, contestată.
Construiți puterea prin responsabilitate, nu prin scurtături federale
Datele indică spre o concluzie conservatoare: Europa are o oportunitate istorică de a reconstrui o descurajare credibilă, dar trebuie să facă acest lucru într-un mod care să păstreze legitimitatea.
Începeți cu ceea ce cetățenii prioritizează în mod explicit. Protecția spațiului aerian împotriva dronelor, servicii de informații mai puternice, capabile să reziste unei influențe ostile, un strat credibil de apărare împotriva rachetelor, frontiere reziliente și un ritm mai ridicat al antrenamentelor comune nu sunt proiecte ideologice; acestea sunt protecții practice care pot fi măsurate, auditate și îmbunătățite.
Ancorarea cooperării în cadrul NATO, deoarece aici securitatea europeană este deja operațională. Sondajul nu „aprobă NATO” ca declarație politică, dar arată că o mare parte a europenilor – în special în cadrul electoratului ECR – preferă un model care consolidează forțele naționale, colaborând în același timp cu NATO. Această preferință ar trebui tratată ca un semnal de legitimitate: cetățenii doresc eficiență și descurajare, nu o remaniere a suveranității care ar putea dilua responsabilitatea.
Respingeți tentația de a trata apărarea drept următorul capitol al uniunii fiscale. Divizarea datoriei comune a UE nu este un detaliu; este un avertisment. Atunci când publicul este nesigur, calea prudentă este să se acorde prioritate eficienței, pregătirii și împărțirii poverii – prin bugete naționale, reforma achizițiilor publice, standarde comune și cooperare direcționată – înainte de a recurge la mecanisme pe care mulți le vor interpreta ca pasive mutualizate permanente.
Pe scurt, cauza conservatoare nu este „mai puțină Europă”. Este o Europă care oferă rezultate în materie de securitate, păstrând în același timp responsabilitatea aproape de alegători: control național acolo unde se află legitimitatea, compatibilitate NATO acolo unde descurajarea funcționează deja și cooperare axată pe capacități mai degrabă decât pe crearea de noi fapte împlinite fiscale sau constituționale.