Subscribe
Contextul internațional din ultimii ani a fost caracterizat de o instabilitate crescândă și de o revenire a logicii conflictuale ca instrument de soluționare a litigiilor. Instituțiile multilaterale, în special Organizația Națiunilor Unite, se confruntă în prezent cu o criză de eficacitate fără precedent de la înființarea lor în 1945. În discursul său adresat Adunării Generale, prim-ministrul italian Giorgia Meloni a subliniat cu tărie această fragilitate, evidențiind modul în care arhitectura ONU pare inadecvată pentru a face față provocărilor contemporane. Discursul său, deși înrădăcinat în tradiția diplomatică a Italiei de susținere a multilateralismului, a oferit o reflecție critică, dar pragmatică, asupra necesității unei reforme profunde și realiste a organizației. Va fi util să reflectăm asupra principalelor puncte ale discursului prim-ministrului italian, plasându-le în cadrul dezbaterii mai ample privind reformele Organizației Națiunilor Unite și transformarea guvernanței globale. Acestea au inclus cu siguranță aspecte precum criza sistemului de securitate colectivă, cazul exemplar al conflictului ruso-ucrainean, problema reprezentării și eficienței instituționale, revizuirea instrumentelor internaționale de reglementare, problema migrației și a libertății religioase, modelul de cooperare cu Africa propus de Italia și, în cele din urmă, critica politicilor economice și de mediu occidentale.
O LUME SUSPENDATĂ ÎNTRE RĂZBOI ȘI PACE
Imaginea prezentului prezentată de prim-ministrul italian începe cu un fapt empiric: conform ultimului Indice global al păcii, în prezent sunt în desfășurare cincizeci și șase de conflicte armate, cel mai mare număr de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această statistică nu este doar o curiozitate: ea subliniază eșecul parțial al obiectivului fondator al Organizației Națiunilor Unite: prevenirea războiului și promovarea păcii prin mediere, diplomație și cooperare internațională. O comparație între contextul actual și cel din 1945, anul înființării ONU, relevă o schimbare radicală. La acea dată, cincizeci și unu de state au decis să se unească pentru a crea o platformă comună capabilă să gestioneze conflictele și să asigure securitatea colectivă. Astăzi, aproape optzeci de ani mai târziu, sistemul pare incapabil să prevină escaladarea războaielor și să ofere soluții comune. Percepția de a trăi un „al treilea război mondial fragmentat”, pentru a utiliza definiția Papei Francisc, reluată de Meloni, reflectă fragmentarea dramatică a peisajului geopolitic.
CONFLICTUL RUSO-UCRAINEAN: O RANĂ PENTRU DREPTUL INTERNAȚIONAL
Un capitol central al discursului s-a referit la războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei începând din februarie 2022. Potrivit lui Meloni, gravitatea actului constă nu numai în violența conflictului, ci și în faptul că un membru permanent al Consiliului de Securitate a încălcat în mod deliberat principiile fondatoare ale Cartei Organizației Națiunilor Unite, în special respectarea integrității teritoriale și a independenței politice a statelor suverane. Premierul a subliniat modul în care atitudinea Moscovei și refuzul de a se angaja în negocieri credibile au produs efecte destabilizatoare mult dincolo de granițele Europei de Est, contribuind la noi crize regionale și slăbind și mai mult coeziunea ONU. Episodul evidențiază o contradicție structurală: organismul însărcinat cu asigurarea păcii este paralizat de comportamentul unuia dintre cei mai influenți actori ai săi, deținătorul dreptului de veto.
CRIZA ONU ȘI NEVOIA DE REFORMĂ
Nucleul discursului lui Meloni este conștientizarea faptului că arhitectura actuală a Organizației Națiunilor Unite este inadecvată pentru a face față provocărilor contemporane. Multilateralismul și diplomația, dacă nu sunt susținute de instituții eficiente, riscă să fie reduse la simple declarații retorice. De aici și propunerea unei reforme „profunde, pragmatice și realiste”, care nu urmărește să introducă noi ierarhii sau locuri permanente, ci mai degrabă să facă organizația mai agilă, transparentă și eficientă. Italia, de asemenea prin intermediul grupului Uniting for Consensus, a avansat de mult timp propuneri alternative la crearea de noi membri permanenți ai Consiliului de Securitate, preferând în schimb modele mai incluzive și reprezentative. Potrivit lui Meloni, reforma trebuie să respecte principiile egalității, democrației și responsabilității, evitând accentuarea dezechilibrelor existente. Imaginea evocată a „Palatului de sticlă”, care trebuie să devină o adevărată „Casă de sticlă”, întruchipează necesitatea de a asigura transparența în procesele decizionale și în utilizarea resurselor.
NECESITATEA DE A REVIZUI INSTRUMENTELE ȘI NORMELE INTERNAȚIONALE
Dincolo de instituții, normele care reglementează relațiile internaționale trebuie, de asemenea, actualizate. Convențiile privind migrația și azilul, elaborate într-o perioadă în care migrația în masă și traficul organizat de persoane nu existau, sunt acum inadecvate. Meloni a avertizat cu privire la riscul ca o interpretare ideologică din partea unor sisteme judiciare să submineze suveranitatea națională și capacitatea statelor de a-și proteja cetățenii. Propunerea italiană nu intenționează să reducă garanțiile fundamentale, ci mai degrabă să adapteze normele la un context istoric în schimbare, în care protecția drepturilor omului trebuie să fie reconciliată cu nevoia de securitate internă și stabilitate. Combaterea rețelelor criminale care profită de disperarea migranților trebuie, prin urmare, să devină un obiectiv prioritar al comunității internaționale.
DREPTURILE OMULUI ȘI LIBERTATEA RELIGIOASĂ
O scurtă discuție s-a axat pe tratarea inegală a diferitelor drepturi ale omului. Prim-ministrul a subliniat necesitatea de a recunoaște valoarea universală a libertății religioase, denunțând persecuțiile care afectează milioane de oameni, majoritatea creștini. Critica sa față de ipocrizia unui sistem care protejează selectiv drepturile constituie un apel la consolidarea universalității principiilor fundamentale ale ONU.
AFRICA, COOPERAREA ȘI PLANUL MATTEI
În ultimii ani, Italia a prezentat un model inovator de parteneriat cu Africa, cunoscut sub numele de Planul Mattei. Această inițiativă nu este concepută ca un instrument pentru exploatarea resurselor, ci mai degrabă ca o platformă pentru promovarea dezvoltării durabile, a ocupării forței de muncă și a stabilității politice. Colaborările cu Uniunea Africană, Banca Africană de Dezvoltare, Uniunea Europeană și partenerii bilaterali au avut deja ca rezultat proiecte concrete: de la combaterea deșertificării în Algeria până la sprijinirea start-up-urilor tehnologice și consolidarea infrastructurii de conectivitate, cum ar fi cablul Blue Raman. Un capitol deosebit de important se referă la problema datoriei africane. Italia și-a anunțat intenția de a converti peste 235 de milioane de euro în proiecte de dezvoltare, reducând în mod semnificativ datoria pentru țările cele mai vulnerabile. Acesta este un gest atât politic, cât și economic, bazat pe principiile justiției și demnității.
CRITICI LA ADRESA ACORDULUI ECOLOGIC
Discursul a evidențiat, de asemenea, o reflecție critică asupra opțiunilor economice și de mediu ale Occidentului. Prim-ministrul a avertizat asupra riscurilor unei tranziții energetice gestionate cu rigiditate ideologică, capabilă să provoace dezindustrializare și o pierdere de competitivitate fără a produce beneficii de mediu pe măsură. Greșeala ar fi de a impune cetățenilor modele de consum și de producție nesustenabile, penalizând în special clasele de mijloc și pe cei mai vulnerabili. De asemenea, era globalizării „fideiste”, ale cărei efecte secundare au fost mult timp subestimate, a fost declarată încheiată. Noua etapă necesită o abordare mai echilibrată, capabilă să echilibreze deschiderea și protecția intereselor naționale, dezvoltarea și justiția socială.
O CONTRIBUȚIE LA DEZBATEREA INTERNAȚIONALĂ
Discursul Giorgiei Meloni la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite reprezintă o contribuție semnificativă la dezbaterea internațională privind reforma guvernanței globale. Acesta subliniază în mod clar modul în care ONU, fondată în 1945 cu scopul de a menține pacea, se confruntă în prezent cu o criză de legitimitate și eficacitate. Propunerea italiană, departe de a fi un proiect ideologic, se prezintă ca o chemare la pragmatism: instituții mai transparente și mai eficiente, reguli actualizate, o mai mare atenție acordată drepturilor omului în integralitatea lor, un nou model de cooperare cu Africa și o politică economică internațională mai în acord cu nevoile reale ale oamenilor. Într-o lume plină de conflicte, inegalități și provocări globale (de la migrație la schimbările climatice), reforma ONU nu este o opțiune, ci o necesitate. Italia, care sărbătorește șaptezeci de ani de apartenență la organizație, intenționează să se poziționeze ca un promotor al unui multilateralism reînnoit, capabil să abordeze prezentul și să construiască un viitor mai corect și mai sigur.