Parlamentul European aprobă cea mai strictă lege privind migrația din istoria UE

Noile centre de returnare, perioadele de reținere mai lungi și regulile mai stricte privind expulzarea marchează o schimbare majoră în politica europeană în materie de migrație

Parlamentul European a aprobat ceea ce mulți observatori descriu drept cea mai strictă legislație în materie de migrație adoptată vreodată de Uniunea Europeană, semnalând o schimbare profundă în abordarea blocului față de migrația ilegală și gestionarea frontierelor.

Noul „Regulament privind returnarea”, aprobat cu 418 voturi pentru, 218 împotrivă și 30 de abțineri, are ca scop accelerarea expulzării migranților care nu au dreptul legal de a rămâne în UE. Măsura a fost susținută de o coaliție largă formată din partide de centru-dreapta, conservatoare și de dreapta, ceea ce evidențiază o realiniere politică semnificativă în ceea ce privește problemele legate de migrație în cadrul Parlamentului European.

În centrul legislației se află o dispoziție controversată care permite statelor membre ale UE să înființeze așa-numite „centre de returnare” în afara Uniunii Europene, prin acorduri cu țări terțe. Aceste centre ar servi drept locații în care migranții care așteaptă expulzarea ar putea fi transferați, în timp ce autoritățile finalizează procedurile necesare pentru returnarea lor în țările de origine.

Susținătorii susțin că sistemul va spori eficiența expulzărilor și va reduce numărul migranților aflați în situație neregulamentară care rămân pe teritoriul UE după ce au primit ordine de expulzare. Criticii avertizează însă că astfel de centre ar putea deveni centre de detenție pe termen lung, cu garanții juridice limitate și perspective incerte în ceea ce privește eventuala repatriere.

Conform noilor norme, minorii neînsoțiți ar fi scutiți de transferul către centrele de returnare, însă familiile cu copii ar putea fi în continuare trimise în aceste centre. Organizațiile pentru drepturile omului și mai multe grupuri politice și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că această măsură ar putea submina protecțiile garantate în mod tradițional de legislația europeană.

Legislația introduce o serie de măsuri suplimentare menite să consolideze aplicarea legislației în materie de migrație la nivelul Uniunii. Autorităților li s-ar acorda competențe mai ample pentru identificarea migranților în situație neregulamentară, inclusiv posibilitatea de a efectua percheziții la domiciliu și în alte spații relevante. Mai multe organizații neguvernamentale au comparat aceste competențe cu practicile de aplicare a legii utilizate de autoritățile de imigrare din alte părți ale lumii, în special din Statele Unite.

Noul cadru legislativ prelungește, de asemenea, în mod semnificativ perioadele de detenție. Perioada maximă actuală de detenție de șase luni pentru migranții care așteaptă expulzarea ar urma să crească la doi ani, cu posibilitatea unei prelungiri suplimentare de șase luni. În cazul persoanelor considerate un risc pentru securitate, detenția ar putea deveni, eventual, pe termen nelimitat.

De asemenea, interdicțiile de intrare ar deveni mult mai stricte. În majoritatea cazurilor, migranții expulzați ar fi supuși unor interdicții de intrare de până la zece ani, în loc de limita actuală de cinci ani. În cazurile în care persoanele respective sunt considerate o amenințare la adresa securității publice, autoritățile ar putea impune interdicții pe viață de intrare în Uniunea Europeană.

O altă schimbare importantă vizează căile de atac împotriva ordinelor de expulzare. În sistemul actual, expulzările sunt, în general, suspendate automat pe durata desfășurării procedurilor judiciare. Noua legislație ar elimina această protecție automată, lăsând instanțelor sarcina de a decide, de la caz la caz, dacă un ordin de expulzare ar trebui suspendat pe durata procedurii de apel.

Dezbaterea privind legea a fost intensă. După anunțarea rezultatului, susținătorii au aplaudat deznodământul, în timp ce unii parlamentari de dreapta au scandat lozinci prin care cereau repatrierea migranților fără forme legale. Oponenții au răspuns cu acuzații potrivit cărora legea pune în pericol drepturile fundamentale și riscă să normalizeze practici care ar fi fost inacceptabile din punct de vedere politic cu doar câțiva ani în urmă.

Ana Catarina Mendes, vicepreședintă a Grupului Socialiștilor și Democraților, a avertizat că regulamentul ar putea legitima practici discutabile din punct de vedere juridic și ar putea slăbi măsurile de protecție existente de multă vreme pentru persoanele vulnerabile. Deputații socialiști, de stânga și verzi s-au opus în mare măsură acestei măsuri, susținând că gestionarea migrației trebuie să rămână în concordanță cu obligațiile UE în materie de drepturi ale omului.

Din punct de vedere politic, votul confirmă apariția unei majorități mai conservatoare în ceea ce privește chestiunile legate de migrație în cadrul Parlamentului European. Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, s-a aliniat încă o dată alături de Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR), precum și de mai multe grupuri de dreapta, creând o majoritate alternativă la coaliția tradițională de centru care a dominat politica UE timp de ani de zile.

Această evoluție are o importanță deosebită pentru prim-ministrul italian Giorgia Meloni. Deși legislația este rezultatul unui proces politic european mai amplu, multe dintre principiile sale cheie — printre care politici mai stricte de expulzare, controale mai riguroase la frontieră și gestionarea migrației externe — reflectă îndeaproape pozițiile pe care Meloni și guvernul său le-au susținut încă de la preluarea mandatului.

Pentru guvernul italian, votul poate fi, așadar, considerat o victorie politică. Politicile care au fost odată criticate de numeroase instituții europene devin din ce în ce mai mult parte integrantă a dezbaterii politice europene generale. Aprobarea regulamentului sugerează că preocupările legate de migrația ilegală și de securitatea frontierelor influențează acum procesul de elaborare a politicilor pe întreg continentul, într-un mod care se aliniază mai strâns cu abordarea Romei.

Legislația trebuie să facă încă obiectul unor negocieri cu statele membre ale UE înainte de a intra pe deplin în vigoare. Cu toate acestea, votul parlamentar reprezintă deja un moment de cotitură istoric, demonstrând modul în care migrația a devenit una dintre temele politice definitorii care conturează direcția viitoare a Uniunii Europene.

Alessandro Fiorentino