Subscribe
Wood Mackenzie avertizează că, fără noi investiții, producția UE ar putea dispărea aproape în totalitate, în timp ce accelerarea procesului de autorizare și explorare în Marea Neagră și în estul Mediteranei ar putea reduce dramatic dependența de GNL
Uniunea Europeană ar putea ajunge să depindă de importuri pentru peste 98 % din necesarul său de gaze naturale până în 2050, dacă investițiile în producția internă se vor epuiza, ceea ce evidențiază o provocare pe termen lung în materie de securitate energetică, care ar putea expune tot mai mult blocul la piața globală a gazului natural lichefiat.
Avertismentul provine din noul raport al Wood Mackenzie, intitulat „Ce ar putea face gazul intern pentru securitatea energetică a UE?”, care prezintă trei scenarii de producție până în 2050. Diferența dintre scenariul cel mai puțin ambițios și cel mai ambițios se apropie de 1 000 de miliarde de metri cubi (bcm) de producție cumulată — echivalentul aproximativ al cererii actuale de gaze a UE pe o perioadă de trei ani.
Europa depinde deja în mare măsură de aprovizionarea din străinătate. Conform datelor furnizate de Wood Mackenzie, aproximativ 85 % din gazul consumat în UE este importat. Se preconizează că această proporție va rămâne relativ stabilă până la începutul anilor 2030, după care va crește, pe măsură ce mai multe surse importante vor fi supuse unor presiuni.
Se preconizează că producția norvegiană va înregistra, în cele din urmă, o scădere față de nivelul actual stabilizat, în timp ce creșterea cererii interne de energie ar putea limita exporturile din Africa de Nord. În același timp, Europa elimină treptat aprovizionările prin conductele rusești, care au constituit odinioară un pilon central al sistemului său energetic.
GNL-ul ar urma să acopere din ce în ce mai mult deficitul rezultat. Wood Mackenzie estimează că ponderea GNL-ului în aprovizionarea cu gaze a Europei ar putea crește de la aproximativ 40 % în prezent la 63 % până în 2050. Și mai frapant este faptul că Statele Unite ar putea furniza 77 % din aceste volume de GNL, înlocuind astfel o formă de dependență externă concentrată cu alta.
Cele trei scenarii ale firmei de consultanță ilustrează modul în care deciziile politice ar putea modifica această traiectorie.
În scenariul cu investiții reduse, în care nu se investesc fonduri în niciun zăcământ nou de gaze, producția UE scade de la 43 bcm în 2028 la doar 2 bcm în 2050, eliminând practic aprovizionarea din surse interne.
Un scenariu intermediar, bazat pe politicile și investițiile actuale, ar menține producția la un nivel apropiat de 40 de miliarde de metri cubi pe an până în 2038. Chiar și în acest caz, ar fi necesare investiții considerabile doar pentru a înlocui zăcămintele aflate în declin, iar producția internă nu ar acoperi niciodată mai mult de 17 % din cererea UE.
Doar scenariul optimist al Wood Mackenzie modifică în mod substanțial poziția strategică a Europei. Condițiile fiscale stabile, accelerarea procesului de autorizare, reducerea constrângerilor impuse companiilor și succesul explorării ar putea determina creșterea producției UE la 77 miliarde de metri cubi în 2042, acoperind până la 38 % din cerere. Producția cumulată în acest scenariu ar ajunge la aproximativ 1 400 miliarde de metri cubi.
Potențialul geologic este concentrat în mare măsură în sud-estul Europei.
Explorarea reprezintă aproximativ 680 bcm din producția suplimentară care face diferența între scenariul pesimist și cel optimist, aproximativ 70% din resursele încă nedescoperite fiind situate în Marea Neagră și în estul Mediteranei. Grecia reprezintă, singură, aproximativ o treime din potențialul estimat de explorare. Energean și ExxonMobil se pregătesc să foreze primul puț de explorare în ape adânci din Grecia în 2027.
Cipru reprezintă o posibilitate suplimentară. Wood Mackenzie estimează separat un potențial maxim de 340 bcm care ar putea fi transportat prin Egipt, deși precizează că nu toată această cantitate de gaz ar ajunge neapărat la consumatorii europeni.
România oferă un exemplu mai concret. Se preconizează că proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, exploatat de OMV Petrom împreună cu Romgaz, va atinge o producție de aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an începând cu sfârșitul anilor 2020.
Factorii economici ar putea întări argumentele în favoarea producției europene. Wood Mackenzie estimează că GNL-ul din SUA livrat în nord-vestul Europei are un cost de echilibru cu 68% mai mare decât gazul provenit din Neptun Deep și cu 96% mai mare decât noua ofertă norvegiană. Gazul provenit din rețeaua internă sau din conductele din apropiere poate, de asemenea, să evite unele dintre procesele de lichefiere și transport cu consum ridicat de energie asociate cu GNL.
Cu toate acestea, această problemă pune Europa în fața unei dileme politice delicate. Extinderea producției de gaze ar putea îmbunătăți securitatea aprovizionării, în timp ce UE urmărește, în același timp, o decarbonizare profundă și încearcă să reducă consumul de combustibili fosili.
Prin urmare, statele membre urmează direcții diferite. Țările din regiunea Mării Negre și din estul Mediteranei caută să atragă investiții în explorare, în timp ce Danemarca, Franța și Spania au impus restricții privind acordarea de noi licențe sau au stabilit strategii menite să conducă la încetarea producției de hidrocarburi.
Prin urmare, gazul intern nu poate asigura independența energetică a Europei, iar Wood Mackenzie nu sugerează că ar putea face acest lucru. În schimb, raportul prezintă producția ca o modalitate de a reduce vulnerabilitatea în contextul unei tranziții energetice în care se preconizează că gazul va rămâne parte integrantă a sistemului european încă mulți ani.
Variabila decisivă este timpul. Explorarea, obținerea autorizațiilor și dezvoltarea platformelor offshore pot dura mulți ani până la producerea primului metru cub. Deciziile luate în următorii cinci ani ar putea, prin urmare, să determine dacă Europa va intra în anii 2040 cu o industrie internă a gazelor naturale semnificativă — sau dacă va deveni din ce în ce mai dependentă de GNL-ul provenit de peste Atlantic.
Alessandro Fiorentino