Subscribe
În UE s-au depus eforturi îndelungate pentru a contura o nouă direcție a Uniunii, în care imigrația a fost în sfârșit ținută sub control, iar cetățenii sunt protejați atunci când migranții ilegali și infractorii sunt expulzați, așa cum se așteaptă. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut de multe ori apel la dreapta naționalistă prin diverse măsuri menite să combată imigrația ilegală din Marea Mediterană și a colaborat îndeaproape cu guvernul italian condus de Giorgia Meloni pentru a introduce o nouă paradigmă în ceea ce privește securitatea frontierelor europene. Conservatorii și naționaliștii din întreaga UE ar putea avea impresia, din această cauză, că au vântul în pânze – acest lucru poate fi în mare parte adevărat, dar ar trebui să fim precauți și să nu supraestimăm angajamentul actualei conduceri a UE față de o migrație bine gestionată.
Consolidarea agenției Frontex
Unul dintre beneficiarii noului buget pe termen lung al UE (2028–2034) este agenția pentru gestionarea frontierelor externe Frontex, al cărei buget total se va dubla, iar efectivul de personal se va tripla în perioada următoare.
La prima vedere, aceasta pare o investiție remarcabilă și un indiciu că există într-adevăr o nouă paradigmă în Europa cu privire la aceste chestiuni. Comparăm această situație cu atitudinea din timpul crizei migrației din 2015 și 2016, când UE, ca instituție, era mai hotărâtă să accepte sosirile decât să asigure legalitatea cererilor de azil. Chiar și statele membre au adoptat adesea o abordare similară, comportamentul guvernelor suedez și german fiind exemple elocvente de ideologie care primează în fața realității.
Însă Frontex nu reprezintă doar o expresie a securității frontierelor și a unor niveluri stabile de imigrație. Aceasta este o instituție a cărei misiune declarată este de a gestiona migrația ilegală în mod eficient și conform legii, mai degrabă decât de a o preveni, conform declarațiilor actualului șef de operațiuni, Hans Leijtens. Frontex contribuie la deportări, dar nu are mandatul de a împiedica prin forță intrarea migranților, nici la punctele de trecere terestre, nici pe mare.
Frontex acționează, în schimb, completând eforturile naționale de securitate la frontieră și, adesea, ia inițiativa de a oferi ajutor regiunilor afectate de valuri de treceri ilegale ale frontierei. Un astfel de exemplu îl reprezintă incidentele de la frontiera cu Belarus din 2021, când Frontex a monitorizat respingerea migranților ilegali care intrau în Polonia și Lituania dinspre est. Acest val de migranți, format în principal din cetățeni irakieni și din alte țări din Orientul Mijlociu, a fost descris pe scară largă ca o acțiune de război hibrid care, în ultimă instanță, își are originea în Rusia. Contribuția Frontex la această situație a fost pusă sub semnul întrebării de către guvernele polonez și lituanian la momentul respectiv, criticile fiind îndreptate către modul în care Frontex a analizat tratamentul aplicat migranților de către autoritățile naționale. Frontex a formulat acuzații privind încălcarea drepturilor omului, ceea ce a creat o ruptură între agenția UE și țările respective – Frontex nu ajuta, ci era percepută ca sabotând efortul de a contracara utilizarea migranților ca armă împotriva Europei de către Rusia.
În plus, una dintre misiunile principale ale Frontex este, încă de astăzi, aceea de a asigura trecerea în condiții de siguranță a ambarcațiunilor cu migranți către porturile europene, măsură luată pentru a le garanta pasagerilor dreptul la un proces echitabil. Acest standard ridicat de calitate juridică devine oarecum greșit orientat atunci când rezultatul contravine în mod direct eforturilor guvernelor naționale de a restricționa traficul ilegal, punând în același timp securitatea migranților mai presus de cea a cetățenilor țărilor gazdă.
Prin urmare, nu este o coincidență faptul că unele dintre statele membre ale UE cele mai grav afectate de migrația ilegală – Polonia, România, Grecia, Malta și Spania – au semnat împreună, în februarie 2026, o declarație informală prin care și-au exprimat poziția comună că nu doresc extinderea mandatului Frontex pe teritoriul țărilor membre. Prin urmare, țările cu cea mai mare experiență în materie de imigrație ilegală nu au încredere în principala agenție a UE de control al frontierelor pentru a-și asigura securitatea frontierelor. Este evident că Frontex are nevoie de o reformă semnificativă, și nu doar de o extindere a cadrului său actual.
Extinderea ar putea duce la o creștere bruscă a imigrației
În bugetul pe termen lung, se preconizează că numărul angajaților Frontex va crește de la 10 000 în 2027 la 40 000 în 2041. Întrucât sarcina principală a agenției este gestionarea migranților, și nu paza frontierei, aceasta reprezintă o investiție administrativă care poate părea bună pe hârtie dacă obiectivul este reducerea timpilor de așteptare pentru migranți, dar care, în sine, poate duce la o creștere bruscă a imigrației către Europa.
În mod inevitabil, pentru fiecare cerere de azil respinsă și fiecare expulzare ulterioară va exista o cerere aprobată. Ritmul imigrației legale prin numeroasele căi ale UE are mai multe șanse să crească decât să scadă la acest nivel de control – acest lucru ar putea, la fel ca pragul foarte scăzut pentru acordarea azilului din perioada crizei migrației din anii 2010, să creeze factori de atracție către Europa, unde migranții vor ști că drumul către o potențială ședere legală este rapid.
Capacitatea de a procesa cererile în mod eficient este diferită de capacitatea de a preveni intrarea ilegală. Știm din experiență că un val de migranți poate ajunge pe țărmurile sau la frontierele europene în număr de zeci de mii de persoane în fiecare zi. Acest ritm nu va putea fi niciodată egalat de capacitatea Frontex de a-i expulza pe solicitanții respinși. În schimb, investițiile în procesarea migranților pot duce la o spirală tot mai amplă de resurse suplimentare alocate către Frontex, pentru a face față cererii generate de numărul tot mai mare de solicitanți.
Singura modalitate prin care acest lucru ar putea funcționa măcar într-o oarecare măsură constructiv este ca cererile să fie depuse în țări terțe. În comunitatea politică europeană circulă idei privind transferarea procedurilor de azil către ambasade, ceea ce ar reduce presiunea asupra frontierelor europene. Resursele Frontex ar putea fi amplasate la diverse ambasade europene pentru a se asigura că cererile frauduloase sau incomplete sunt respinse rapid. Însă desfășurarea procedurilor de azil la nivelul ambasadelor creează, de asemenea, o cale mai accesibilă către obținerea dreptului de ședere în Europa decât o călătorie costisitoare și riscantă până la graniță, iar presiunea asupra celor mai populare țări de destinație din Europa ar putea crește și ca urmare a acestui fapt.
Pe ce ar trebui să se concentreze Frontex
Pur și simplu nu există niciun beneficiu evident pentru Europa în consolidarea capacității administrative a Frontex, iar accentul ar trebui să rămână în continuare pe dezvoltarea capacității agenției de a contribui la apărarea efectivă a frontierelor. Faptul de a-i întâmpina pe migranți încă de la punctul de intrare pentru a-i evalua este un lucru pozitiv, dar aceasta este o măsură pe care Frontex o aplică doar în situații de urgență, cum a fost cazul la Ceuta în 2026. Poate că ar putea avea o prezență permanentă în unele porturi-cheie din Europa?
Unul dintre serviciile oferite de Frontex constă în furnizarea de imagini satelitare și analiza rețelelor sociale, cu scopul de a evalua perspectivele apariției unor valuri de migranți. Aceasta reprezintă o măsură auxiliară apărării fizice a frontierelor și este un domeniu pe care Frontex l-ar putea dezvolta și mai mult. Poate că Frontex ar putea chiar să se implice în eforturile guvernelor europene de a sensibiliza opinia publică cu privire la perspectivele reduse ale unui viitor în Europa prin imigrația ilegală, lansând campanii în țările cu factori de împingere puternici? Aceasta este o strategie care a dat rezultate în țări precum Suedia, atunci când acestea au început să-și piardă statutul de destinație atractivă pentru migranți.
Însă niciunul dintre aceste eforturi nu are prea mare utilitate dacă nu se schimbă cultura și așteptările agenției Frontex. Este important să se garanteze respectarea procedurilor legale și a statului de drept – dar în cazuri precum acelea în care agenția contribuie indirect la traficul ilegal de persoane sau permite unor indivizi potențial periculoși să circule liber prin Europa, trebuie instituite noi proceduri și perspective. Conducerea nu poate proclama ca principiu că „niciun zid, niciun gard, nicio mare, niciun râu” nu poate împiedica migranții să ajungă în Europa. Aceasta nu poate submina eforturile statelor membre ale UE de a face față în mod legal amenințărilor la adresa suveranității lor, cum a fost cazul în timpul incidentelor de la frontiera cu Belarus.
Până când Comisia Europeană nu va aborda această problemă, nimeni nu ar trebui să considere ca fiind sinceră dorința lor de a-și schimba imaginea, prezentându-se drept susținători ai frontierelor.