Leadership-ul pragmatic al Italiei consolidează calea Europei în ceea ce privește Mercosur și agricultura

Realizând un echilibru între liberul schimb, protecția agricultorilor și durabilitate, Italia devine o forță constructivă în cadrul negocierilor UE

Pe măsură ce Uniunea Europeană se apropie de finalizarea acordului de liber schimb cu Mercosur, îndelung dezbătut, rolul Italiei în negocieri se remarcă prin pragmatism, echilibru și viziune pe termen lung. Împreună cu Franța, Italia a solicitat Comisiei Europene să excepteze îngrășămintele importate de la mecanismul UE de ajustare la frontiera carbonului (CBAM), o solicitare menită nu să slăbească ambițiile de mediu, ci să protejeze competitivitatea și stabilitatea agriculturii europene în timpul unei faze sensibile de tranziție.

Discuția privind acordul UE-Mercosur, confirmată de președinția cipriotă a Consiliului UE, vine într-un moment critic pentru agricultorii europeni. Sectorul agricol se confruntă cu presiuni din ce în ce mai mari: prețurile volatile ale produselor de bază, șocurile climatice, creșterea costurilor de producție și complexitatea tot mai mare a reglementărilor. În acest context, Italia a promovat în mod constant o abordare care combină deschiderea față de comerțul mondial cu garanții concrete pentru cei mai expuși la consecințele acestuia.

Propunerea de exceptare a îngrășămintelor de la taxa la frontiera carbonului reflectă această mentalitate constructivă. Îngrășămintele sunt esențiale pentru menținerea fertilității solului, a randamentului culturilor și, în cele din urmă, a securității alimentare. Cu toate acestea, producția lor este intensivă din punct de vedere energetic, iar în conformitate cu normele CBAM, importurile ar deveni semnificativ mai scumpe. Franța estimează creșteri ale prețurilor de până la 25 %, o povară care ar cădea direct asupra agricultorilor care operează deja cu marje reduse. Sprijinul Italiei pentru o scutire temporară sau o suspendare nu este, prin urmare, o retragere din politica climatică, ci un efort responsabil de a preveni șocurile economice neintenționate care ar putea submina rezistența sectorului agricol.

Este important de subliniat că Italia nu a pus la îndoială validitatea generală a CBAM. Dimpotrivă, autoritățile italiene recunosc rolul său de instrument-cheie pentru prevenirea emisiilor de dioxid de carbon și asigurarea unei concurențe loiale cu țările terțe. Ceea ce susține Italia este proporționalitatea și calendarul: acordarea agricultorilor și lanțurilor de aprovizionare a spațiului necesar pentru a se adapta, menținând în același timp presiunea asupra importurilor cu emisii ridicate pe termen mediu și lung. Această poziție nuanțată consolidează, mai degrabă decât slăbește, credibilitatea acțiunii UE în domeniul climei.

Poziția Italiei a fost, de asemenea, coerentă cu măsurile europene mai ample menite să însoțească acordul Mercosur. Reuniunea extraordinară a miniștrilor agriculturii din UE a condus la angajamente concrete: sprijin stabil pentru veniturile agricultorilor, reducerea tarifelor la îngrășăminte, controale mai stricte asupra produselor importate și garanții mai solide privind standardele. Alocarea a aproape 294 de miliarde EUR prin intermediul planurilor naționale și regionale de parteneriat, împreună cu o rezervă de criză de 6,3 miliarde EUR și cu creșterea finanțării pentru dezvoltarea rurală, demonstrează că UE ia în serios preocupările agricultorilor. Italia a salutat aceste măsuri ca dovadă că liberalizarea comerțului poate și trebuie să meargă mână în mână cu protecția socială și economică.

Din perspectiva Romei, acordul Mercosur reprezintă o oportunitate strategică. După cum a subliniat ministrul de externe Antonio Tajani, acordul ar crea o zonă de liber schimb care ar cuprinde aproape 800 de milioane de persoane, consolidând influența economică globală a UE și diversificând parteneriatele sale comerciale într-o perioadă de incertitudine geopolitică. Italia a sprijinit în mod constant încheierea acordului, insistând în același timp asupra unor garanții solide pentru sectoarele sensibile. Această consecvență a consolidat credibilitatea Italiei ca mediator între susținătorii liberului schimb și statele membre mai prudente.

La fel de semnificativă este și atenția acordată de Italia calității și standardelor. Instituțiile și organizațiile agricole italiene au subliniat necesitatea unor controale vamale eficiente pentru a se asigura că produsele importate respectă normele UE privind siguranța alimentară, protecția mediului și substanțele interzise. Acest accent reflectă tradiția italiană de lungă durată de a apăra agricultura de înaltă calitate, cu valoare adăugată, nu prin protecționism, ci prin norme echitabile și o aplicare transparentă.

Dezbaterea privind îngrășămintele evidențiază și mai mult realismul Italiei. Având în vedere că aproximativ 50% din aprovizionarea cu îngrășăminte a UE provine din țări terțe și că stocurile actuale acoperă doar aproximativ 60% din necesarul anului viitor, creșterile bruște ale costurilor ar putea perturba lanțurile de aprovizionare și amenința producția alimentară. Prin solicitarea suspendării temporare a efectelor CBAM asupra îngrășămintelor și a eliminării taxelor la import, Italia contribuie la stabilizarea pieței în timp ce sunt elaborate soluții mai ample, cum ar fi o producție internă mai ecologică și inputuri alternative.

Într-o epocă a dezbaterilor polarizate, comportamentul Italiei în cadrul negocierilor Mercosur oferă un exemplu pozitiv de leadership european. Aceasta arată că este posibil să se reconcilieze responsabilitatea față de mediu, competitivitatea economică și coeziunea socială. În loc să se opună schimbării, Italia o modelează, asigurându-se că ambițiile ecologice și comerciale ale Europei rămân ancorate în realitățile celor care hrănesc continentul.

Alessandro Fiorentino