Masa rotundă „Creșterea următoarei generații” la Dubrovnik – O dezbatere despre învățare, bunul simț și pericolele tot mai mari

Congresul European al Familiei din acest an s-a axat pe tema „Punerea capătului iernii demografice a Europei”. Organizată de Partidul ECR, această a treia ediție a avut loc în perioada 11-13 septembrie, la Dubrovnik, în Croația. Prima sesiune, desfășurată sâmbătă, 12 septembrie, a abordat o temă fundamentală, dar din ce în ce mai sensibilă: „Creșterea viitoarei generații: părinții, școlile – sau statul?” Care autoritate este cea mai îndreptățită să decidă sau cine ar trebui să aibă ultimul cuvânt de spus atunci când vine vorba de educarea viitoarei generații, într-o epocă în care inteligența artificială pare să ne influențeze din ce în ce mai mult viețile și deciziile de zi cu zi.

Moderată de deputata română Cristina-Emanuela Dascălu, vicepreședintă a Comisiei pentru educație din Camera Deputaților, masa rotundă a reunit trei membri ai Parlamentului European și doi membri ai parlamentelor din Irlanda și Croația.

În cuvântul său de deschidere, Cristina Dascălu, care este și profesoară universitară, a subliniat un paradox esențial: ne dorim ca tinerii noștri să-și întemeieze familii și să crească copii, dar societatea nu le oferă condițiile necesare pentru a face acest lucru. Copiii sunt o binecuvântare, nu o povară.

Care ar trebui să fie rolul specific al statului? Dar al școlilor? Cine ar trebui să exercite influența principală asupra tinerei generații: părinții, școlile, guvernul sau chiar tehnologia mult prea avansată?

Tehnologia modernă, și mai precis inteligența artificială, nu mai este un subiect care poate fi abordat cu superficialitate. Cum ar trebui educați tinerii pentru ca noile tehnologii să joace un rol benefic și să le consolideze inteligența și capacitatea de judecată? Aceasta este o întrebare de o importanță capitală în prezent. Adrian Axinia, șeful delegației partidului AUR în Parlamentul European, a folosit exemplul tipic al unei eleve care, pentru a-și termina temele mai repede, apelează la o aplicație mobilă care îi oferă răspunsul corect aproape instantaneu. Ce a învățat ea? Absolut nimic. Potrivit europarlamentarului român, inteligența artificială le oferă copiilor noștri „un ocean de informații”, determinându-i în același timp să creadă că informația obținută atât de repede este echivalentă cu cunoașterea. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Oricine crede că o mașină care oferă răspunsuri aparent corecte la orice problemă poate înlocui învățarea tradițională se înșală.

Adrian Axinia consideră că copiii noștri ar trebui să continue să citească. Cărți întregi. Chiar dacă astăzi dispunem de mult mai multe instrumente decât acum zece ani, procesul de învățare propriu-zis ar trebui să rămână neschimbat. Convingerea unora că inteligența artificială ar trebui să înlocuiască rolul profesorului reprezintă un pericol tot mai mare, iar noi trebuie să ne opunem cu toată puterea acestui scenariu, potrivit lui Axinia. Adevărații educatori au fost întotdeauna – și vor fi întotdeauna – părinții, profesorii și prietenii, nu o mașină, chiar dacă aceasta pare să ofere răspunsurile perfecte. Europarlamentarul român a fost categoric: copiii ar trebui să folosească inteligența artificială „numai atunci când sunt pregătiți emoțional și intelectual” și numai sub supravegherea constantă a părinților și a profesorilor.

Europarlamentarul polonez Joachim Brudziński a fost întrebat unde se termină rolul statului și al învățământului public și unde începe autoritatea părintească. Brudziński a recunoscut că se simte „norocos” că fiicele sale și-au terminat studiile înainte de era inteligenței artificiale. Europarlamentarul polonez nu are nicio îndoială cu privire la cine ar trebui să joace rolul cel mai important în viața unui copil – mama și tatăl său. Părinții sunt cei care trebuie să formeze „conștiința, sensibilitatea și cunoștințele copiilor”, un drept care trebuie apărat cu orice preț. Cu toate acestea, și Biserica ar trebui să exercite o influență semnificativă, inclusiv prin păstrarea valorilor noastre fundamentale.

Joachim Brudziński a făcut referire la „șarlatanii ideologici” care, prin metode de inginerie socială, încearcă să se infiltreze în sistemul de învățământ și să-l corupă. Este dificil, dar nu imposibil, să te opui acestor absurdități periculoase provocate de activiștii de stânga, iar părinții trebuie să stabilească anumite limite esențiale.

Pe un ton mai aspru, senatoarea irlandeză Sharon Keogan a afirmat că părinții care „au adormit la volan” sunt responsabili pentru această situație, care nu este deloc ușoară. Senatoarea irlandeză a subliniat clar că părinții nu au fost suficient de activi în cadrul propriilor noastre comunități, permițând astfel stângii să le ia locul. Sharon Keogan a menționat comunitatea – cartierul sau strada în care au crescut copiii noștri, acel „mediu organic” în care copiii și-au dezvoltat abilități autentice de comunicare și sociale, precum și o primă etapă de independență – ca fiind unul dintre pilonii principali care nu ar trebui să lipsească din această dezbatere. În timp ce guvernul actual a reglementat chiar și locurile de joacă pentru copii, răspunsul său la pericolele reale din societatea noastră este practic inexistent. Ceea ce trebuie să facă statul este să aplice legea și să asigure pacea în comunitățile în care trăim – în niciun caz nu ar trebui să reglementeze excesiv fără motiv sau să permită ideologiilor distructive să pătrundă în sistemul de învățământ. Pe de altă parte, atunci când părinții eșuează, statul are datoria de a interveni, a afirmat senatoarea Sharon Keogan.

Igor Peternel, membru al Parlamentului croat, a afirmat că familia este, fără îndoială, fundamentul societății, dar realitatea – de care trebuie să fim conștienți – este una foarte dură. Digitalizarea a adus cu sine transformări care păreau aproape de neimaginat cu doar câțiva ani în urmă. Lupta cu care ne confruntăm astăzi nu este împotriva unui stat opresiv, așa cum era în perioada comunistă, ci împotriva unui alt tip de amenințare – tehnologia care urmărește să controleze viețile tuturor și să dicteze anumite comportamente.

Potrivit europarlamentarului bulgar Ivaylo Valchev, într-o societate sănătoasă, familia, școala și statul ar trebui să avanseze toate în aceeași direcție. Chiar dacă părinții poartă responsabilitatea principală, acest lucru nu înseamnă că pot lua locul educatorilor. Preocuparea lui Valchev este că studiul istoriei naționale este privit ca fiind „primitiv, suspect sau un obstacol în calea europeizării”. Dar nu vei deveni mai european devenind mai puțin bulgar, mai puțin italian sau mai puțin polonez. Negarea propriilor rădăcini nu te transformă automat într-un cetățean modern. Această opinie a fost împărtășită și de Adrian Axinia, care a afirmat că sistemul contemporan „educa” tinerii să-și piardă identitatea națională și că părinții ar trebui să aibă dreptul de a-și retrage copiii de la orele pe care le consideră nepotrivite.

Eurodeputatul Joachim Brudziski a vorbit, de asemenea, despre eforturile partidului său, pe durata mandatului său la guvernare, de a promova identitatea națională și istoria prin intermediul unei discipline pe care au introdus-o în școli. Acest demers a stârnit indignarea stângii și a „centriștilor”, care, odată ajunși la putere, au permis infiltrarea ideologică a sistemului de învățământ. Lupta de astăzi este una pentru „sufletele copiilor noștri”, purtată împotriva unor adversari extrem de puternici și periculoși.

Pentru Sharon Keogan, unul dintre cele mai mari pericole ale epocii noastre îl reprezintă schimbările demografice și impactul pe care migrația în masă îl are asupra sistemului de învățământ, în timp ce Igor Peternel consideră că școlile nu trebuie să devină sub nicio formă „fabrici de îndoctrinare”.

Când vine vorba de inteligența artificială, părinții trebuie să știe ce fel de informații le oferă aceste tehnologii copiilor lor și să ia decizii în consecință. Sharon Keogan a atras atenția asupra „monstrului” pe care l-am creat – un monstru care distruge gândirea critică. Potrivit lui Joachim Brudziński, IA poate fi foarte periculoasă dacă ajunge în mâinile cui nu trebuie, iar bunul simț trebuie să prevaleze întotdeauna, indiferent de circumstanțe.

Părinții, școala, comunitatea, Biserica – fiecare are un rol specific în creșterea și educarea copiilor. Un copil are nevoie de mama și de tatăl său și de valori solide, dar nu are nevoie să fie crescut de algoritmi sau să stea mereu cu ochii lipiți de ecrane, așa cum a subliniat pe bună dreptate, în cuvintele sale de încheiere, moderatoarea Cristina Dascălu, deputată în Camera Deputaților din România. Pentru a construi viitorul, avem nevoie de mai multă inteligență naturală și de mai puțină inteligență artificială.