Mecanismul de ajustare la frontiera carbonului (CBAM) al Uniunii Europene a devenit pe deplin operațional la 1 ianuarie 2026. Acest instrument reprezintă o inovație semnificativă în domeniul comerțului internațional și al guvernanței climatice, deoarece introduce un sistem de impozitare economică a emisiilor de dioxid de carbon încorporate în anumite categorii de bunuri importate din țări terțe. Prin intermediul CBAM, Uniunea Europeană urmărește să atribuie o valoare monetară conținutului de emisii al bunurilor, aliniindu-l treptat la prețul carbonului aplicat producătorilor interni în cadrul EU ETS. Obiectivul este dublu: pe de o parte, consolidarea coerenței și eficacității politicilor climatice europene, contribuind la reducerea emisiilor globale și la combaterea fenomenului de relocare a emisiilor; pe de altă parte, restabilirea unei concurențe loiale între întreprinderile din UE și cele din afara UE care își desfășoară activitatea în medii caracterizate de standarde de mediu mai puțin stricte. Din această perspectivă, CBAM este conceput nu numai ca un instrument de mediu, ci și ca o pârghie economică și de reglementare, cu implicații potențial semnificative pentru lanțurile valorice globale, comerț și relațiile economice și diplomatice ale Uniunii Europene.
ORIGINEA ȘI FUNDAMENTAREA ECONOMICĂ A INSTRUMENTULUI
CBAM a fost creat în cadrul mai larg al Green Deal european și reprezintă un răspuns structural la una dintre principalele provocări ale tranziției ecologice: riscul ca întreprinderile supuse unor standarde de mediu ridicate să sufere o pierdere de competitivitate în comparație cu concurenții care produc la costuri mai mici, deoarece nu trebuie să respecte aceleași constrângeri de mediu. În cadrul Uniunii Europene, întreprinderile sunt obligate să respecte norme stricte privind emisiile care modifică clima, ceea ce implică investiții semnificative și costuri de producție mai ridicate. În lipsa unor măsuri corective, această asimetrie de reglementare riscă să ducă la o concurență neloială și la presiuni în vederea relocalizării producției.
SECTOARELE ACOPERITE ȘI DOMENIUL DE APLICARE
Mecanismul se aplică importurilor unei serii de produse cu un conținut ridicat de carbon: acestea includ cimentul, fierul, oțelul, aluminiul, îngrășămintele minerale și chimice, electricitatea și hidrogenul; toate sectoarele care, conform analizelor internaționale, contribuie în mod semnificativ la emisiile globale de CO₂. Industria grea, în special, este recunoscută ca o sursă majoră de gaze care modifică clima și, în cadrul Uniunii Europene, este responsabilă pentru aproximativ 15 % din totalul emisiilor anuale.
DE LA FAZA DE TRANZIȚIE LA OBLIGAȚIILE FINANCIARE
CBAM nu a fost introdus brusc: o fază de tranziție de doi ani, începând din 2023, a permis testarea metodologiilor de calculare a emisiilor încorporate și colectarea de date detaliate privind importurile. În această perioadă, importatorii au fost supuși în principal obligațiilor de raportare. Începând din 2026, sistemul va intra în faza sa complet operațională, cu introducerea obligațiilor financiare efective. Importatorii din Uniunea Europeană vor fi obligați să achiziționeze și să livreze certificate CBAM corespunzătoare emisiilor de CO₂ generate în producția bunurilor importate.
LEGĂTURA CU PIAȚA EUROPEANĂ A CARBONULUI
Prețul certificatelor CBAM este direct legat de valoarea certificatelor de emisii de pe piața europeană a carbonului, sistemul de comercializare a emisiilor. În acest fel, costul de mediu al produselor importate se aliniază treptat cu cel suportat de întreprinderile europene. În ultimii ani, prețul CO₂ pe piața europeană a arătat o variabilitate considerabilă, fluctuând între 70 și 100 de euro pe tonă, cu o valoare recentă de aproximativ 87 de euro, după ce a atins un vârf de peste 100 de euro în 2023. Acest mecanism urmărește să garanteze că producția străină nu beneficiază de un avantaj competitiv ca urmare a unor standarde de mediu mai permisive.
PROTEJAREA ÎNTREPRINDERILOR EUROPENE ȘI REECHILIBRAREA CONCURENȚEI
Unul dintre aspectele-cheie ale CBAM este rolul său potențial în sprijinirea întreprinderilor europene. De-a lungul anilor, aceste întreprinderi au fost nevoite să se adapteze la reglementări climatice din ce în ce mai stricte, suportând costuri suplimentare pentru reducerea emisiilor și inovarea tehnologică. Pe de altă parte, întreprinderile non-europene produc adesea în contexte în care astfel de cerințe sunt absente sau mai puțin stricte, reușind astfel să introducă produse pe piața europeană la prețuri mai mici. CBAM abordează tocmai acest dezechilibru prin impunerea unui preț al carbonului și asupra importurilor, contribuind astfel la restabilirea unor condiții mai echitabile de concurență.
RISCUL DE RELOCARE A EMISIILOR DE CARBON ȘI RĂSPUNSUL EUROPEAN
Unul dintre obiectivele declarate ale mecanismului este de a combate scurgerile de carbon, un fenomen prin care activitățile de producție sunt relocate în țări cu reglementări de mediu mai slabe, ceea ce ar duce la o creștere generală a emisiilor globale, mai degrabă decât la o reducere. În trecut, acest risc a fost exploatat de cele mai poluante industrii europene pentru a solicita o prelungire a alocării gratuite a cotelor de emisii în cadrul ETS. Odată cu intrarea în vigoare a CBAM, Uniunea Europeană începe, de asemenea, o eliminare treptată a acestor cote gratuite, un proces care – parțial ca urmare a presiunii exercitate de lobby-urile din industrie – va continua până în 2034.
IMPACTUL ECONOMIC ȘI SPRIJINUL PENTRU INDUSTRIILE SINDICALE
Introducerea unui preț al carbonului la frontiere conduce inevitabil la creșterea costurilor pentru anumite lanțuri de producție, atât pentru importatori, cât și pentru industriile europene care depind de materiile prime din străinătate. Conștientă de aceste aspecte critice, Comisia Europeană a propus crearea unui fond temporar, finanțat parțial din veniturile CBAM, pentru a sprijini industriile cele mai expuse în timpul etapei de punere în aplicare. Acest instrument este conceput pentru a facilita investițiile necesare pentru decarbonizare și pentru a atenua pierderile de competitivitate pe termen scurt.
ALOCAREA VENITURILOR ȘI ROLUL LOR ÎN BUGETUL EUROPEAN
Un alt aspect important se referă la alocarea resurselor generate de CBAM. În faza inițială, veniturile vor intra în bugetele statelor membre. De la următorul cadru financiar multianual, care va începe în 2028, se preconizează o nouă structură de distribuție, conform căreia aproximativ 25 % din resurse ar putea fi alocate statelor membre, iar restul de 75 % bugetului Uniunii Europene ca resurse proprii. Conform unor estimări tehnice, veniturile ar putea ajunge la aproximativ 1,5 miliarde EUR pe an, contribuind la finanțarea politicilor comune.
REACȚII INTERNAȚIONALE ȘI TENSIUNI COMERCIALE
Adoptarea CBAM a stârnit reacții mixte la nivel internațional. Mai multe țări, inclusiv Statele Unite, China, India, Rusia și Africa de Sud, și-au exprimat opoziția, susținând că mecanismul reprezintă o formă de protecționism deghizat. Statele Unite, în special, au exercitat presiuni politice asupra Bruxelles-ului, afirmând că măsura riscă să creeze obstacole în calea relațiilor comerciale transatlantice. Aceste tensiuni apar într-un context deja complex, caracterizat prin creșterea tarifelor (de către Statele Unite) și creșterea conflictului comercial la nivel mondial.
COMPATIBILITATEA CU NORMELE COMERCIALE INTERNAȚIONALE
Un punct central al dezbaterii se referă la compatibilitatea CBAM cu normele Organizației Mondiale a Comerțului. Unele țări au exprimat îndoieli cu privire la legitimitatea instrumentului, în timp ce Comisia Europeană susține că mecanismul se bazează pe criterii de mediu obiective și nediscriminatorii. Potrivit Bruxelles-ului, CBAM nu introduce o barieră comercială arbitrară, ci extinde același preț al carbonului la importuri ca și la producția internă, respectând astfel principiile comerțului internațional.
COMPLEXITATEA OPERAȚIONALĂ ȘI CRITICILE SISTEMULUI
Pe lângă provocările politice, CBAM a făcut și obiectul unor critici tehnice. Unii observatori subliniază complexitatea măsurării exacte a emisiilor încorporate în produsele importate, un proces care necesită date fiabile și metodologii comune. Această complexitate s-ar putea traduce prin sarcini administrative semnificative pentru întreprinderi și dificultăți de punere în aplicare, în special în faza inițială. Cu toate acestea, lunga fază de tranziție a fost concepută tocmai pentru a aborda aceste aspecte critice și pentru a perfecționa instrumentele de calcul.
CBAM CA INSTRUMENT DE POLITICĂ INDUSTRIALĂ ȘI CLIMATICĂ
În general, mecanismul de ajustare la frontiera carbonului reprezintă o etapă crucială în evoluția politicii europene privind clima. Pe lângă faptul că este un instrument de reducere a emisiilor, acesta îndeplinește o funcție de politică industrială, oferind un sprijin indirect întreprinderilor europene care operează într-un cadru de reglementare mai strict decât concurenții lor din afara Europei. Prin introducerea unui preț al carbonului la frontiere, Uniunea Europeană încearcă să combine ambiția climatică și protecția competitivității, făcând din durabilitatea mediului un element structural al relațiilor economice globale. În acest sens, CBAM nu este doar o taxă, ci un experiment de guvernanță economică care ar putea influența profund viitorul comerțului internațional și al politicilor climatice.