Subscribe
Discursul privind Starea Uniunii al lui Von der Leyen prezintă o Uniune Europeană mai fermă, care combină norme mai stricte în domeniul tehnologiei, al rezilienței climatice și al apărării cu o propunere fără precedent de a face din Canada primul „membru asociat” al blocului
Răspunsul Europei la o ordine internațională din ce în ce mai instabilă ar putea fi nici izolarea, nici dependența, ci o formă mai ambițioasă de autonomie strategică. Acesta a fost firul conductor al discursului privind Starea Uniunii, susținut miercuri la Strasbourg de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în cadrul căruia a prezentat inițiative care au vizat domenii variate, de la inteligența artificială și accesul copiilor la rețelele sociale până la adaptarea la schimbările climatice, securitate și o nouă relație cu Canada, care ar putea avea o importanță istorică.
Discursul a prezentat o Uniune Europeană care urmărește să exercite un control mai mare asupra forțelor care îi remodelează economia și securitatea. Tehnologia a fost, probabil, cel mai clar exemplu. În loc să considere inteligența artificială doar ca o competiție pentru dezvoltarea celor mai puternice modele, von der Leyen a susținut că Europa ar trebui să se concentreze pe valorificarea economică și socială a IA, menținând în același timp controlul uman.
Președinta Comisiei a menționat domenii precum sănătatea, industria prelucrătoare și agricultura ca fiind sectoare în care Europa ar putea transforma IA într-un avantaj competitiv. Ea a pus însă accentul pe completarea, mai degrabă decât pe înlocuirea activităților umane: mașinile ar trebui să îmbunătățească procesul decizional uman, în loc să elimine oamenii din acesta. Ea a pledat pentru o IA care să genereze o valoare mai mare cu costuri și consum de energie mai mici, păstrând în același timp ceea ce a descris drept „capacitatea de acțiune umană”.
Această abordare explică, de asemenea, hotărârea Bruxelles-ului de a reglementa această tehnologie. Legea UE privind IA rămâne elementul central al cadrului său de reglementare, însă von der Leyen dorește acum o cooperare internațională mai strânsă în ceea ce privește riscurile pe care le prezintă sistemele din ce în ce mai performante. Canada și Regatul Unit au fost identificate ca potențiali parteneri în elaborarea unor abordări comune privind siguranța IA și evaluarea modelelor.
Aceeași filosofie — inovarea combinată cu măsuri de protecție — stă la baza uneia dintre cele mai importante propuneri din punct de vedere politic din discurs: restricții mai stricte privind utilizarea rețelelor sociale de către minori.
Conform planului prezentat la Strasbourg, copiilor cu vârsta sub 13 ani li s-ar interzice să dețină conturi pe rețelele sociale. Cei cu vârste cuprinse între 13 și 15 ani ar avea acces doar prin conturi cu acces restricționat, sub supravegherea părinților, în timp ce platformele ar avea obligații suplimentare de a asigura medii mai sigure pentru utilizatorii cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani. Propunerea vine în urma unor dezbateri de câteva luni privind designul platformelor care creează dependență, verificarea vârstei și expunerea copiilor la conținut dăunător.
Agenda lui Von der Leyen s-a extins mult dincolo de economia digitală. După încă o vară europeană extrem de caniculară, Comisia propune un Plan european privind valurile de căldură, alături de o Alianță pentru asigurări împotriva schimbărilor climatice. Aceasta din urmă are scopul de a aborda o vulnerabilitate tot mai mare: în prezent, doar aproximativ un sfert din pierderile cauzate de catastrofe în Europa sunt acoperite de asigurări private, ceea ce lasă guvernele din ce în ce mai expuse atunci când fenomenele meteorologice extreme provoacă pagube majore.
Securitatea, pe de altă parte, devine un alt domeniu în care Bruxellesul dorește o coordonare europeană mai strânsă. Von der Leyen a anunțat planuri pentru o strategie europeană de securitate inspirată parțial din mecanismul de consultare al NATO, în cadrul căruia aliații se pot reuni atunci când un stat membru consideră că securitatea sau integritatea sa teritorială este amenințată.
Totuși, cea mai neconvențională propunere viza o țară din afara Europei.
În prezența prim-ministrului canadian Mark Carney, invitat de onoare la sesiunea de la Strasbourg, von der Leyen a propus ca Canada să devină primul „membru asociat” al UE. Semnificația instituțională exactă a acestui statut rămâne de definit, dar orientarea politică este clară: Bruxelles și Ottawa explorează posibilitatea unei relații substanțial mai profunde decât un parteneriat comercial convențional.
Propunerea se bazează pe cooperarea deja extinsă dintre UE și Canada, inclusiv pe Acordul CETA și pe consolidarea relațiilor în domeniul apărării, dar ar putea cuprinde, în cele din urmă, și domeniile tehnologiei, securității și alte domenii strategice. De asemenea, aceasta reflectă un efort mai amplu al ambelor părți de a consolida cooperarea dintre democrații într-o perioadă marcată de o incertitudine geopolitică și economică tot mai mare.
China reprezintă o altă fațetă a acestei strategii. Von der Leyen a dat de înțeles că dialogul cu Beijingul va continua, avertizând totodată că Europa se așteaptă la progrese concrete în direcția unei relații economice mai echilibrate și că este pregătită să recurgă la instrumentele comerciale de care dispune.
Privite în ansamblu, aceste inițiative evidențiază eforturile UE de a redefini semnificația suveranității europene. Nu mai este vorba, în primul rând, de integrare internă. Bruxellesul percepe din ce în ce mai mult independența ca fiind capacitatea de a reglementa tehnologiile transformatoare, de a proteja cetățenii, de a face față șocurilor climatice, de a consolida securitatea colectivă și de a construi parteneriate dincolo de granițele Europei.
Mesajul transmis de Von der Leyen la Strasbourg a reprezentat, așadar, mai puțin un catalog de politici individuale, cât o pledoarie privind puterea: într-o lume tot mai marcată de confruntări, UE intenționează să-și reducă punctele vulnerabile fără a renunța la cooperare — și să demonstreze că integrarea europeană își poate extinde influența mult dincolo de granițele Europei.
Alessandro Fiorentino