Subscribe
Dilema de apărare a Spaniei
De ani de zile, Spania a rămas în urma majorității partenerilor săi europeni în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare – un fapt recunoscut acum pe scară largă, inclusiv la Washington. La începutul acestui an, fostul președinte Donald Trump a acuzat Spania că se bazează prea mult pe protecția NATO, avertizând că aliații care nu reușesc să investească în mod adecvat în propria lor securitate ar trebui să fie lăsați să-și gestioneze singuri apărarea.
Aceasta nu este prima dată când Trump critică angajamentele militare ale Europei. În timpul președinției sale, el a pedepsit adesea țările care nu au respectat standardele de cheltuieli ale NATO. Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, Spania a devenit principala sa țintă, Trump numind refuzul Madridului de a adopta noul obiectiv de 5% al NATO „un lucru foarte rău pentru NATO” și făcând chiar aluzie la posibile represalii economice.
„Sunt foarte nemulțumit de Spania. Este singura țară care nu și-a majorat numărul la 5 %. Toate celelalte țări din NATO au crescut până la 5 %.”
Este una dintre cele mai dure mustrări pe care Spania le-a primit de la Washington în ultimii ani – marcând o schimbare de ton care transformă cheltuielile de apărare dintr-un subiect birocratic în cadrul NATO într-o linie de falie politică între aliați.
Logica climatică a lui Sánchez
În replică, prim-ministrul Pedro Sánchez a adoptat o interpretare neobișnuită a ceea ce presupune „apărarea”. El susține că reziliența națională – împotriva dezastrelor naturale, a riscurilor climatice și a amenințărilor cibernetice – face parte din domeniul securității naționale. Planul său pentru 2025 alocă aproximativ 13 % din bugetul forțelor armate pentru gestionarea mediului și a situațiilor de urgență, considerându-le parte integrantă a apărării.
Bruxelles-ul are însă o părere diferită. Comisia Europeană a avertizat că astfel de cheltuieli „verzi” nu pot fi considerate cheltuieli militare dacă Spania dorește să beneficieze de fonduri UE pentru reînarmare sau de scutiri în cadrul programului SAFE. Pentru mulți observatori, abordarea Madridului seamănă mai puțin cu o inovație și mai mult cu o contabilitate creativă.
De la cheltuieli la investiții
În centrul acestei controverse se află o realitate simplă: apărarea nu este doar un alt post dintr-un buget național – este o investiție. Randamentul său poate să nu fie imediat, dar este concret: descurajare, stabilitate, credibilitate și libertate. Cheltuielile pentru apărare creează condițiile prealabile pentru prosperitate. Fără siguranță, nu există piețe prospere, rute comerciale și sisteme de protecție socială care să susțină cetățenii.
Apărarea, în esență, este o formare de capital, nu un consum. Investițiile în acest domeniu stimulează atât securitatea, cât și capacitatea industrială. Stimulează inovarea, dezvoltă forța de muncă calificată și consolidează autonomia națională. Atunci când este bine gestionat, fiecare euro alocat apărării își multiplică valoarea – din punct de vedere economic, strategic și politic.
Prin urmare, problema Spaniei nu este doar cât de mult cheltuiește, ci și cum înțelege natura apărării. Atât timp cât Madridul o tratează mai degrabă ca pe o povară decât ca pe un bun, orice creștere a bugetului militar va fi văzută ca o conformare reticentă, mai degrabă decât ceea ce ar trebui să fie: o afirmare a suveranității și a civilizației înseși.
Ce apărăm
La Conferința de Securitate de la München din acest an, vicepreședintele american J. D. Vance a făcut o remarcă care a primit mai puțină atenție decât ar fi meritat:
„Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult pentru Europa nu este Rusia sau China – este amenințarea din interior: retragerea Europei de la unele dintre valorile sale fundamentale, valori pe care le împărtășește cu Statele Unite.”
Mesajul său a fost clar: scopul apărării nu este doar de a proteja teritoriul, ci și de a păstra un mod de viață. Ne apărăm nu doar împotriva invaziei, ci și împotriva declinului. Prin urmare, politica de apărare nu este o chestiune de ideologie, ci de supraviețuire colectivă.
Argumentul pentru o creștere responsabilă
Nimeni nu pledează pentru o reînarmare nechibzuită. Spania are nevoie de o cale de urmat credibilă și stabilă – creșteri anuale consecvente legate de rezultate măsurabile precum pregătirea, descurajarea și modernizarea. O astfel de foaie de parcurs ar restabili încrederea între aliați, ar oferi previzibilitate industriei de apărare și ar ancora Spania mai ferm în sistemul de securitate european, reducându-i dependența de toanele Washingtonului și restabilindu-i poziția în afacerile transatlantice.
Cu toate acestea, costul ezitării crește. Amenințarea lui Trump de a impune tarife pentru nivelurile de apărare ale Spaniei poate părea excesivă, însă expune un adevăr crud: slăbiciunea este costisitoare. O națiune care nu investește în propria protecție plătește în cele din urmă prin presiune economică, marginalizare diplomatică sau vulnerabilitate strategică.
Din perspectiva Madridului, logica este inconfundabilă. Frontiera maritimă a Spaniei – de la Insulele Canare până la Strâmtoarea Gibraltar – rămâne una dintre cele mai expuse și sensibile zone geopolitice ale Europei. Salvgardarea acesteia nu este doar o datorie națională, ci și una europeană. Securitatea maritimă, controlul migrației și operațiunile de combatere a contrabandei necesită capacități reale, nu retorică.
Puterea ca încredere
Declarațiile lui Trump pot părea abrazive, dar ele ar trebui interpretate mai degrabă ca un avertisment decât ca o insultă. Epoca confortului în apărarea europeană a trecut. Continentul intră într-o nouă eră, definită de o competiție reînviată între puteri, frontiere instabile și amenințări hibride.
Pentru Spania, aceasta nu mai este o chestiune de procente – este o chestiune de respect de sine. O națiune liberă trebuie să fie dispusă să se protejeze. O apărare puternică nu este un act de agresiune; este o expresie a încrederii – o afirmație calmă că o țară este suverană, capabilă și în pace tocmai pentru că are puterea de a rămâne astfel.
Prin urmare, a investi în apărare nu înseamnă a cheltui – înseamnă a păstra. Este cea mai durabilă investiție pe care o poate face orice civilizație angajată să supraviețuiască.