Subscribe
Reuniunea Comuniune și eliberare 2025 a oferit un cadru privilegiat pentru schimbul de viziuni diferite asupra viitorului Europei. Discursurile susținute de Mario Draghi și Giorgia Meloni au demonstrat convergența în ceea ce privește recunoașterea rolului esențial al Uniunii Europene, dar și diferențe semnificative în ceea ce privește soluțiile propuse și perspectivele politice subiacente. Dintre numeroasele discursuri care au caracterizat această ediție, două au atras o atenție deosebită: cel al lui Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene și fost prim-ministru italian, și cel al Giorgei Meloni, actual prim-ministru. Ambele au abordat viitorul Uniunii Europene, identificând marginalitatea sa geopolitică drept problema centrală care trebuie abordată. Cu toate acestea, soluțiile propuse și vocabularul politic adoptat au fost la niveluri diferite, reflectând experiențele și viziunile instituționale respective.
MARIO DRAGHI: DE LA ILUZIA EUROPEANĂ LA PRAGMATISMUL COMUNITAR
Discursul lui Mario Draghi s-a remarcat prin tonul său critic față de politica externă și comercială a Uniunii Europene. Potrivit fostului prim-ministru, Europa s-a amăgit crezând că economia sa se poate transforma automat în putere geopolitică. Această convingere, a subliniat Draghi, s-a dovedit nefondată, după cum demonstrează dificultățile UE de a se afirma în relațiile comerciale cu Statele Unite și lipsa unui rol activ în conflictele din Orientul Mijlociu. Draghi a acuzat Uniunea că a devenit un „spectator”, incapabil să reacționeze la evenimente cruciale. Această pasivitate, a susținut el, riscă să relege continentul într-o poziție marginală pe scena internațională, într-un moment în care echilibrele geopolitice sunt redefinite de ascensiunea Chinei și de reorganizarea relațiilor transatlantice. Nucleul propunerii vizează depășirea retoricii integrării prin examinarea instrumentelor concrete de cooperare. În acest sens, Draghi a evocat ideea introducerii unor forme de datorie europeană comună, după modelul Next Generation EU, pentru a finanța proiecte la scară largă pe care statele individuale nu le pot susține.
GIORGIA MELONI: PRAGMATISMUL CONSERVATOR ȘI CENTRALITATEA IDENTITĂȚII OCCIDENTALE
Observațiile finale ale reuniunii au fost făcute de Giorgia Meloni, care a reiterat unele dintre criticile lui Draghi la adresa Uniunii Europene, reformulându-le dintr-o perspectivă politică și identitară. Meloni a afirmat necesitatea unei „Europe a pragmatismului”. Potrivit prim-ministrului, adevărata provocare este de a construi o Europă capabilă să „facă mai puțin și mai bine”, amintind motto-ul Uniunii – „Uniți în diversitate” – ca principiu director. În acest sens, deși recunoaște irelevanța geopolitică a UE, Meloni s-a opus soluțiilor care implică o mai mare integrare fiscală sau financiară, preferând în schimb o reducere selectivă a competențelor comunitare în favoarea celor naționale. Prim-ministrul a recunoscut că împărtășește unele dintre criticile lui Draghi. Cu toate acestea, în timp ce el consideră că partajarea datoriilor și politici comune mai eficiente reprezintă o cale de urmat pentru Europa, Meloni propune o viziune conservatoare, în care statele membre rămân actorii principali.
CONVERGENȚE ȘI DIVERGENȚE
O comparație a discursurilor lui Draghi și Meloni relevă atât puncte de convergență, cât și divergențe semnificative. Ambii vorbitori au împărtășit constatarea irelevanței geopolitice a Uniunii Europene. Din această perspectivă, atât Draghi, cât și Meloni au făcut apel la o întoarcere la pragmatism, respingând atât sloganurile, cât și retorica abstractă care însoțesc în mod tradițional dezbaterea privind integrarea europeană. În plus, analizele lor au evidențiat o conștientizare comună a provocărilor reprezentate de concurența globală cu Statele Unite și China, considerate puteri-cheie pentru viitorul echilibru internațional. Cu toate acestea, alături de aceste convergențe, apar divergențe la fel de semnificative. Draghi interpretează pragmatismul ca fiind necesitatea de a consolida politicile comune, acordând prioritate adoptării unor instrumente financiare comune, cum ar fi datoria comună, și punerii în aplicare a unor proiecte de anvergură care ar fi imposibil de realizat doar prin eforturi naționale. Meloni, pe de altă parte, asociază pragmatismul cu o reducere și o selecție a competențelor atribuite Uniunii, în convingerea că numai o Europă mai esențială, care respectă identitățile naționale, poate fi eficientă. În acest sens, în timp ce Draghi propune o viziune a Europei ca actor politic autonom, capabil să depășească rolul de spectator pasiv, Meloni o concepe în primul rând ca o comunitate de state suverane, unite prin apartenența lor la lumea occidentală, dar care nu sunt obligate să continue integrarea.
DOUĂ VIZIUNI ALE VIITORULUI UNIUNII
Discursurile lui Mario Draghi și Giorgia Meloni la reuniunea de la Rimini reprezintă două abordări diferite ale aceluiași diagnostic: Europa riscă să devină irelevantă. Draghi propune să se răspundă prin consolidarea instrumentelor comune, concentrându-se pe datoria comună și pe marile proiecte transnaționale. Meloni, deși împărtășește criticile, pledează în schimb pentru un pragmatism care acordă prioritate statelor naționale, acordând o atenție deosebită problemelor de identitate și imigrație. Discuția, departe de a fi doar tehnică, reflectă două viziuni asupra viitorului Uniunii: cea a Europei ca actor politic colectiv și cea a Europei ca o comunitate de națiuni suverane.