Cea mai recentă criză a sănătății copiilor din Irlanda

Children’s Health Ireland este organismul responsabil de supravegherea serviciilor de asistență medicală pediatrică din Irlanda. Acesta are sarcina de a gestiona toate spitalele majore pentru copii, inclusiv Temple Street, Crumlin și Tallaght, și este în curs de pregătire pentru a opera noul Spital Național pentru Copii, întârziat în mod cronic și la un preț exorbitant.

Înființat în 2018, rolul său a fost să consolideze și să îmbunătățească îngrijirea pediatrică. Cu toate acestea, de atunci, CHI s-a confruntat cu controale repetate pentru eșecuri de guvernanță. Cea mai recentă criză a sa implică utilizarea necorespunzătoare a Fondului național de cumpărare a tratamentului (NTPF) și intervenții chirurgicale inutile la șold pe copii foarte mici, inclusiv copii de vârstă mică.

Aceste dezvăluiri tulburătoare care implică CHI se concentrează asupra unui consultant care, conform unui raport intern nepublicat din 2021, se presupune că a acordat prioritate pacienților pentru clinicile sale private folosind criterii netransparente, ocolindu-i pe cei cu nevoi clinice mai urgente.

NTPF, conceput pentru a reduce listele de așteptare din spitale prin finanțarea tratamentului privat pentru pacienții din sectorul public, ar fi fost utilizat în mod necorespunzător în valoare de 35 800 de euro, conform informațiilor furnizate de numeroase platforme media irlandeze.

Aceste acțiuni au dus la întârzieri de până la trei ani pentru copiii care necesitau îngrijiri urgente, un eșec pe care opoziția și TD Sinn Féin John Brady l-au descris ca fiind indicativ al problemelor sistemice de supraveghere și responsabilitate. Consultantul, acum pensionat, nu a făcut obiectul niciunei acțiuni disciplinare până în prezent. Pentru mulți, acesta este încă un caz în care cadrele medicale superioare se sustrag consecințelor pentru încălcări grave ale bunelor practici clinice

Directorul general al CHI, Lucy Nugent, care a preluat funcția în ianuarie 2025, a prezentat recent scuze familiilor afectate, recunoscând că organizația nu a reușit să ofere ceea ce ea a numit un „standard consecvent și excelent de îngrijire”. Cu toate acestea, scuzele au făcut prea puțin pentru a calma îngrijorările, mai ales că ancheta din 2021 nu a fost dezvăluită Departamentului Sănătății, HSE sau Comitetului Oireachtas de Conturi Publice, ridicând și mai multe întrebări serioase cu privire la transparență. Bineînțeles, au apărut și întrebări privind sinceritatea sau credibilitatea scuzelor în sine.

Ministrul Sănătății, Jennifer Carroll MacNeill, a descris în mod repetat guvernanța de la CHI drept un „fiasco”, remarcând „comportamente toxice” la CHI Crumlin și exprimându-și îngrijorarea cu privire la lipsa de notificare a autorităților relevante. De atunci, „fiasco-ul” s-a agravat odată cu demisia a patru membri ai consiliului de administrație (Mary Cryan, Dr. Gavin Lavery, Brigid McManus și Catherine Guy), subliniind și mai mult profunzimea crizei.

Controversa CHI se extinde dincolo de utilizarea necorespunzătoare a NTPF. Un audit clinic a arătat că, între 2021 și 2023, aproape 80 % din operațiile de displazie de șold de la Spitalul Național de Ortopedie Cappagh și 60 % de la Temple Street au fost inutile, deoarece nu au îndeplinit pragul clinic aplicat la CHI Crumlin.

Părinții s-au confruntat cu posibilitatea ca copiii lor să fi fost supuși unor proceduri invazive fără justificare, ceea ce a determinat apeluri pentru o revizuire externă independentă. În timpul unei recente dezbateri Dáil privind criza, un membru al partidului de opoziție a evidențiat situația dificilă a unui alegător ai cărui trei copii se confruntă cu incertitudinea cu privire la necesitatea intervențiilor lor chirurgicale, unul dintre părinți neputându-și permite o revizuire de 700 EUR efectuată de o terță parte. Cu toate acestea, HSE a promis să finanțeze astfel de revizuiri, dar mecanismele de realizare rămân neclare, ceea ce sporește frustrarea părinților.

Ceea ce este aproape incredibil în legătură cu această criză recentă pentru CHI este faptul că nu este un incident izolat. Într-adevăr, s-ar putea susține că această ultimă serie de informații bombă face parte dintr-un model îngrijorător de eșecuri sistemice în asistența medicală pentru copii din Irlanda începând cu anul 2000.

Cazul lui Michael Shine, chirurg consultant la spitalul Our Lady of Lourdes din Drogheda, este un precedent clar în acest sens. Între anii 1960 și 1990, Shine a abuzat sexual de numeroși pacienți tineri de sex masculin, acuzațiile apărând la începutul anilor 2000. Un raport din 2009 al Consiliului medical irlandez și anchetele ulterioare au scos la iveală o cultură a tăcerii și o supraveghere inadecvată, permițând ca acțiunile lui Shine să persiste necontrolat timp de decenii. Victimele s-au confruntat cu întârzieri semnificative în justiție, Shine fiind condamnat abia în 2019 pentru agresiuni comise în anii 1970.

În mod similar, scandalul Michael Neary de la Our Lady of Lourdes Hospital a implicat efectuarea inutilă de histerectomii și histerectomii peripartum pe femei în perioada anilor 1970-1990. O anchetă din 2006 a echipei de anchetă a spitalului Lourdes a constatat că Neary a efectuat 129 de histerectomii peripartum, depășind cu mult ratele tipice, din cauza lipsei de justificare clinică și a unei guvernanțe deficitare. Ancheta a evidențiat o cultură „închisă, ierarhică și patriarhală” care înăbușea denunțarea și responsabilitatea.

Scandalul simfiziotomiei, care s-a întins din anii 1940 până în anii 1980, dar a ajuns în atenția publicului abia în anii 2000, ilustrează și mai bine eșecurile sistemice.

Această procedură de naștere învechită, efectuată fără consimțământ în multe cazuri, a provocat dureri și handicap pe viață pentru sute de femei. Un raport guvernamental din 2014 a recunoscut lipsa de supraveghere și eșecul de a acorda prioritate bunăstării pacienților, schemele de despăgubire fiind instituite numai după o presiune publică semnificativă.

Mai recent, controversa privind chirurgia coloanei vertebrale de la Temple Street a implicat utilizarea unor arcuri de calitate nemedicală la trei copii cu scolioză, după cum a raportat Health Information and Quality Authority (HIQA).

Acest incident, împreună cu subutilizarea de către CHI a fondurilor alocate pentru listele de așteptare pentru chirurgia coloanei vertebrale, a dus la suferințe prelungite pentru copii, după cum a subliniat grupul de advocacy Orthokids Ireland. Aceste cazuri reflectă teme recurente: o guvernanță inadecvată, incapacitatea de a acționa în cazul preocupărilor denunțătorilor și o lipsă de transparență care întârzie justiția și îngrijirea pacienților vulnerabili.

Criza CHI prezintă similitudini cu eșecurile de guvernanță din alte state membre ale UE, în special scandalul Bristol Royal Infirmary din Regatul Unit (anii 1990 – începutul anilor 2000). O anchetă privind operațiile cardiace pediatrice de la spitalul din Bristol a arătat că, între 1984 și 1995, până la 35 de copii au murit din cauza îngrijirii necorespunzătoare și a guvernanței clinice deficitare.

au efectuat proceduri complexe fără o formare adecvată, iar preocupările semnalate de denunțători au fost ignorate de conducerea spitalului. Raportul Kennedy din 2001 a evidențiat o „cultură de club” în rândul clinicienilor și o lipsă de responsabilitate, ceea ce a condus la reforme sistemice în cadrul Serviciului Național de Sănătate (NHS) din Regatul Unit, inclusiv cadre de guvernanță clinică mai puternice și raportarea obligatorie a incidentelor adverse.

În Suedia, scandalul de la Spitalul Universitar Karolinska (anii 2010) a implicat operații experimentale de transplant traheal pe pacienți, inclusiv copii, cu ajutorul unor implanturi sintetice. Procedurile, conduse de chirurgul Paolo Macchiarini, au dus la decese multiple din cauza testării și supravegherii inadecvate. O anchetă din 2016 a constatat că conducerea spitalului nu a acționat în urma avertismentelor avertizorilor și a acordat prioritate prestigiului în detrimentul siguranței pacienților, ceea ce reflectă eșecul CHI de a aborda cu promptitudine raportul din 2021 privind utilizarea abuzivă a NTPF. Suedia a răspuns prin înăsprirea supravegherii etice a procedurilor experimentale și prin îmbunătățirea protecției avertizorilor.

Criza CHI, la fel ca omologii săi din istorie și din UE, subliniază eșecul sistemic de a acorda prioritate siguranței și transparenței pacienților. Utilizarea necorespunzătoare a NTPF reflectă o problemă mai amplă a stimulentelor perverse din cadrul sistemului de asistență medicală mixt public-privat din Irlanda, în care consultanții pot profita de amânarea asistenței medicale publice pentru a direcționa pacienții către clinici private. Ministrul Carroll MacNeill a pledat pentru un contract de consultanță exclusiv public pentru a elimina astfel de conflicte de interese, o măsură care se aliniază solicitărilor de reformă în urma scandalurilor Neary și Shine.

Lipsa de transparență în gestionarea de către CHI a raportului 2021 reflectă tăcerea care a permis abuzurile lui Shine și operațiile inutile ale lui Neary. În timpul recentei dezbateri din Dáil, politicienii irlandezi din opoziție au solicitat un audit internațional independent. S-a simțit clar că acest lucru reflectă o recunoaștere a faptului că revizuirile interne pot fi lipsite de credibilitate. De asemenea, se aliniază cu lecțiile învățate din insistența anchetei Bristol asupra supravegherii externe. În mod similar, scandalul Karolinska a evidențiat necesitatea unor protecții solide pentru denunțători.

În timpul dezbaterii care a avut loc pe această temă la sfârșitul lunii mai au fost prezentate mai multe puncte suplimentare și constructive.

Principala dintre acestea a fost nevoia urgentă de a restabili încrederea publică. Au fost sugerate acțiuni imediate și pe termen lung, cum ar fi clarificarea și punerea în aplicare de către HSE a mecanismelor de finanțare a evaluărilor efectuate de terți, asigurându-se că părinții pot avea acces la evaluări independente fără a fi împovărați financiar.

În al doilea rând, propunerea de amalgamare a CHI în cadrul HSE, sugerată de deputații TD din opoziție, este luată serios în considerare. Cu toate acestea, după cum a observat pe bună dreptate un politician independent, dacă CHI ar fi inclusă în sfera de competență a HSE, acest lucru nu ar garanta neapărat rezultate în care problemele culturale subiacente ar fi abordate. Având în vedere istoricul de eșecuri în materie de guvernanță al HSE, pare o observație rezonabilă.

În al treilea rând, în prezent este larg recunoscut, cel puțin din punct de vedere politic, că Irlanda trebuie să stabilească orientări naționale clare pentru procedurile pediatrice complexe, cum ar fi osteotomia pelviană, pentru a preveni deciziile clinice arbitrare.

Absența unor astfel de standarde, așa cum au remarcat unii politicieni irlandezi, reprezintă o lacună critică.

În cele din urmă, este esențial să se consolideze protecția avertizorilor și să se promoveze o cultură a deschiderii, dacă nu pentru a preveni, atunci cel puțin pentru a limita apariția unor astfel de crize în viitor.