Subscribe
Imaginile din București erau ușor de asimilat: voci ridicate, străzi aglomerate, schimburi de replici tensionate și, potrivit relatărilor, acte de violență. Povestea din spatele acestor imagini era mai greu de redat într-un titlu. Păstorii și fermierii români nu au venit în capitală pentru a crea dezordine. Au venit pentru că regulile care le reglementează mijloacele de trai le-au făcut din ce în ce mai dificil să-și vândă animalele, să-și mute turmele, să-și protejeze veniturile sau să-și facă planuri de viitor.
Cu toate acestea, o mare parte a acoperirii mediatice s-a concentrat în primul rând pe cele mai dramatice acuzații legate de protest. Rezultatul este o formă binecunoscută de denaturare mediatică: confruntarea devine subiectul principal, în timp ce motivele care i-au adus pe oameni în stradă sunt împinse la margine. Asta nu înseamnă că acuzațiile de violență ar trebui ignorate. Orice act de agresiune, intimidare sau distrugere trebuie investigat în mod imparțial. Dar jurnalismul responsabil ar trebui să pună și o întrebare mai fundamentală: ce cereau protestatarii și de ce au ajuns în situația de a veni la București?
Unul dintre cele mai puternice argumente economice invocate de păstori se referă la prăbușirea oportunităților de export pentru ovine și caprine. Din cauza focarelor de pestă a micilor rumegătoare și de variolă a oilor și caprelor, România a fost supusă unor restricții veterinare severe. Exportul de animale către țări din afara UE a fost restricționat, iar circulația către alte state membre ale UE a fost, de asemenea, afectată. Comisia Europeană a prelungit restricțiile privind exporturile către țări terțe până la 31 decembrie 2026.
Pentru fermierii care și-au construit afacerile în jurul piețelor de export, aceasta înseamnă că animalele care ar fi fost vândute anterior pot rămâne la fermă, generând costuri cu hrana, îngrijirea veterinară și forța de muncă, fără a produce venituri. Gravitatea problemei este confirmată chiar de stat. Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentară din România, ANSVSA, a prezentat Comisiei Europene un plan de acțiune menit să deblocheze exporturile. Acest fapt ar trebui să facă imposibilă respingerea plângerilor păstorilor ca fiind inventate sau fabricate din motive politice.
O altă cerință esențială se referă la sacrificarea obligatorie a întregilor efective din zonele afectate de boală. Există o justificare legitimă din punct de vedere al sănătății publice și al medicinei veterinare pentru combaterea bolilor contagioase la animale. În anumite circumstanțe, sacrificarea sanitară poate fi necesară. Disputa nu se referă însă doar la necesitatea combaterii bolilor. Ea vizează faptul dacă distrugerea unui întreg efectiv ar trebui să devină răspunsul automat, chiar și atunci când ar putea exista la dispoziție alte măsuri epidemiologice.
Păstorii solicită autorităților să ia în considerare vaccinarea, izolarea, testarea, delimitarea zonelor și alte măsuri proporționale ori de câte ori acestea sunt posibil din punct de vedere științific. Se pare că prima lor cerere adresată Guvernului a solicitat încetarea sacrificării administrative a oilor ca soluție automată. Chiar și propria poziție a Guvernului recunoaște că sacrificarea ar trebui aplicată numai atunci când nu există alternative viabile. Această recunoaștere merită mult mai multă atenție decât un scurt reportaj televizat care arată o mulțime furioasă.
În spatele acestei cereri se află familii care se confruntă cu pierderea întregii lor surse de venit. Presa de specialitate din domeniul agricol a relatat cazul unei fermieri din Tulcea care a declarat că întreaga sa turmă a fost sacrificată, lăsând-o fără mijloacele de trai de care depindea. Pentru o mare companie industrială, o pierdere poate apărea într-un bilanț. Pentru un mic păstor, pierderea întregului turmă poate însemna dispariția viitorului unei familii.
A treia nemulțumire majoră a păstorilor este ușor de înțeles. Dacă statul împiedică un fermier să-și vândă animalele pentru a proteja sănătatea publică și sectorul agricol în ansamblu, de ce ar trebui ca întreaga pierdere financiară să fie suportată de fermier?
Cererile lor oficiale vizează acoperirea de către stat a costurilor și a prejudiciilor economice cauzate de măsurile sanitar-veterinare obligatorii. Guvernul a recunoscut problema și afirmă că a colaborat cu organizațiile din sectorul zootehnic la elaborarea unei propuneri de compensare a unor costuri suplimentare de hrănire a animalelor. Însă promisiunile de compensare nu sunt echivalente cu compensațiile efectiv primite. Un fermier trebuie în continuare să cumpere furaje, să plătească muncitorii, să achite ratele la împrumuturi și să întrețină clădirile în timp ce așteaptă o decizie, o aprobare sau o plată. Între timp, efectivul de animale continuă să consume resurse.
Unii păstori s-au trezit, de asemenea, în imposibilitatea de a-și muta turmele de pe pășunile montane către zonele de iernare din cauza restricțiilor veterinare privind deplasarea. Pe măsură ce se apropie sezonul rece, aceasta nu este o problemă administrativă minoră. Oile trebuie mutate la timp, iar întârzierile pot pune în pericol atât bunăstarea animalelor, cât și capacitatea fermierului de a supraviețui iernii. Prin urmare, protestatarii solicită derogări și „coridoare” clar definite, care să permită deplasarea legală a turmelor în condiții controlate.
De asemenea, aceștia subliniază ceea ce descriu drept o neconcordanță: se pare că, în unele locuri, s-au organizat expoziții cu animale, în timp ce fermierilor obișnuiți li s-a spus că nu își pot deplasa legal turmele. Această afirmație specifică necesită o verificare independentă în fiecare caz în parte. Ea nu ar trebui pur și simplu repetată ca și cum ar fi un fapt dovedit. Dar nici nu ar trebui ignorată.
O instituție media serioasă ar investiga dacă regulile sunt aplicate în mod consecvent, cine beneficiază de derogări, cum se eliberează permisele de circulație și dacă povara cade în mod disproporționat asupra micilor producători.
Fermierii intervievați de Televiziunea Română s-au plâns că prețul laptelui a scăzut de la aproximativ 2–2,40 lei la circa 1,60 lei, în timp ce motorina, furajele, îngrășămintele, utilajele și finanțarea s-au scumpit. Unii spun că au fost nevoiți să vândă animale pentru a achita ratele la tractoare, combine și alte echipamente. Mecanismul economic este extrem de simplu: atunci când prețul primit de fermier scade, în timp ce costurile de producție cresc, marja de profit a fermei dispare. Pentru o afacere finanțată prin leasing sau credit bancar, criza de lichidități care rezultă poate deveni rapid o amenințare la adresa supraviețuirii.
Seceta a agravat situația. Agricultorii solicită sisteme de despăgubire care să acopere pierderile reale, inclusiv daunele aduse pășunilor. Se pare că Ministerul Agriculturii a susținut această cerere în principiu, recunoscând totodată că găsirea fondurilor necesare rămâne o problemă.
Nu este vorba de probleme minore. Acestea vizează producția alimentară, ocuparea forței de muncă în mediul rural, lanțurile de aprovizionare interne și capacitatea României de a menține un sector agricol funcțional.
- De ce au fost blocate sau restricționate exporturile?
- Câte ferme au pierdut animale în urma sacrificării obligatorii?
- Ce despăgubiri s-au plătit efectiv?
- Pot păstorii să-și mute turmele înainte de venirea iernii?
- Cum a afectat scăderea prețurilor la lapte supraviețuirea fermelor?
- Ce instituții au fost avertizate înainte de protest?
- Ce alternative la sacrificarea în masă au fost luate în considerare?
Ignorarea acestor întrebări nu înseamnă neutralitate. Ea creează o imagine distorsionată în care reacția este vizibilă, dar cauza este invizibilă.
Păstorii nu cer publicului să accepte fiecare acuzație pe care o formulează fără a o verifica. Afirmațiile lor trebuie verificate, documentate și contestate acolo unde este necesar. Însă același standard trebuie să se aplice și declarațiilor oficiale, precum și modului în care mass-media prezintă lucrurile. Presupusele acte de violență trebuie investigate, nu folosite ca un substitut convenabil pentru investigarea nemulțumirilor care au stat la baza protestului.