Argentina, victoria lui Milei la jumătatea mandatului: Ce s-a întâmplat, de ce a câștigat, cine l-a sprijinit

La mai puțin de doi ani de la preluarea mandatului, Javier Milei și-a condus coaliția libertariană La Libertad Avanza (LLA) spre victorie la alegerile intermediare din Argentina, votul legislativ din 26 octombrie care reînnoiește jumătate din Camera Deputaților și o treime din Senat. Cu aproximativ 41% din votul național, LLA s-a clasat pe primul loc în fața frontului peronist, consolidându-și ponderea parlamentară, dar fără a obține o majoritate absolută. Prezența la vot a fost de aproximativ 68%, una dintre cele mai scăzute de la tranziția democratică – un indicator al oboselii sociale și politice a țării.

Ce fel de alegeri sunt acestea?

În Argentina, „alegerile intermediare” sunt alegeri legislative care au loc la jumătatea mandatului prezidențial: la fiecare doi ani, alegătorii aleg 127 din cele 257 de locuri din Camera Deputaților și 24 din cele 72 de locuri din Senat. Președintele nu se află pe buletinul de vot, dar rezultatul măsoară puterea guvernului în Congres și capacitatea acestuia de a promova (sau bloca) reformele. De data aceasta, LLA și aliații săi și-au îmbunătățit în mod semnificativ poziția în camera inferioară, apropiindu-se (și, potrivit mai multor surse, atingând sau depășind ușor) pragul de o treime din numărul deputaților – un număr crucial care le permite să modeleze procesul legislativ și să protejeze decretele prezidențiale, în timp ce încă nu au întrunit cvorumul necesar pentru a adopta singuri reformele structurale.

Cifrele principale

Pe baza proiecțiilor și a rezultatelor publicate peste noapte, LLA a depășit 40% din voturi, iar peronismul puțin peste 31%. Victoria este clară din punct de vedere politic, dar nu îi oferă lui Milei controlul total asupra Congresului: pentru a trece pachete legislative mai grele, guvernul va avea nevoie în continuare de acorduri cu forțele centriste și cu PRO al lui Mauricio Macri, un aliat extern și un interlocutor cheie în mai multe provincii. Piețele au reacționat pozitiv, activele argentiniene revenind, analiștii interpretând votul ca un mandat de continuare a terapiei de șoc economic.

Harta electorală

Harta arată consolidarea sprijinului Milei în cea mai mare parte a interiorului, cu rezultate puternice în Córdoba, Mendoza, Santa Fe și Entre Ríos și o performanță generală mai bună decât în cursele locale recente în care peronismul a obținut victorii municipale. În unele provincii, LLA a condus clar numărătoarea; în altele, a devenit o a doua forță competitivă, concurând în districte-cheie. Imaginea confirmă o divizare teritorială: Peronismul își păstrează fortărețele în unele părți din nord și în anumite segmente urbane, dar LLA avansează în multe zone productive, orientate spre export.

De ce a câștigat Milei

1) Un efect de „referendum” asupra programului economic. Alegătorii au tratat alegerile ca pe o evaluare a primilor doi ani de guvernare, marcați de reducerea cheltuielilor („drujba”), dereglementare și revizuirea subvențiilor. În ciuda unui context social dificil, o parte a electoratului a recompensat consecvența reformistă și promisiunea de stabilizare după ani de criză cronică. Mesajul „mai bine păstrăm cursul decât să dăm înapoi” a avut ecou.

2) Oboseala și fragmentarea peronistă. Diviziunile interne, erodarea conducerii și uzura provocată de anii de inflație ridicată au subminat capacitatea peronismului de a prezenta o alternativă credibilă la nivel național. Acolo unde guvernatorii au păstrat mecanisme locale eficiente, rezultatele au fost mai puțin negative; în alte părți, LLA a profitat de ocazie.

3) O coaliție extinsă și coordonarea cu aliații. Capacitatea de a încheia acorduri tactice cu listele de centru-dreapta și cu listele provinciale a lărgit aria de acțiune a guvernului în districtele decisive, în special în Cameră. Această „umbrelă” a ajutat LLA să transforme sprijinul dispersat în mandate.

4) Securitatea și agenda împotriva castelor. Cadrul anti-elită și pozițiile dure privind legea și ordinea și privilegiile politice au continuat să mobilizeze alegătorii anti-sistem, atrăgând o parte din alegătorii tineri, de sex masculin – în mod tipic mai flexibili și mai receptivi la mesajele de ruptură.

5) Semnalarea internațională și încrederea investitorilor. Reacțiile favorabile ale pieței și sprijinul politic explicit din partea interlocutorilor străini au consolidat ideea că o țară poate fi din nou investibilă dacă își consolidează calea reformelor – oferind unor alegători ideea unei „recompense” pentru stabilitate.

Ce se schimbă acum în Congres

Noul echilibru îi oferă lui Milei mai multe pârghii de negociere, dar nu și autosuficiență. Cu aproximativ o treime din Cameră și o poziție mai puternică în Senat, guvernul își poate apăra decretele și poate aduna majorități variabile pentru reformele „în bloc”: piața muncii, statul asistențial direcționat, privatizările selective, federalismul fiscal și simplificarea reglementărilor. Observatorii se așteaptă să se acorde prioritate consolidării legăturilor cu partenerii de centru-dreapta și selectării dosarelor cu potențial de consens pentru a evita blocajele instituționale. Între timp, semnalul pieței – o creștere a obligațiunilor și o relaxare a cursului de schimb paralel – oferă o fereastră pentru accelerare, cu condiția materializării guvernabilității.

Necunoscutele

Rămâne de văzut cât timp va rezista consimțământul social pe fondul sacrificiilor prelungite și dacă opoziția se poate reorganiza sub o nouă conducere. Prezența scăzută la vot indică o dezamăgire care ar putea să revină și să cântărească greu în cazul în care redresarea promisă se va traduce lent în salarii și locuri de muncă reale. În tabăra guvernamentală, relațiile dintre cercul restrâns al președintelui și aliații săi ar putea necesita, de asemenea, o resetare după vot.