Subscribe
Decizia Comisiei Europene din 5 decembrie 2025 de a aplica o amendă de 120 de milioane EUR împotriva X în temeiul Digital Services Act (DSA) marchează o intensificare bruscă a abordării sale de reglementare față de marile platforme online.
Fiind prima sancțiune pentru neconformitate emisă în temeiul DSA, hotărârea este considerată o dovadă a determinării UE de a pune în aplicare noul său cadru pentru transparență, responsabilitate și supravegherea platformelor.
Însă pentru Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), decizia expune în același timp slăbiciunile persistente ale logicii de aplicare a ASD – slăbiciuni care riscă să transforme o lege menită să asigure echitatea într-una predispusă la o aplicare arbitrară, inconsecventă sau colorată politic.
Hotărârea se înscrie într-un context deja marcat de intervenții din ce în ce mai dese din partea Comisiei pentru protecția datelor (DPC) din Irlanda, care a impus amenzi de miliarde de euro în temeiul GDPR numai în acest an. Acest model a readus la suprafață preocupările privind proporționalitatea, securitatea juridică și sarcina de reglementare impusă unui ecosistem tehnologic european deja defavorizat. Mulți observatori susțin că poziția de reglementare a Europei, dacă este împinsă mai departe, riscă să sufoce inovarea în urmărirea unor idealuri abstracte de conformitate.
În centrul cazului Comisiei se află trei presupuse deficiențe de transparență. Prima implică marcajul de control albastru reimaginat al X, pe care autoritățile de reglementare îl descriu drept „design înșelător”. De când compania și-a schimbat brandul din Twitter în X, bifarea albastră – în trecut un marker de verificare controlat – poate fi achiziționată cu un control minim al identității. Comisia susține că acest lucru estompează granița dintre conturile verificate și cele neverificate, sporind expunerea la imitație și dezinformare. Deși DSA nu impune verificarea, aceasta interzice în mod explicit caracteristicile care implică autentificarea atunci când nu există.
A doua presupusă încălcare se referă la deficiențele din depozitul de publicitate al X. Cercetătorii raportează încărcări lente, intrări incomplete și detalii lipsă cu privire la criteriile de direcționare, conținut și identitatea sponsorilor. Potrivit Comisiei, aceste lacune subminează detectarea riscurilor sistemice, cum ar fi manipularea politică sau practicile publicitare discriminatorii.
A treia problemă se referă la barierele în calea accesului cercetătorilor. Restricțiile impuse de X cu privire la scraping și la analiza datelor publice, susține Comisia, încalcă articolul 39 și articolul 40 alineatul (12), care impun platformelor foarte mari să faciliteze studiul independent al comportamentului platformelor și al riscurilor sistemice.
Deși afirmă că amenda de 120 de milioane EUR reflectă gravitatea și durata acestor încălcări, Comisia a refuzat să explice metoda de calcul. În schimb, aceasta se bazează pe referiri generale la proporționalitate și la impactul asupra utilizatorilor. X trebuie acum să remedieze sistemul de verificare în termen de 60 de zile lucrătoare și să furnizeze planuri de acțiune pentru transparența publicității și accesul la cercetare în termen de 90 de zile. Eșecul ar putea duce la sancțiuni repetate. Procedurile datează din decembrie 2023, în urma constatărilor preliminare din iulie 2024, și însoțesc alte investigații privind presupusul conținut ilegal și manipularea.
În mod individual, problemele legate de integritatea verificării, divulgarea publicității și accesul la cercetare sunt valide. Dar, după cum remarcă copreședinții ECR Nicola Procaccini și Patryk Jaki, abordarea Comisiei dezvăluie disfuncționalități structurale mai profunde în arhitectura de aplicare a DSA.
Hotărârea evidențiază un decalaj tot mai mare între obiectivele declarate ale DSA și realitatea sa operațională. Deși prezentat ca un regim neutru de transparență, primele măsuri de punere în aplicare sugerează că autoritățile de reglementare se bazează pe interpretări extrem de subiective ale noțiunilor de „risc” și „prejudiciu”. Pentru ECR, această schimbare este periculoasă: atunci când intenția, mai degrabă decât comportamentul demonstrat, devine baza punerii în aplicare, platformele sunt supuse unei puteri de reglementare incerte, discreționare și potențial politizate. În absența unor parametri definiți, aplicarea riscă să devină selectivă sub pretextul protecției consumatorilor.
Tăcerea Comisiei cu privire la metodologia de sancționare agravează aceste preocupări. Fără indicatori clari, industria nu poate evalua în mod semnificativ obligațiile de conformitate. Pentru legiuitori, cercetători și operatorii de platforme, această opacitate îndepărtează ASD de la un sistem previzibil, bazat pe norme, în favoarea intervenției discreționare.
Acest episod cristalizează, de asemenea, o diviziune filosofică mai largă între culturile de reglementare. Statele Unite pun accentul pe remediile ulterioare încălcării și pe corecția judiciară, în timp ce UE se bazează din ce în ce mai mult pe controlul anticipativ și pe structuri de conformitate extinse. Hotărârea X se află în centrul acestei diviziuni. Pentru criticii din cadrul ECR și din afara Europei, decizia demonstrează o cultură de reglementare mai preocupată de afirmarea simbolică decât de rezultatele practice – o cultură care riscă să provoace măsuri de retorsiune din partea Washingtonului și să destabilizeze cooperarea transatlantică.
În cadrul UE, amenda poate intensifica îndoielile tot mai mari cu privire la traiectoria DSA. Statele membre care găzduiesc angajatori importanți din domeniul tehnologiei devin neliniștite cu privire la amploarea și ritmul aplicării. Fără repere mai clare și garanții mai puternice împotriva aplicării selective, atât industria, cât și guvernele ar putea începe să se opună supravegherii Comisiei. În loc să semnaleze puterea de reglementare, cazul X ar putea deveni punctul central al unei revizuiri mai ample a strategiei economice și a echilibrului constituțional al UE.
Aceste evoluții se înscriu într-un climat mai larg determinat de aplicarea fermă a GDPR de către Irlanda. Irlanda, care găzduiește numeroase sedii de companii europene de tehnologie, a devenit principalul centru de aplicare a legislației din blocul comunitar, impunând amenzi în valoare de 4,04 miliarde EUR începând din 2018 – de peste patru ori mai mult decât suma percepută de orice altă autoritate. Numai în 2025, sancțiunile GDPR au depășit 5,88 miliarde EUR. TikTok a primit o amendă de 530 de milioane EUR în luna mai pentru transferul de date SEE în China fără garanții adecvate, în timp ce Meta a văzut activarea unei sancțiuni de 1,2 miliarde EUR legate de încălcări post-Schrems II.
Deputații conservatori au avertizat de mult timp că astfel de presiuni cumulative amenință competitivitatea Europei în raport cu SUA și China. Criticii susțin că obiectivele declarate ale DSA – protecția minorilor, combaterea dezinformării, abordarea riscurilor sistemice – sunt transformate în instrumente de control preventiv al conținutului. În cadrul audierilor din 2024, eurodeputatul Piotr Müller (ECR) l-a interpelat pe comisarul Virkkunen cu privire la comunicările nedeclarate cu platformele, reluând preocupările exprimate anterior cu privire la scrisorile adresate de comisarul Thierry Breton lui Elon Musk, prin care se solicitau decizii de moderare. Aceste interacțiuni riscă să estompeze granița dintre supraveghere și coerciție, reducând spațiul pentru disidență.
Din punct de vedere economic, consecințele sunt profunde. Reflexul de reglementare excesiv de prudent al Europei suprimă deja inovarea și sporește dependența de tehnologiile importate. Amenzile mari deturnează capitalul de la cercetare și dezvoltarea produselor către cheltuielile generale de conformitate. Investigațiile paralele ale DSA privind Meta, AliExpress și altele adaugă și mai multă instabilitate.
ECR a propus reforme pragmatice: corelarea aplicării cu prejudiciile demonstrabile, adoptarea unor măsuri obiective de sancționare și solicitarea unor evaluări ale impactului asupra inovării și libertății de exprimare înainte de aplicarea unor sancțiuni majore.
Răspunsul lui X va pune la încercare poziția Comisiei. Este probabil ca societatea să facă apel și, în același timp, să se pregătească pentru conformare – un proces dublu care consumă resurse substanțiale. Pentru UE, acest caz va determina dacă DSA se dovedește a fi un instrument de reglementare bazat pe principii sau un instrument flexibil din punct de vedere politic.
Reacția SUA subliniază mizele geopolitice. Oficiali de rang înalt ai administrației Trump au prezentat amenda drept un atac la adresa inovației și a libertății de exprimare americane. Vicepreședintele JD Vance a scris pe X la 4 decembrie: „Se zvonește că Comisia Europeană va amenda X cu sute de milioane de dolari pentru că nu se implică în cenzură. UE ar trebui să sprijine libertatea de exprimare, nu să atace companiile americane din cauza gunoiului.”
Având în vedere tonul răspunsului SUA și dorința administrației de a apăra agresiv întreprinderile americane, compromisul diplomatic pare puțin probabil. Washingtonul privește acum acțiunile Comisiei – și pe funcționarii care le conduc – cu ostilitate deschisă.
Miza se extinde dincolo de disputa imediată cu X. DSA, împreună cu DMA, AI Act și regimurile de securitate cibernetică în evoluție, formează coloana vertebrală a ambiției UE de a defini un model european distinct de guvernanță digitală. Cu toate acestea, cazul X ridică o întrebare incomodă pentru factorii de decizie politică: poate UE să mențină suveranitatea de reglementare fără a-și submina propria relevanță tehnologică? Europa rămâne structural dependentă de furnizorii americani de cloud, de hardware-ul asiatic și de modelele externe de inteligență artificială. Prin impunerea unor obligații de conformitate unor platforme care deja se feresc de piața europeană, Bruxelles-ul riscă să accelereze ieșirea cu încetinitorul a marilor întreprinderi digitale – o „scurgere a inovației” deja vizibilă în modelele de investiții, cu capital de risc care se îndreaptă tot mai mult către Statele Unite și statele din Golf.
Trebuie avută în vedere și o dimensiune democratică. DSA acordă Comisiei puteri discreționare excepționale, inclusiv capacitatea de a solicita eliminarea rapidă a conținutului în timpul crizelor, de a emite ordine obligatorii pentru platforme și de a impune accesul extins la date. Grupurile de apărare a libertăților civile au început să avertizeze că, fără limite procedurale stricte, aceste competențe ar putea fi invocate în contexte sensibile din punct de vedere politic. Hotărârea X, în opinia acestora, demonstrează modul în care aplicarea poate devia spre flexibilitate interpretativă, mai degrabă decât spre legalitate strictă. Dacă astfel de tendințe continuă, credibilitatea guvernanței UE în materie de reglementare – care se bazează de mult timp pe previzibilitate și pe legitimitatea statului de drept – s-ar putea eroda, la fel cum încrederea globală în instituțiile europene este în scădere.