Subscribe
Cele mai recente măsuri comerciale adoptate de Washington introduc tarife de până la 12,5 % pentru zeci de parteneri comerciali, printre care și Uniunea Europeană, ceea ce stârnește noi îngrijorări în rândul industriilor italiene care depind în mare măsură de piața americană.
Statele Unite au înăsprit din nou politica comercială sub președinția lui Donald Trump, introducând un nou cadru tarifar care afectează aproximativ 60 de parteneri comerciali, printre care și Uniunea Europeană. În doar 48 de ore, Casa Albă a trecut de la anunțarea măsurilor la punerea lor în aplicare, înlocuind tariful global temporar de 10 % cu un sistem mai structurat, cu rate cuprinse între 10 % și 12,5 %.
Spre deosebire de inițiativele anterioare, care s-au confruntat cu obstacole juridice, cel mai recent pachet de măsuri se bazează pe secțiunea 301 din Legea comercială a Statelor Unite din 1974, oferind un temei juridic mai solid. Administrația susține că noile tarife vizează țările care nu au reușit să împiedice în mod adecvat intrarea în lanțurile lor de aprovizionare a produselor fabricate prin muncă forțată. Împreună, țările vizate reprezintă aproximativ 99,4% din totalul importurilor SUA.
Pentru Italia, întrebarea cheie este simplă: cum vor afecta aceste noi tarife una dintre cele mai mari economii exportatoare din Europa?
Răspunsul depinde în mare măsură de sectorul în cauză. Se preconizează că producătorii italieni de vin se vor confrunta cu unele dintre cele mai mari provocări, întrucât vinul intră, în general, sub incidența noului regim tarifar, cu excepția cazului în care se aplică scutiri specifice. Acest aspect este deosebit de important, deoarece Statele Unite rămân cea mai mare piață de export non-europeană a vinului italian, consumatorii americani fiind astfel esențiali pentru multe crame.
Industria farmaceutică se află însă într-o poziție mult mai solidă. Medicamentele generice și substanțele active farmaceutice se numără printre produsele scutite de noile măsuri, ceea ce protejează unul dintre cele mai competitive sectoare de producție din Italia de perturbări imediate.
Situația este, de asemenea, mixtă în cadrul renumitei industrii alimentare italiene. Parmigiano Reggiano rămâne supus tarifului existent de 15%, ceea ce înseamnă că nu a fost introdusă nicio sarcină suplimentară. Prosciutto di Parma continuă să fie supus unui tarif vamal de 10%. Pentru alte produse emblematice „Made in Italy” — inclusiv articole de modă, mobilier, utilaje și diverse specialități alimentare — impactul depinde de clasificarea vamală specifică a acestora. Produsele care nu beneficiază de scutiri sunt, în general, supuse unor tarife vamale totale în SUA cuprinse între 10% și 12,5%.
Unii analiști consideră că consecințele economice ar putea fi mai puțin grave decât se temea inițial. Kelly Ann Shaw, fostă consilieră pe probleme comerciale la Casa Albă, a sugerat că noile măsuri reprezintă mai degrabă o confirmare a contextului comercial actual decât începutul unui război tarifar cu totul nou.
Cu toate acestea, importanța pieței americane pentru exportatorii italieni nu poate fi subestimată. În 2025, Statele Unite au achiziționat bunuri italiene în valoare de 69,6 miliarde de euro, atingând cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată și reprezentând o creștere de 7,2% față de anul precedent. Statele Unite sunt în prezent a doua destinație de export a Italiei, după Germania, iar Italia a înregistrat un excedent comercial de peste 34 de miliarde de euro cu America în același an.
Această relație comercială puternică explică de ce întreprinderile italiene urmăresc cu atenție evoluția situației. Sectoare precum ingineria mecanică, industria farmaceutică, moda, industria mobilei și industria alimentară și-au consolidat prezența pe piața americană de-a lungul a zeci de ani. Înlocuirea acestei cereri cu destinații alternative ar fi extrem de dificilă pe termen scurt.
Deși noile tarife acoperă aproape toate importurile în Statele Unite, Casa Albă a menținut câteva excepții importante. Sunt excluse petrolul și gazul natural, îngrășămintele, anumite produse alimentare, mineralele esențiale, aeronavele și componentele aerospațiale. În ceea ce privește Uniunea Europeană, rămân în vigoare și excepții pentru medicamentele generice, ingredientele farmaceutice, produsele din plută și diamantele.
În plus, produsele care fac deja obiectul unor tarife în temeiul Secțiunii 232 — inclusiv autovehiculele, oțelul, aluminiul și cuprul — rămân în afara domeniului de aplicare al noului pachet de măsuri. Deși Bruxelles continuă să conteste justificarea oferită de Washington pentru aceste măsuri, oficialii europeni recunosc că Statele Unite au respectat limitele tarifare negociate anterior între cele două părți.
Este puțin probabil ca consumatorii italieni să observe o creștere imediată a prețurilor pe piața internă, deoarece tarifele se aplică doar atunci când mărfurile intră pe piața americană. Cu toate acestea, consecințele indirecte ar putea afecta, în cele din urmă, economia internă a Italiei. Companiile care se confruntă cu o scădere a vânzărilor în Statele Unite sau cu marje de profit în scădere ar putea decide să încetinească producția, să amâne planurile de investiții sau să întârzie angajările. Poate că și mai dăunătoare este incertitudinea generată de regulile comerciale în continuă schimbare, care îngreunează considerabil planificarea afacerilor pe termen lung.
O concepție greșită des întâlnită este aceea că exportatorii plătesc direct taxele vamale. Din punct de vedere legal, responsabilitatea revine importatorului american, care achită taxa vamală către autoritățile vamale ale SUA. În practică, însă, povara financiară este de obicei împărțită de-a lungul lanțului de aprovizionare. Importatorii pot majora prețurile de vânzare cu amănuntul pentru consumatorii americani, pot negocia prețuri mai mici cu furnizorii italieni sau pot absorbi ei înșiși o parte din costurile suplimentare. Distribuția finală depinde în mare măsură de dinamica pieței. Brandurile italiene de lux, cu o reputație solidă, au adesea o putere mai mare de stabilire a prețurilor, în timp ce companiile care se confruntă cu o concurență intensă din partea furnizorilor alternativi pot fi nevoite să sacrifice o parte mai mare din profiturile lor.
Ceea ce conferă acestui ultim pachet de tarife o importanță deosebită este durabilitatea sa juridică. Bazându-se pe Secțiunea 301, în locul autorităților de urgență anterioare care au fost contestate în instanță, administrația Trump a adoptat un mecanism care există de zeci de ani și care a trecut în repetate rânduri cu succes de controlul judiciar. Ca urmare, întreprinderile de pe ambele maluri ale Atlanticului privesc din ce în ce mai mult aceste tarife nu ca pe niște măsuri politice temporare, ci ca pe un cadru comercial care ar putea rămâne în vigoare ani de zile, ceea ce îi obligă pe exportatori să se adapteze, în loc să aștepte pur și simplu schimbarea politicii.
Alessandro Fiorentino