Subscribe
Un verdict recent al tribunalului districtual din Stockholm arată cum posesia ideologică poate submina statul de drept, chiar și într-o țară condusă de dreapta.
În 2023, în Europa au avut loc o serie de incidente provocate de grupuri precum Extinction Rebellion și Last Generation, care au vizat adesea evenimente publice, opere de artă sau infrastructură. Activiștii au blocat traficul pe autostrăzi, uneori lipindu-se de drum, au luat cu asalt concerte și programe de televiziune, au sabotat silvicultura și au vandalizat opere de artă din muzee. Toate aceste acțiuni recurente i-au făcut pe acești radicali climatici să fie mediatizați, dar toate au înfuriat publicul și probabil au afectat în mod activ percepția publică a cauzei climatice.
Modul în care o societate gestionează aceste tipuri de incidente este un test al rezistenței democrației sale. Drepturile de proprietate și protejarea transportului sunt preocupări de bază ale statului, dar într-o democrație occidentală trebuie să prețuim și libertatea de exprimare și dreptul de a manifesta. Conflictul dintre aceste priorități a divizat dezbaterea, deși opinia publică înclină de obicei mult mai puternic în direcția legii și ordinii.
Abordarea „intelectuală”, așa cum o văd figurile media și politicienii de stânga, este că catastrofa climatică iminentă este o urgență globală care justifică grupurile radicale să saboteze traficul (chiar și ambulanțele) și să comită alte acte de nesupunere civilă. Abordarea poate mai de bun simț este că demonstrațiile trebuie să se desfășoare fără a obstrucționa activitatea zilnică a neparticipanților.
Blocajele rutiere, în special, au fost comparate cu terorismul de către anumite voci din dreapta suedeză, care susțin că acestea împiedică traficul important și pot destabiliza societatea în general. În ultimele luni au avut loc, de asemenea, o serie de spargeri în aeroporturile din Suedia, de asemenea cu motive climatice radicale, care au ridicat activismul necontrolat la rang de amenințare la adresa securității.
Tribunalul din Stockholm a achitat vandalii de artă
Cu toate acestea, tribunalul districtual din Stockholm a recurs la această abordare intelectuală. În decembrie, șase activiști acuzați de vandalism după ce au uns cu pastă roșie o pictură și și-au lipit mâinile de ea la Muzeul Național Suedez au fost achitați de toate acuzațiile. Incidentul, care a avut loc în 2023, a pătat rama lucrării lui Claude Monet „Grădina artistului la Giverny” și a necesitat înlocuirea geamului de protecție al lucrării. Deși pictura în sine nu a fost deteriorată, a existat totuși un cost monetar semnificativ pentru Muzeul Național pentru a restaura opera de artă, care a fost împrumutată de la Muzeul d’Orsay din Paris.
Instanța districtuală a susținut că nu a existat nicio intenție de a deteriora pictura, ci doar de a face o declarație cu privire la cauza legată de climă a grupului, exact așa cum susținuse apărarea. În consecință, în loc să fie condamnați pentru vandalism, activiștii au scăpat fără să fie nevoiți să ramburseze cheltuielile Muzeului Național, deja presat financiar.
Criticii verdictului, care sunt foarte numeroși, au susținut că intenția nu ar trebui să depășească prejudiciul economic real cauzat – și cu siguranță nu riscul ca neprețuitul tablou Monet să fi fost deteriorat de acțiune. Este de înțeles că unii își îndreaptă acum atenția către instanță pentru interpretarea sa discutabilă a legii în această chestiune.
Nu este prima dată când instanța este acuzată de părtinire
Există precedente în instanța districtuală din Stockholm pentru condamnarea blândă a activiștilor pentru climă. La începutul anului 2025, un grup de activiști acuzați de diverse infracțiuni legate de blocarea unui drum intens circulat din centrul Stockholmului au fost, de asemenea, achitați de toate acuzațiile – deoarece acțiunea de a cere justiție climatică, chiar și într-un mod periculos și obstrucționist, este similară cu autoapărarea. În acest caz, instanța a folosit o perspectivă foarte încărcată ideologic asupra schimbărilor climatice, a consecințelor acestora și a responsabilităților societății de a le preveni.
Este evident că acest verdict a fost părtinitor. Solicitarea unor schimbări radicale ale politicii climatice, comparabilă din punct de vedere juridic cu autoapărarea, este în mod evident o extrapolare subțire, în cel mai bun caz. Presupune atât că schimbările climatice reprezintă un pericol imediat pentru viață și proprietate, cât și că părțile afectate de activismul climatic sunt instigatorii acestui pericol. Evident, nimic din ceea ce ar rezista într-un proces normal.
Consecințele utilizării autorității instanțelor în astfel de moduri discutabile sunt scăderea încrederii în instanțe, o problemă pe care Suedia o suportă deja de ceva timp. Adesea, neîncrederea în sistemul juridic – care, deși rămâne în general respectat, nu este nevătămat de epoca tumultoasă a haosului migrației – își are rădăcinile în legi învechite și insuficiente, în care autorii violenți acționează cu o relativă impunitate (mai ales dacă sunt minori), iar demnitatea victimelor trece întotdeauna în plan secund. În ceea ce privește activismul climatic, problema constă mai degrabă în faptul că instanțele nu îi tratează pe făptași cu toată întinderea legii și se pare că sunt mai degrabă hotărâte să le reducă pedeapsa.
O altă consecință a incapacității sau nedorinței statului de a pedepsi activiștii care blochează drumuri importante, pătrund în situri industriale sau forestiere sau vandalizează proprietăți este că legea și ordinea sunt puse pe tușă. Drepturile de proprietate sunt subminate, iar discreția unei mâini de fanatici politici controlează cine are voie să călătorească, să conducă o afacere fără piedici sau să expună o operă de artă celebră.
Potrivit Muzeului Național, una dintre complicațiile pe care le generează acest verdict este că va fi mai greu pentru instituțiile suedeze să împrumute lucrări de la muzee străine. Ce muzeu francez va decide că o expoziție suedeză este sigură pentru operele lor de artă inestimabile, când vandalii climatici pot pulveriza vopsea și lipici pe ele cu impunitate?
Ideologia climatică este încă dominantă în presă
Nu se poate spune cu certitudine că ideologia climatică influențează verdictele privind activiștii din Suedia. Sistemul judiciar este independent, iar adevăratele motivații ale oricărui judecător trebuie presupuse că se bazează exclusiv pe evaluări profesionale.
Dar relatările din mass-media în legătură cu acest caz sunt ciudate. În special, cel mai mare tabloid suedez de stânga, Aftonbladet, a publicat un articol care îl prezintă pe unul dintre activiștii din spatele atacului de la muzeu drept un migrant persecutat. Bărbatul în cauză lucrează ca cercetător în nanotehnologie la Universitatea din Lund și este de origine germană și maghiară. El este, potrivit Aftonbladet, condamnat anterior pentru implicare în activism dezordonat, inclusiv câteva cascadorii de profil înalt care au făcut anterior știri naționale. În procesul privind atacul de la muzeu, el a fost amenințat cu deportarea pentru că nu era cetățean suedez. Acest lucru a fost folosit de Aftonbladet pentru a accentua statutul său de victimă, în ciuda antecedentelor sale penale.
În Suedia, activiștii pentru combaterea schimbărilor climatice beneficiază în mod obișnuit de un tratament mediatic favorabil. Acest fenomen cultural, în care simpatiile instituționale înclină întotdeauna spre stânga, face de înțeles că și instanțele pot eșua în misiunea lor de a face dreptate, din cauza prejudecăților politice. Acest lucru oferă o rezistență serioasă guvernului de dreapta care încearcă să restabilească legea și ordinea și, nu în ultimul rând, să mențină încrederea publicului că țara se îndreaptă în direcția cea bună. Impunitatea activiștilor climatici nesăbuiți nu dă bine în dosarul lor.