Subscribe
Preocupările președinției Trump cu privire la situația libertății de exprimare în Europa ar putea fi serioase. Primul indiciu că s-ar putea întâmpla ceva pe acest front a fost discursul notoriu al vicepreședintelui JD Vance la conferința de securitate de la München din februarie, în care acesta a criticat o serie de incidente din anumite țări europene în care oamenii au fost întâmpinați cu repercusiuni juridice pentru declarații politice.
Una dintre țintele criticilor lui Vance a fost Suedia, iar cazul la care s-a referit vicepreședintele a fost condamnarea criticului irakian al islamului, Salwan Najem, care a fost acuzat de „incitare” împotriva musulmanilor pentru incendierea unui Coran – și pentru declarațiile verbale făcute de co-demonstrantul său, Salwan Momika, ucis de atunci. De fapt, Najem a fost obligat să plătească o amendă pentru că a ars un Coran, fără a fi legat efectiv de vreo declarație de incitare.
Caracterizarea incidentului de către Vance a fost că un activist creștin a fost pedepsit pentru participarea la demonstrațiile care au dus la uciderea prietenului său Salwan Momika.
Oricât de haotică și spontană pare Casa Albă trumpiană în multe privințe, aceasta nu pare să fi uitat situația alarmantă a libertății de exprimare în Europa. În luna aprilie, ambasada americană de la Stockholm a convocat reprezentanți ai guvernului suedez pentru a discuta despre faptul că Suedia își urmărește cetățenii pentru discursuri, un eveniment destul de important care, cu toate acestea, a beneficiat doar de o acoperire mediatică și de discuții limitate în Suedia.
Evenimentul poate indica faptul că preocuparea lui JD Vance pentru libertatea de exprimare în Europa, și în Suedia în special, ar putea deveni un element al politicii externe americane. Se pare că au avut loc discuții similare între administrația Trump și guvernul britanic al lui Keir Starmer, ca parte a negocierilor privind acordul comercial al Regatului Unit cu SUA. Cu toate acestea, se pare că guvernul suedez nu a primit nicio solicitare directă în timpul întâlnirii de la ambasada americană. Conform înregistrărilor oficiale, delegația americană a solicitat doar o prezentare detaliată a modului în care legislația suedeză reglementează discursul. Să sperăm că aceasta nu va fi ultima întâlnire a oficialilor americani cu guvernul suedez pe această temă.
Rămâne de văzut dacă Casa Albă va cere restabilirea libertății de exprimare în țările europene ca o condiție prealabilă pentru reducerea barierelor comerciale recent instituite, așa cum a fost sugerat de dialogul dintre SUA și Regatul Unit. Există puteri semnificative în joc care doresc să continue suprimarea criticilor sociale și guvernamentale, nu numai în guvernele europene majore precum Regatul Unit, Franța și Germania, ci și la un nivel înalt în UE. Problema pe care acest lucru o reprezintă pentru democrația europeană nu trebuie subestimată.
Salwan Najem, arzător de Coran, nu a fost nici prima, nici ultima victimă a legilor criticate ale Suediei împotriva așa-numitei incitări și a discursului instigator la ură. Un alt caz recent foarte mediatizat a fost condamnarea unui bărbat care a distribuit pe Facebook o postare conținând o caricatură satirică a jihadiștilor violenți infiltrați în Europa sub pretextul refugiaților. Imaginea, care i-a adus bărbatului o pedeapsă cu suspendare și o amendă consistentă, a fost postată inițial de un profil media și de un autor cu o audiență semnificativă.
Cazul împotriva autorului, care a fost, de asemenea, raportat pentru presupusă incitare, nu a condus niciodată la o urmărire penală. Acest lucru a ridicat semne de întrebare cu privire la aplicarea inechitabilă a legii – autoritățile nu sunt dispuse să urmărească penal o persoană cunoscută pentru „infracțiuni” pentru care sunt mai mult decât bucuroase să trimită în judecată oameni obișnuiți fără putere? Această inegalitate percepută a fost accentuată și mai mult de închiderea unui caz similar împotriva unui politician de top din partidul naționalist Democrații Suediei.
Acest lucru indică faptul că legislația privind „discursul instigator la ură” este dificil de aplicat fără scandal public și politic – ceea ce, împreună cu imoralitatea sa, spune multe despre cât de important este ca aceasta să fie abolită. Poate că Suedia și Europa au nevoie de ajutor din partea conservatorilor americani pentru ca acest lucru să se întâmple în sfârșit?