Subscribe
Clauza de creștere a cheltuielilor militare a fost activată
Bruxelles – Douăsprezece țări din Uniunea Europeană au solicitat oficial Comisiei Europene să activeze clauza de salvgardare națională pentru a crește cheltuielile de apărare, eludând temporar constrângerile Pactului de stabilitate. Acestea sunt Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Letonia, Polonia, Portugalia, Slovacia și Slovenia. Măsura, parte integrantă a planului „Readiness 2030” (cunoscut anterior sub numele de „ReArm Europe”), prevede posibilitatea ca statele membre să obțină un spațiu fiscal suplimentar de până la 1,5% din PIB pe an pentru investiții în apărare, fără ca acest lucru să afecteze calcularea deficitului structural. Obiectivul este clar: consolidarea capacității militare a Uniunii în contextul creșterii tensiunilor geopolitice, începând cu războiul din Ucraina.
Cererea de derogări trebuia trimisă până la sfârșitul lunii aprilie, însă Comisia a lăsat o fereastră de toleranță de câteva zile. Executivul UE intenționează să evalueze cererile primite până în primăvara anului 2025, când va publica pachetul semestrial european. Votul formal al Consiliului UE ar putea avea loc până în iulie, permițând astfel activarea efectivă a clauzelor încă din cursul anului. Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, a salutat solicitările: „UE face un pas decisiv în direcția creșterii cheltuielilor pentru apărare și pregătire strategică. Clauza va oferi un spațiu bugetar semnificativ pentru a investi în capacitățile naționale de apărare și în industria europeană a sectorului”. Cu toate acestea, derogarea nu este automată sau nelimitată: marja suplimentară de cheltuieli va fi permisă numai pentru investițiile în funcția „apărare”, astfel cum este indicată în clasificarea Cofog (funcții guvernamentale), și poate fi aplicată pentru o perioadă de maximum patru ani. Dintre marile țări fondatoare ale UE, Italia, Franța și Spania nu au oficializat încă cererea. De la Roma, surse din Ministerul Economiei și Finanțelor afirmă că o decizie va fi luată după summitul NATO din iunie. Spania, prin ministrul Carlos Cuerpo, va lua o decizie „în lunile următoare”. Parisul este mai prudent: ministrul de finanțe Eric Lombard a exprimat îndoieli cu privire la sustenabilitatea datoriei franceze, lăsând să se înțeleagă că Franța ar putea să nu adere.
Unele țări din Europa de Nord se opun cu mai multă fermitate. Țările de Jos au exclus deja activarea clauzei, în timp ce Suedia se pare că ia în considerare o creștere a cheltuielilor pentru apărare chiar și în deficit, dar fără a recurge la scutirea de impozit. Potrivit Comisiei, impulsionarea cheltuielilor militare reprezintă un răspuns extraordinar la o fază istorică excepțională. „Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei constituie o amenințare directă la adresa securității europene”, se arată în declarația publicată de Bruxelles, „și creează o presiune semnificativă asupra bugetelor publice ale statelor membre, care trebuie să își consolideze urgent capacitățile de apărare”. Planul Readiness 2030 include, în plus față de clauză, o finanțare de 150 de miliarde de euro prin instrumentul SURE, menit să accelereze comenzile mari și să sprijine industria de război europeană. Potențialul total de cheltuieli care poate fi deblocat datorită noului cadru de reglementare ar fi de aproape 650 de miliarde de euro în următorii ani.
În ciuda domeniului de aplicare al planului, mobilizarea efectivă a resurselor va necesita timp. Investițiile în apărare implică proceduri complexe și îndelungate, cu contracte multianuale și achiziții complexe. Primele date certe privind utilizarea efectivă a resurselor ar putea sosi abia în 2026, când statele vor prezenta rapoartele de progres ale planurilor lor fiscale structurale respective. Între timp, Bruxelles-ul pregătește pasul următor: pe 16 mai vor fi publicate previziunile economice de primăvară, care ar putea include deja o estimare preliminară a volumului de resurse care pot fi activate în 2025. Într-un scenariu global din ce în ce mai incert, UE încearcă, prin urmare, un echilibru dificil între nevoile de securitate și disciplina bugetară. Clauza de salvgardare, dacă este bine gestionată, ar putea reprezenta un punct de cotitură către o apărare europeană mai autonomă, coordonată și credibilă.
Alessandro Fiorentino