Subscribe
Bruxelles-ul elimină taxele vamale asupra produselor industriale americane, ceea ce ușurează situația producătorilor europeni de automobile, însă agricultorii avertizează asupra riscurilor
Uniunea Europeană a făcut un pas important spre stabilizarea relațiilor comerciale transatlantice prin eliminarea oficială a tarifelor pentru o serie de produse industriale americane. Măsura, anunțată de Comisia Europeană în această săptămână, respectă angajamentele asumate în declarația comună UE-SUA semnată la sfârșitul lunii iulie. În schimb, Washingtonul a fost de acord să reducă de la 27,5% la 15% taxele vamale pentru automobilele și componentele auto europene, cu efect retroactiv de la 1 august.
Pentru Europa, cifra principală este izbitoare: conform estimărilor Comisiei, reducerea tarifelor numai pentru automobile ar trebui să permită producătorilor de automobile din UE să economisească peste 500 de milioane EUR în taxe vamale într-o singură lună. Decizia oferă o ușurare imediată unei industrii care rămâne esențială pentru economia și baza de ocupare a forței de muncă a blocului comunitar, oferind în același timp un semn tangibil că Bruxellesul și Washingtonul sunt capabile să colaboreze în probleme comerciale controversate.
O descoperire pentru sectorul auto european
Beneficiarii cei mai imediați sunt giganții auto europeni, de la Volkswagen, BMW și Mercedes-Benz din Germania la Stellantis din Italia. De ani de zile, producătorii europeni de automobile au fost vizați de taxele de import ridicate din SUA, o sursă recurentă de fricțiune în comerțul transatlantic. Prin limitarea tarifelor la 15 %, acordul oferă un răgaz unei industrii care se confruntă deja cu creșterea costurilor, cu tranziția către vehiculele electrice și cu o concurență globală acerbă.
Maroš Šefčovič, comisarul UE pentru comerț, a salutat rezultatul pe rețelele de socializare, numindu-l „un pas înainte către stabilitate și o bază pentru o cooperare autentică în ceea ce privește provocările comune, cum ar fi oțelul”. El a descris plafonul de 15 % pentru tarifele auto drept „o ușurare și un impuls pentru industria noastră”.
Acordul reflectă o recunoaștere mai largă a faptului că, în ciuda dezacordurilor, UE și SUA trebuie să își protejeze parteneriatul comercial într-o perioadă de incertitudine geopolitică. Având în vedere că China se afirmă în lanțurile de aprovizionare globale și că războaiele în curs de desfășurare exercită presiuni asupra economiilor, ambele părți văd avantaje în reducerea fricțiunilor comerciale.
Două măsuri-cheie de la Bruxelles
Pentru punerea în aplicare a acordului din iulie, Comisia a prezentat două propuneri legislative. Prima elimină tarifele UE pentru produsele industriale americane, acordând în același timp acces preferențial anumitor produse marine americane și produselor agricole nesensibile. A doua extinde scutirea tarifară existentă a UE pentru homarul american, acoperind acum și produsele prelucrate din homar.
Împreună, aceste măsuri constituie cadrul juridic necesar pentru activarea reducerii reciproce de către Washington a tarifelor auto. Acționând rapid, Bruxelles-ul s-a asigurat că taxele americane asupra automobilelor și pieselor europene vor fi reduse retroactiv de la 1 august, în loc să fie amânate de o dispută legislativă prelungită. Oficialii Comisiei au subliniat că aceste măsuri fac parte dintr-un efort mai amplu de negociere a unui viitor acord UE-SUA privind un comerț echitabil și echilibrat, care ar putea include reduceri tarifare suplimentare în mai multe sectoare.
Preocupări din partea agriculturii europene
Cu toate acestea, nu toată lumea din Europa sărbătorește. Grupurile agricole, în special din Italia, au criticat puternic acordul, avertizând că este posibil ca UE să fi sacrificat prea mult din sectorul său agroalimentar pentru a obține concesii pentru industria auto.
Cia-Agricoltori Italiani, una dintre cele mai importante asociații de fermieri din Italia, a descris acordul drept „o capitulare” care riscă să submineze un sector de export vital. Exporturile agroalimentare italiene în SUA au o valoare anuală de 7,8 miliarde de euro, din care vinul reprezintă o parte importantă. Potrivit Cia, aceste produse s-ar putea confrunta cu o concurență sporită din partea importurilor agricole americane care au acces mai ușor la piața UE.
„Acordul privind tarifele de 15% seamănă tot mai mult cu un sacrificiu major al produselor agroalimentare”, a declarat organizația. Președintele Cristiano Fini a avertizat că „dincolo de închiderea politică actuală privind vinul, trebuie să monitorizăm cu atenție intrarea mai ușoară a produselor agricole americane, indiferent de reciprocitate. Aceasta este o linie roșie”. Fermierii susțin că, în lipsa unor garanții solide, afluxul de produse americane ar putea denatura concurența, ar putea afecta lanțurile de aprovizionare locale și ar putea provoca pierderi de locuri de muncă în sectorul alimentar european.
Echilibrul dintre industrie și agricultură
Reacțiile divergente evidențiază o tensiune de lungă durată în politica comercială a UE: cum să se echilibreze interesele puternicei baze industriale a Europei cu cele ale producătorilor săi agricoli, la fel de vitali. Pentru Bruxelles, sectorul auto este crucial din punct de vedere strategic, reprezentând milioane de locuri de muncă, inovație tehnologică și un pilon-cheie al exporturilor. În același timp, agricultura nu este doar un element economic vital pentru multe regiuni, ci și un simbol al patrimoniului cultural și al standardelor de calitate.
Comisia a încercat să liniștească criticii, subliniind că acordul se concentrează asupra produselor agricole nesensibile și nu subminează normele UE privind siguranța alimentară. Cu toate acestea, percepția că agricultorii sunt marginalizați în beneficiul giganților industriali ar putea alimenta nemulțumirea politică, în special în țări precum Italia, Franța și Spania, unde agricultura rămâne influentă din punct de vedere politic.
Un pas spre stabilitate, cu riscuri în perspectivă
Deocamdată, Bruxelles-ul prezintă acordul drept o victorie pentru economia europeană, atenuând tensiunile cu Washingtonul și oferind economii imediate sectorului auto. Însă criticile fermierilor subliniază fragilitatea consensului în materie de politică comercială în UE.
Dacă acordul reușește să pună bazele unui pact comercial mai amplu și echilibrat cu Statele Unite, ar putea fi amintit ca un punct de cotitură în consolidarea alianței transatlantice. Cu toate acestea, dacă preocupările legate de agricultură se adâncesc și nu sunt abordate, acordul ar putea declanșa reacții interne care să slăbească încrederea publică în negocierile comerciale ale UE. Oricum ar fi, ultimii pași reflectă un adevăr mai larg: într-o economie globală turbulentă, Europa consideră cooperarea cu SUA ca fiind indispensabilă – dar nu fără costuri și alegeri dificile.
Alessandro Fiorentino