Subscribe
Bruxellesul face apel la moderație, în contextul în care rezervele reduse de gaze și importurile costisitoare pun în evidență echilibrul dificil dintre asigurarea aprovizionării și menținerea prețurilor la energie la un nivel accesibil.
Cea mai recentă avertizare energetică a Europei vine cu o distincție incomodă: s-ar putea să existe suficient gaz pentru a evita o situație de urgență imediată, dar obținerea acestuia la un preț acceptabil este o altă problemă. Pe măsură ce se apropie iarna, Bruxelles le cere guvernelor să considere reducerea consumului ca o parte esențială a răspunsului lor, alături de eforturile de asigurare a importurilor și de realimentare a stocurilor.
Într-o scrisoare la care a avut acces Euronews, comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, îndeamnă statele membre să mențină sau să introducă măsuri care să reducă cererea de gaze și energie electrică. Evaluarea sa este mai degrabă prudentă decât liniștitoare. Situația nu s-a îmbunătățit de la avertismentul său anterior din luna martie, iar rezervele rămân la un nivel neobișnuit de scăzut.
Conform datelor furnizate de Gas Infrastructure Europe și citate în raport, capacitățile de stocare din UE sunt umplute în proporție de aproximativ 70 %, cu circa 12 puncte procentuale sub nivelul înregistrat cu un an în urmă. Acest deficit nu înseamnă că penuria este inevitabilă. Totuși, el lasă mai puțin spațiu de manevră pentru a face față unor întreruperi neașteptate ale aprovizionării sau unei perioade prelungite de consum intens.
Piața reflectă deja această vulnerabilitate. Conform raportului, indicele de referință olandez TTF se tranzacționează în jurul valorii de 72 de euro pe megawatt-oră, cu aproximativ 40 de euro peste nivelul înregistrat înainte de atacurile SUA și ale Israelului asupra Iranului din 28 februarie. Perturbările din Orientul Mijlociu și concurența din partea cumpărătorilor asiatici pentru gazul natural lichefiat exercită o presiune suplimentară asupra puterii de cumpărare a Europei.
Analiștii citați în raport avertizează că prețurile din timpul iernii ar putea depăși 100 de euro pe megawatt-oră dacă exporturile de GNL din Golful Persic nu își revin sau dacă lucrările de întreținere din Norvegia prelungesc restricțiile de aprovizionare. Acestea sunt previziuni condiționale, nu o afirmație conform căreia astfel de prețuri ar fi inevitabile. Cu toate acestea, ele explică de ce Bruxelles dorește să se ia măsuri înainte ca temperaturile să scadă.
Argumentul principal al Comisiei este clar: economisirea energiei electrice poate contribui și la economisirea gazului. Atunci când cererea scade în orele de vârf, este posibil să fie necesară arderea unei cantități mai mici de gaz în centralele electrice. Reducerea acestor vârfuri de consum poate, prin urmare, să atenueze presiunea atât asupra aprovizionării cu combustibil, cât și asupra prețurilor la energie electrică.
Bazându-se pe experiența din 2022, Bruxellesul propune câteva opțiuni practice: reorientarea consumului prin intermediul contoarelor inteligente și al tarifelor de consum, ajustarea temperaturilor în clădirile publice, limitarea încălzirii în spațiile deschise și oprirea iluminatului public inutil pe timp de noapte. Accentul se pune în continuare pe măsuri voluntare, atent planificate, mai degrabă decât pe restricții obligatorii.
Provocarea constă în a face ca participarea să fie realistă. O gospodărie dotată cu aparate flexibile ar putea să-și adapteze consumul; o mică întreprindere cu program de lucru fix ar putea avea mai puține opțiuni. Măsurile eficiente ar trebui să facă economiile accesibile și avantajoase, în loc să pornească de la premisa că fiecare consumator are aceeași capacitate de adaptare.
La fel de importantă este și avertizarea Comisiei împotriva unei grăbiri fără discernământ de a umple depozitele. Jørgensen încurajează guvernele să utilizeze flexibilitatea existentă și să ia în considerare un nivel de umplere de 80%, în loc să urmărească cu insistență atingerea unui nivel de 90%. Raționamentul reflectă o tensiune reală: achiziționarea unei cantități mai mari de gaze îmbunătățește rezerva de siguranță, dar cumpărările simultane pe o piață restrânsă pot determina creșterea prețurilor.
Bruxelles susține că un nivel de 80 % ar putea asigura o securitate suficientă în condițiile actuale, permițând în același timp eșalonarea achizițiilor în timp. Această evaluare trebuie înțeleasă ca fiind condiționată. Nivelurile de stocuri reprezintă o componentă a pregătirii, alături de livrările continue, consumul efectiv și durata eventualelor întreruperi.
De asemenea, se reamintește guvernelor să revizuiască planurile de urgență, inclusiv contractele de furnizare a gazelor naturale cu caracter întreruptibil și trecerea centralelor electrice la combustibili alternativi. Faptul că aceste instrumente sunt pregătite nu înseamnă că vor fi neapărat utilizate. Înseamnă că eforturile voluntare de reducere a consumului trebuie să se bazeze pe un plan de urgență credibil.
Europa intră în această perioadă cu un sistem energetic mai rezilient decât înainte de invazia Rusiei în Ucraina, afirmă Jørgensen. Cu toate acestea, reziliența nu poate elimina expunerea la concurența globală pentru transporturile de mărfuri sau la șocurile geopolitice.
Provocarea imediată constă în a vedea dacă guvernele naționale pot coordona măsurile de restricție fără a provoca panică în rândul populației sau a afecta activitatea economică. Informații clare, stimulente bine țintite și un comportament disciplinat în ceea ce privește achizițiile ar fi de ajutor. Problema Europei nu constă doar în cantitatea de gaz pe care o poate asigura, ci și în cât trebuie să consume și la ce cost economic final.
Alessandro Fiorentino