O viziune conservatoare asupra politicii energetice

Între 10 și 13 iunie, grupul parlamentar conservator ECR (Conservatori și Reformiști Europeni) s-a reunit la Stockholm, unde a organizat trei „zile de studiu” pentru a discuta și a-și dezvolta politica.

Unul dintre subiectele discutate a fost politica energetică a UE. Iar întrebarea pentru sesiunea de lucru care a încheiat întreaga conferință a fost „Cum afectează politicile climatice și energetice costul vieții în Europa”.

Dacă luăm mai întâi contextul, este bine cunoscut faptul că partidele conservatoare din Europa sunt sceptice când vine vorba de alarmismul climatic. Acest lucru poate fi înțeles în diferite moduri. Este vorba parțial despre un filon antiintelectual care există în tot conservatorismul, în care aceștia nu au încredere în capacitatea cercetătorilor și a gânditorilor de a-și folosi intelectul pentru a calcula și a descrie modul în care ar trebui să trăim cel mai bine. Conservatorilor le place să se bazeze pe tradiție și cultură, pe intuiție și obiceiuri. Iar conservatorii cred că știu din experiență că gânditorii de stânga – fie că sunt liberali puri sau marxiști de diferite orientări – cred că pot modela societatea cu ajutorul puterii lor intelectuale. Ceea ce liberalii și marxiștii prezintă drept cunoștințe obiective și bazate pe știință este adesea, în realitate, colorat de preferințele lor ideologice.

Dar este vorba și despre ceea ce este rezonabil să se facă din perspectivă politică. Principalele națiuni generatoare de emisii, SUA, China, India, nu își pot schimba politicile privind emisiile de dioxid de carbon doar pentru că UE face acest lucru. În schimb, acestea pot beneficia de pe urma deteriorării competitivității Europei atunci când electricitatea devine mai scumpă și când restricțiile privind emisiile împiedică industria. Soluția, conform elitelor UE și stângii politice în sens larg, este ca creșterea economică să aibă loc cu ajutorul tranziției ecologice. Dar este posibil ca acest lucru să nu se fi întâmplat încă cu adevărat sau să fie lăsat să se întâmple de la sine. Mulți conservatori sunt de părere că nu este posibil să forțăm o tranziție ecologică înainte ca tehnologia și economia să fie pregătite.

Și aici, obiectivele climatice ambițioase pe care UE le-a stabilit ar putea deveni un obstacol în calea industriei și creșterii economice a Europei și, astfel, și în calea securității noastre. O Europă sigură care își poate permite să investească în reînarmarea apărării noastre comune trebuie să fie o Europă bogată care își poate permite să facă investițiile militare necesare. Și atunci s-ar putea să nu fie oportun să impunem UE o tranziție ecologică pentru care economiile noastre nu sunt încă pregătite.

Moderatorul discuției privind clima și politica energetică a fost cercetătorul și economistul suedez Christian Sandström. Sandström s-a făcut cunoscut în Suedia pentru că este un critic acerb al ceea ce el numește bule verzi. Aceasta se referă la investițiile industriale în care se investesc fonduri publice mari, în conformitate cu dorințele politicienilor de a accelera dezvoltarea socială ecologică. Dar politicienii sunt adesea prea optimiști. Și din moment ce există fonduri publice mari care trebuie obținute, cinicii din comunitatea de afaceri se vor implica și ei și vor încerca să stoarcă banii cât mai mult posibil.

Într-un interviu acordat canalului YouTube Riks Europe, care a fost realizat în legătură cu conferința de la Stockholm, Christan Sandström a declarat că fenomenul bulelor ecologice nu există doar în Suedia, deși a fost remarcabil de frecvent acolo (cel mai recent exemplu cunoscut este defecțiunea de la fabrica de baterii Northvolt). Din ce în ce mai mult, spune Sandström, realitatea este că bulele ecologice apar și se sparg și în restul Europei. El menționează sistemul electric prăbușit din Spania, Energiewende-ul german, proiectele eșuate privind hidrogenul în Germania și în alte țări. „Aceasta este cu siguranță o dilemă europeană”, spune Sandström, și o dilemă pentru UE, deoarece își are originea la Bruxelles.

Este vorba despre proiectele la scară largă pe care UE le cofinanțează cu scopul de a accelera tranziția ecologică. Banii provin din Fondul de inovare al UE, din Fondul Corona și din Banca Europeană de Investiții. Acesta este combustibilul care a creat acum și riscă să creeze bule ecologice, deoarece dorințele prevalează asupra realismului și deoarece oamenii cinici din comunitatea de afaceri pot încerca să acceseze fondurile publice în care investește UE.

Sandström crede că bulele verzi sunt create de o mentalitate ideologică care spune că trebuie să ne dezvoltăm constant, să creăm noi locuri de muncă, o industrie de export verde și un așa-numit viitor durabil. Sandström face referire la propriile sale cercetări și cărți și consideră că, dacă un proiect industrial pare prea frumos pentru a fi adevărat, de multe ori este și prea frumos pentru a fi adevărat și asta este ceea ce am văzut, de exemplu, în cazul Northvolt din Suedia.

Sandström mai spune că gândirea din jurul tranziției ecologice forțate se bazează pe ideea că statul, sectorul public, ar trebui să funcționeze ca o companie. Este o gândire care domină în prezent întreaga UE. Singura problemă este că nu funcționează. Politicienii sunt adesea atrași de această gândire. Acum ei sunt antreprenori și vizionari. Acum ei sunt cei care conduc nu numai politica, ci și dezvoltarea economică și tehnologică. Ei sunt cei care ne conduc spre viitor, un viitor luminos în care durabilitatea, inteligența climatică și creșterea ecologică merg mână în mână. Ideea că investițiile publice mari ar trebui să fie urmate de o relansare economică stă la baza ideii de green deal. Investind în proiecte ecologice pe scară largă, UE nu va salva doar clima, ci și economia și creșterea economică. Ursula von der Leyen și elitele din Europa par să creadă că tranziția ecologică este momentul în care Europa va ajunge pe Lună, însă în acest moment pare mai degrabă o aterizare forțată.

Când a fost întrebat dacă vede vreo trezire la problemele care există cu o tranziție ecologică forțată și cu bulele ecologice, Sandström a răspuns că este prudent optimist. Există forțe politice în Europa care au fost sceptice tot timpul. Sandström spune că el și oamenii din comunitatea științifică care gândesc la fel ca el au spus tot timpul că au un aliat puternic de partea lor, și acesta este realitatea. Când aceasta va ajunge din urmă visele ecologice, se va dovedi mai puternică decât lumea viselor. În prezent, realitatea o ajunge din urmă sub forma falimentelor și a creșterii prețurilor la electricitate. Iar în faza următoare, acest lucru va forța treptat o schimbare de politică în diferitele state membre și în UE. Nu am ajuns încă acolo, spune Sandström, dar tot ceea ce el și colegii săi au prezis s-a adeverit. Prin urmare, o schimbare de opinie în cadrul politicii cu privire la tranziția ecologică va deveni, de asemenea, în curând o realitate.

Unul dintre vorbitorii la sesiunea de lucru de la Stockholm condusă de Christian Sandström a fost profesorul Samuel Furfari, care are o lungă experiență în lumea universitară europeană ca cercetător în domeniul energiei. Într-un interviu acordat Riks Europe, acesta a declarat că utilizarea forțată a energiei regenerabile (energie eoliană, energie solară) distruge sistemul energetic european și face ca energia noastră să devină mult mai scumpă. Aceasta va fi o problemă mai ales pentru industria noastră, care a putut beneficia în mod tradițional de o aprovizionare sigură și ieftină cu energie electrică. Atunci când energia nucleară va dispărea și energia pe bază de cărbune nu va mai fi posibilă din punct de vedere politic, industria noastră va trebui să plătească. Și astfel, prosperitatea noastră va avea de suferit.

Când a fost întrebat dacă nu este îngrijorat de schimbările climatice, profesorul Furfari a răspuns că această întrebare ar trebui să fie adresată Chinei și Indiei. Acestea continuă să își crească emisiile de dioxid de carbon, în timp ce forțe puternice din UE doresc ca țările UE să preia conducerea și să reducă drastic emisiile de dioxid de carbon, care, la nivel global, nu au niciun efect major.

Tot mai mulți oameni încep să vadă problemele tranziției ecologice forțate. Europa riscă dezindustrializarea, Europa riscă slăbirea. Aceasta într-un moment în care spunem că trebuie să devenim mai puternici, deoarece situația geopolitică este mai instabilă decât a fost de mult timp.