Subscribe
Posibilitatea tinerilor de a-și construi viitorul fără a fi nevoiți să-și părăsească țara natală este pe cale să devină un nou obiectiv al politicilor europene. Acesta este principiul care stă la baza așa-numitului „drept de a rămâne”, o strategie pe care Comisia Europeană intenționează să o prezinte până la sfârșitul anului 2026 sau, cel târziu, la începutul anului 2027. Inițiativa vizează asigurarea unei alegeri reale între a rămâne și a pleca, depășind acele condiții economice și teritoriale care transformă mobilitatea într-o necesitate, mai degrabă decât într-o opțiune. Raffaele Fitto, vicepreședinte al Comisiei Europene responsabil cu coeziunea și reformele, a prezentat pe scurt câteva elemente ale inițiativei în cursul verii, mai precis pe 24 august la Rimini Meeting și pe 27 august la Pizzo, Calabria, în cadrul celei de-a treia ediții a Școlii de vară a asociației L’orodicalabria. În ambele ocazii, a reieșit dorința de a construi o strategie cuprinzătoare, capabilă să coordoneze diferite politici europene.
PROBLEMA DEMOGRAFICĂ ȘI DEPOPULARIZAREA TERITORIALĂ
Punctul de plecare al propunerii îl constituie criza demografică europeană, pe care Fitto o consideră un fenomen structural pe care instituțiile trebuie să îl abordeze. Depopularea afectează în primul rând zonele din interiorul continentului, zonele rurale și montane, precum și insulele mici, în timp ce populația, serviciile și activitățile economice tind să se concentreze progresiv în marile centre urbane. Această polarizare teritorială are consecințe care depășesc sfera demografică. O reducere a populației rezidente poate slăbi țesutul economic și social al comunităților, poate reduce disponibilitatea serviciilor și poate compromite capacitatea unor regiuni de a participa pe deplin la dinamica pieței unice. Potrivit lui Fitto, riscul este ca zeci de milioane de cetățeni europeni care locuiesc în zonele din interiorul țării să rămână marginalizați de acest proces.
DREPTUL DE A RĂMÂNE CA O ALEGEREA, NU CA O OBLIGAȚIE
În acest cadru, „dreptul de a rămâne” nu este conceput ca un stimulent menit să împiedice mobilitatea. Mobilitatea în interiorul UE este, de fapt, o componentă consolidată a proiectului european. Obiectivul este, mai degrabă, acela de a crea condițiile necesare pentru ca decizia de a pleca să fie cu adevărat liberă și să nu fie determinată de lipsa alternativelor. Strategia ar trebui, prin urmare, să sprijine în primul rând generațiile tinere, oferind oportunități profesionale, servicii și condiții favorabile atât celor care doresc să rămână în orașul natal, cât și celor care intenționează să se întoarcă după o perioadă petrecută în altă parte. Principiul central este, așadar, acela al libertății de alegere: rămânerea nu ar trebui să devină o obligație, la fel cum plecarea nu ar trebui să fie o consecință inevitabilă a lipsei de perspective.
O ABORDARE INTEGRATĂ A POLITICILOR TERITORIALE
Conform abordării prevăzute de Fitto, complexitatea fenomenului face ca orice intervenție izolată să fie insuficientă. Strategia viitoare trebuie să coreleze diferite instrumente și politici, adaptându-le la caracteristicile specifice ale fiecărei regiuni. Politica de coeziune trebuie, prin urmare, să interacționeze cu sectoare precum agricultura, turismul, transporturile, pescuitul și economia albastră. Integrarea dintre aceste dimensiuni ar trebui să permită abordarea simultană a diverselor cauze ale depopulării și consolidarea atractivității economice și sociale a zonelor cele mai vulnerabile. Obiectivul nu este doar acela de a reține populația rezidentă, ci de a crea condiții de dezvoltare capabile să ofere generațiilor viitoare perspective concrete.
LEGĂTURA CU PIAȚA UNICĂ ȘI COEZIUNEA
Propunerea se înscrie, de asemenea, în dezbaterea privind consolidarea pieței interne europene. Fitto a stabilit o legătură explicită între dreptul de ședere și necesitatea de a integra pe deplin zonele interne în funcționarea pieței unice. Crearea de sinergii între teritorii și politici este considerată esențială pentru a împiedica ca concentrarea activității economice în marile orașe să ducă la o excludere tot mai accentuată a comunităților periferice. Strategia este, de asemenea, legată de raportul privind viitorul pieței unice elaborat de fostul prim-ministru italian Enrico Letta. Potrivit lui Fitto, acest document face acum parte integrantă din orientările Comisiei Europene și a devenit o prioritate politică pentru executivul condus de Ursula von der Leyen. Președinta i-a încredințat, de asemenea, lui Fitto sarcina de a elabora versiunea finală a strategiei privind „dreptul de ședere”.
DE LA URGENȚA DEMOGRAFICĂ LA POLITICA EUROPEANĂ
„Dreptul de a rămâne” se prezintă astfel ca un proiect care pornește de la o problemă demografică și capătă o dimensiune mai amplă de politică teritorială. Combaterea depopulării înseamnă abordarea oportunităților economice, a serviciilor, a mobilității și a perspectivelor oferite tinerelor generații. Provocarea identificată de Comisie constă în crearea condițiilor necesare pentru ca teritoriile să redevină locuri în care oamenii să trăiască, să lucreze și să-și construiască un viitor. Din această perspectivă, dreptul de a rămâne nu este doar o politică împotriva emigrării tinerilor, ci o încercare de a reduce dezechilibrele teritoriale și de a promova o dezvoltare europeană mai incluzivă. Strategia preconizată pentru perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2026 și începutul anului 2027 va avea, prin urmare, rolul de a transpune acest principiu în instrumente concrete, coordonând diferite politici și adaptându-le la specificul comunităților locale.